Omission to rule on constitutional exception in administrative litigation: inadmissibility of cassation grounds and requirement to use judgment completion procedure

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.04.2020 sub nr. de dosar x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Preşedintele României, Curtea De Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti şi Judecătoria Sector 5 Bucureşti, solicitând:

1) anularea prevederilor art. 42 (1) si (6) Anexa nr. 1 la Decr. nr. 195/2020 şi ale art. 63 (1) şi (11) Anexa nr. 1 la Decr. nr. 240/2020 - ambele acte emise de Preşedinte;

2) anularea art. 1 al Hotărârii Colegiului de Conducere al C.A.B. nr. 53/2020 si al art. (?) al Hotărârii Colegiului de Conducere al C.A.B. nr. 65/26.03.2020 (în partea lor referitoare la judecarea litigiilor în materie civilă), emise în executarea prevederilor art. 42 (1) şi (6) Anexa nr. 1 la Decr. nr. 195/2020 şi ale art. 63. (1) şi (11) Anexa nr. 1 la Decr. nr. 240/2020;

3) anularea hotărârilor adunărilor generale ale judecătorilor TB, respectiv ai J 5, nr. (?) din 21.01.2020 si respectiv nr. 2/21.01.2020 privind suspendarea activităţii de judecată până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra conflictului de natura juridică intre puterea legislativă şi cea judecătorească privind pensiile de serviciu ale magistraţilor, respectiv până la retragerea sau respingerea propunerii legislative de eliminare a pensiilor de serviciu ale magistraţilor;

4) obligarea pârâţilor, toţi în solidar sau cel/cei care va/vor cădea în pretenţii, singur sau în solidar la plata sumei de 123.164,57 RON, reprezentând pagubă materială rezultând (până în prezent) din executarea silită efectuată în dosar nr. x/2019 al B.; pe măsura agravării pagubei materiale rezultată din continuarea executării silite în dosarul sus-menţionat, urmând a majora câtimea acestui petit;

5) obligarea pârâţilor, toţi în solidar sau cel/cei care va/vor cădea în pretenţii, singur sau în solidar, la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale;

6) obligarea oricărui pârât sau a pârâţilor căzuţi în pretenţii, singur sau în solidar, la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru în sumă de 600 RON, conform art. 16 O.U.G. nr. 80/2013 - anexa nr. l).

Prin încheierea din data de 22.06.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 145 C. proc. civ., s-a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca efect al admiterii cererii de strămutare, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 04.08.2020.

La data de 01.09.2020, reclamantul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a hotărârilor Parlamentului nr. 3/2020 şi nr. 4/2020, care au încuviinţat decr. nr. 195/2020 şi, respectiv, nr. 240/2020 ale Preşedintelui României, solicitând admiterea excepţiei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 60/CA din data de 24 martie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea - cauza contencios administrativ şi fiscal - după declinare - promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României, Curtea De Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, şi Judecătoria Sectorului 5, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 60/CA din data de 24 martie 2021a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi în rejudecare să se admită cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a hotărârilor Parlamentului nr. 3/2020 şi nr. 4/2020.

În drept recurentul-reclamant şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a precizat că hotărârea recurată nu face referire la existenţa vreunei încheieri în cuprinsul căreia să se fi soluţionat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate cu care acesta a investit instanţa de fond.

Apreciază că instanţa de fond a administrat haotic soluţionarea cererii sale. Mai susţine acesta că la momentul recursului hotărârea recurată este nemotivată şi de aceea apreciază că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. sunt întemeiate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Prezidenţială a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat pentru cele în continuare arătate:

Prin cererea de recurs, reclamantul a criticat hotărârea recurată, în esenţă pentru faptul că instanţa de fond nu a soluţionat în cuprinsul acesteia cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a hotărârilor Parlamentului nr. 3/2020 şi nr. 4/2020.

Cu privire la această situaţie procedurală, Înalta Curte constată că prin sentinţa nr. 60/CA din data de 24 martie 2021, Curtea de Apel Constanţa a analizat cu prioritate condiţiile de admisibilitate ale cererii de chemare în judecată, apreciind că acestă cerere este inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a hotărârilor Parlamentului nr. 3/2020 şi nr. 4/2020, Înalta Curte constată că deşi instanţa de fond face referire la această cerere în conţinutul sentinţei sus-menţionate totuşi nu dispune vreo măsură în cuprinsul dispozitivului hotărârii faţă de această cerere.

În aceste condiţii, instanţa de recurs apreciază că niciunul din motivele de casare invocate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ. nu se circumscriu situaţiei reţinute mai sus.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. priveşte situaţia depăşirii atribuţiilor puterii judecătoreşti din partea instanţei. Sintagma "depăşirea atribuţiilor judecătoreşti" priveşte efectuarea unor acţiuni ce intră însferă de competenţă a puterii legislative or executive, or în cauză nu există vreun element care să confirme această ipoteză. Motivul de casare prevăzut de pct. 5 din acelaşi text de lege priveşte încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, or omisiunea de a se pronunţa pe cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu intră în categoria unor astfel de reguli. În ceea ce priveşte pct. 6, instanţa de recurs constată de asemenea că acest motiv de casare este nefondat, în speţă, instanţa de fond efectuând analiza cauzei şi a prezentat propriu raţionament juridic care a stat la baza soluţiei sale.

Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat, nefiind identificate argumente temeinice care să confirme că instanţa de fond ar fi aplicat greşit vreo normă de drept material cu privire la cele reţinute în legătură cu cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a Curţii Constituţionale.

Înalta Curte constată că în cauză, instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a hotărârilor Parlamentului nr. 3/2020 şi nr. 4/2020, însă în asemenea situaţii se impune a se apela de parte interesată la procedura completării hotărârii prevăzută de art. 444 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare."

Aşadar, având în vedere cele prezentate mai sus, instanţa de recurs apreciază că nu se impune reformarea sentinţei recurate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurentul-reclamant, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 60/CA din data de 24 martie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 60/CA din data de 24 martie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2022.