Cassation nullity for failure to frame grounds within exhaustive Article 488 CCP exceptions

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 21.10.2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B. au contestat rezoluţia de clasare nr. 2080 din 28.06.2019 emisă de Inspecţia Judiciară în dosarul nr. x.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 142 din data de 4 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii contestaţiei.

A respins contestaţia formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca fiind tardiv formulată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 142 din data de 4 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs, reclamanţii contestatori A. şi B. prin care au solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinţei recurate şi în rejudecare să se admită în pricipiu a cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurenţii au soliictat ca instanţa să analizeze cauza sub toate aspectele în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ.

În drept, recurenţii-contestatori nu au indicat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat pe cale de excepţie anularea cererii de recurs pentru neindicarea motivelor de recurs, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurenţilor obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurenţii-reclamanţi nu au formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de instanţa de fond, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Înalta Curte reţine că argumentele prezentate de recurenţii-reclamanţi în susţinerea recursului vizează aspecte de fond pe care instanţa de fond nu le-a putut analiza în condiţiile în care contestaţia formulată a fost respinsă ca tardivă.

În concret se apreciază că recurenţii-reclamanţi nu au înţeles ce presupune apelarea la procedura căii extraordinare a recursului, astfel că aceştia fără a combate raţionamentul instanţei de fond care a stat la baza soluţiei de respingere a contestaţiei ca tardiv formulată au declarat recurs cu indicarea unor argumente care vizează exclusiv chestiuni de fond şi de fapt ale situaţiei care a condus la starea litigioasă dintre părţi.

Totodată, solicitarea în mod generic din partea recurenţilor, ca instanţa de recurs să analizeze cauza în integralitate din perspectiva prevederilor art. 304 vechiul C. proc. civ., nu se poate face în această cale extraordinară de atac în condiţiile în care în cauză, pe de-o parte au aplicabilitate prevederile Noului C. proc. civ., iar pe de altă parte recurenţii nu au evocat critici care să se subscrie vreunui motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, această conduită procesuală urmăreşte în esenţă o rejudecare a cauzei din partea instanţei de recurs în temeiul argumentelor propuse instanţei de fond, însă în prezentul litigiu nu se poate ajunge la o rejudecare a cauzei şi în raport de soluţia adoptată de instanţa de fond, care a respins cauza pronunţându-se pe excepţia tardivităţii.

Reiterarea apărărilor exprimate în faţa instanţei de fond, nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs, în măsura în care această instanţă are competenţa de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinţei instanţei de fond.

În cauză, subliniind încă odată ce presupune apelarea la calea extraordinară de atac a recursului, Înalta Curte apreciază că, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 142 din data de 4 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2022.