Objection to procedural delay: reasonableness of deadline assessed via objective workload and celerity standards

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

Asupra plângerii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 01.04.2022 sub nr. x/2021/a1.1.1.1 petentul A. a formulat contestaţie la tergiversarea procesului vizând dosarul nr. x/2021.1.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin încheierea din data de 16 martie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021.1.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia privind tergiversarea procesului, formulată de contestatorul A., cu privire la dosarul nr. x/2021.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din data de 16 martie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021.1.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, petentul A. a formulat plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 524 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Articolele 522-526 din C. proc. civ., reunite sub Titlul IV, purtând denumirea "Contestaţie privind tergiversarea procesului", reglementează un mijloc procesual pus la dispoziţia părţilor şi a procurorului care participă la dezbateri, în cazul încălcării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, pentru luarea măsurilor legale de înlăturare a acestei situaţii.

Potrivit art. 522 C. proc. civ.:

"(1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

(2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia sa îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."

Completul investit cu contestaţia privind tergiversarea procesului a răspuns în mod obiectiv criticilor formulate de petentul A., arătând în mod corect că termenul la care se referă motivul de contestaţie invocat de petent evocă celeritatea procedurii, dar celeritatea nu trebuie să fie unicul motiv pentru care să trebuiască fi admisă o astfel de cerere, argumentul celerităţii trebuie să fie rezonabil, adică să nu sacrifice, în ultimă instanţă, calitatea actului de justiţie şi drepturile părţilor, cu atât mai mult cu cât instanţa trebuie să ţină cont de încărcătura şedinţelor de judecată şi complexitatea cauzelor.

Totodată aceasta a arătat că problema soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil se apreciază în raport de criterii obiective ce ţin de datele statistice, de durata medie de soluţionare a cauzelor, de încărcătura cauzelor pe fiecare instanţă/pe complete de judecată, ori de obiectul cauzei, cu referire la caracterul urgent al acesteia sau la necesitatea desfăşurării anumitor proceduri prealabile specifice, iar în cauză, completul de judecată învestit cu soluţionarea cererii de cererii de completare a hotărârii, respectiv a deciziei nr. 159 din 14.01.2022, a luat măsuri în vederea stabilirii unui termen de judecată optim şi a fixat termen de judecată la data de 08.04.2022, cu citarea părţilor.

În acord cu cele reţinute de instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la tergiversare, Înalta Curte constată că termenul optim şi previzibil invocat de petent se apreciază în raport de criterii obiective, ce ţin de datele statistice, de încărcătura cauzelor pe fiecare instanţă/complet de judecată, iar instaţa investită cu contestaţia la tergiversare a făcut această raportare.

Pe de altă parte, instituţia "tergiversării procesului" vizează încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil şi are drept scop luarea măsurilor legale pentru înlăturarea situaţiei care a provocat întârzierea, însă, în cauză, se constată că instanţa investită cu soluţionarea cererii de completare a acordat un termen rezonabil, respectiv 08.04.2022.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 525 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea formulată de petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir din Promontoriul Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 16 martie 2022 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2021.1.1., ca nefondată.

Fără cale de atac

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2022.