Prosecutor disciplinary liability for misapplication of judicial fine statute fails to meet bad faith or grave negligence threshold

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 04.01.2019 sub nr. x/2019, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Inspecţia Judiciară ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfiinţarea Rezoluţiei de clasare a Inspecţiei judiciare - Direcţia de inspecţie judiciară pentru procurori - emisă în lucrarea 5559/IJ/1383/DIP/2018, precum şi Rezoluţia inspectorului-sef nr. 8370/IJ/2018 din 07.12.2018, în temeiul art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2014 să se dispună completarea verificărilor.

Prin cererea modificatoare depusă la data de 17.05.2019, faţă de petitele formulate pe care petentul a arătat că le menţine, a solicitat, în temeiul art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 6 din Conv. E.D.O. rap. la art. 148 alin. (3) şi la art. 21 din Constituţie să se admită contestaţia, să se desfiinţeze ambele rezoluţii şi să se dispună începerea cercetării disciplinare.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 909 din data de 4 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată şi modificată de contestator A., împotriva Rezoluţiei de clasare emisă de intimata Inspecţia Judiciară în lucrarea nr. x/2018 şi împotriva rezoluţiei inspectorului-şef nr. 8370/IJ/2018, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 909 din data de 4 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casare sentinţei recurate şi în rejudecare să se admită cererea sa de chemare în judecată.

În susţinerea cererii de recurs, reclamantul a invocat următoarele critici:

Din hotărârea recurată se poate lesne observa ca instanţa a aplicat greşit textul art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, considerând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile stabilite de acest text legal.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că "interpretând elementele constitutive ale abaterii prevăzută la art. 99 lit. t) pentru a fi în prezenţa exercitării Juncţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, în mod necesar trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerinţe" (p. 8 parag. 6 din hotărâre).

În acest sens, instanţa de fond apreciează că:

"reaua-credinţă circumscrie sfera încălcării normelor de drept material sau procesual la aceea de o gravitate deosebită, care au consecinţe asupra valabilităţii actelor întocmite de magistrat, a duratei procedurilor sau care produc o vătămare gravă drepturilor şi intereselor părţilor. Astfel, pot intra în sfera răspunderii disciplinare numai acele încălcări ale normelor de drept material sau procesual care pun în discuţie însăşi valabilitatea actelor întocmite de magistrat şi pentru care nu poate fi găsită o justificare legală, ceea ce însă nu este cazul în cauza de faţă" (p. 8 parag. 10 din hotărâre).

Din analiza stării de fapt, reiese ca instanţa de fond a ignorat faptul că exact criteriile stabilite de aceasta prin textul citat sunt îndeplinite în speţă. Astfel, încălcarea normelor de drept faţă de care a fost formulată plângerea iniţială a privit una care a pus în discuţie valabilitatea actului întocmit de doamna procuror, nelegalitatea ordonanţei de sancţionare cu amendă fiind constatată de Tribunalul Cluj prin încheierea pen. nr. 310/2017.

Prin urmare, în speţă, valabilitatea actului doamnei procuror pentru care s-a solicitat răspunderea disciplinară nu doar că poate fi pus în discuţie, dar acesta a şi fost constatat ca fiind nevalabil (nelegal) de către o instanţă judecătorească, deoarece acestuia nu i s-a găsit nicio justificare legală.

Instanţa de fond a mai arătat sub acest aspect şi că:

"sub aspectul laturii subiective, magistratul care acţionează cu rea-credinţă realizează o distorsionare conştientă a dreptului, prin aplicarea greşită a legii, în mod voit, în scopul producerii unei vătămări sau acceptării producerii acesteia."

Din starea de fapt relevată de plângerea disciplinară împotriva doamnei procuror şi din documentele depuse chiar de aceasta în apărarea sa, reies exact aceste elemente a laturii subiective.

Astfel, după cum am mai arătat, din referatul din 3 noiembrie 2017 al doamnei procuror nu reiese vreun moment că aceasta ar fi interpretat textul legal în sensul că avocaţii sunt părţi sau reprezentanţi legali ai părţilor sau consilieri juridici. Prin urmare, doamna procuror dorea să mă sancţioneze pentru un comportament considerat de dânsa drept un abuz de drept şi atunci, în contra a ceea ce în mod clar statua art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen., mi-a aplicat amenda judiciară. în mod evident, doamna procuror, citind textul legal a sesizat care sunt persoanele care pot fi amendate în baza acestuia, dar pentru că nu exista nicio altă modalitate legala pentru a aplica o astfel de amendă, a ales, cu bună ştiinţă, amendarea mea nelegală, lucru constatat şi de Tribunalul Cluj.

Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a interpretat şi aplicat textul legal al art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative ale abaterii disciplinare, deşi a oferit argumente exact în această direcţie, ignorând însă cele relevate de starea de fapt.

Dorim să menţionăm aici şi decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din u ianuarie 2012 în care au fost analizate, printre altele, criticile de neconstituţionalitate legate de claritatea textului abaterii disciplinare de Ia lit. t) art. 99 din Legea nr. 303/2004, arătându-se că (la pct. V.B. din decizie):

"Examinând textul de lege criticat, Curtea constată că este clar şi precis, având în vedere destinatarii săi. [...] Curtea subliniază rolul Consiliului Superior al Magistraturii, care, în calitatea sa de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor (s.n.), va fi chemat să interpreteze şi să aplice aceste texte, în raport cu situaţiile de fapt care li vor fi supuse judecăţii, cu respectarea principiilor constituţionale care guvernează statutul magistraţilor. Verificarea existenţei unei abateri disciplinare presupune examinarea temeinică a circumstanţelor de fapt în care a trebuit să lucreze magistratul, a noutăţii şi dificultăţii problematicilor juridice cu care acesta s-a confruntat, a situaţiei jurisprudenţei şi doctrinei, a motivării, pentru a se ajunge la concluzia existenţei faptei prevăzute de textul legal de referinţă, (s.n.)."

Evident, argumentul Curţii se aplică şi procedurii prealabile desfăşurată, în materie disciplinară, de Inspecţia Judiciară. Or, din starea de fapt prezentată Inspecţiei Judiciare şi instanţei de contencios reiese cât se poate de clar că nu avem de-a face cu o noutate sau cu o dificultate a problematicii juridice la care se raportează încălcarea de către doamna procuror a textului legal privind amenda judiciară. Din contră, textul legal nu lasă loc de interpretare asupra faptului că avocaţii nu pot fi sancţionaţi în baza acestui text legal.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză.

Initmata-pârâtă Inspecţia Judicară nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 12 aprilie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat pentru cele în continuare arătate:

Cu privire la situaţia de fapt, Înalta Curte reţine că, prin sesizarea formulată şi înregistrată iniţial de Inspecţia Judiciară la data de 26.10.2017, petentul A. a solicitat efectuarea de verificări cu privire la săvârşirea de către procurorul B. din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a abaterii disciplinare prev. de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, formându-se lucrarea nr. x/2018,

Petentul în susţinerea sesizării sale a susţinut încălcarea de către procurorul de caz a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen., deoarece prin ordonanţa din data de 05.05.2017 i-a aplicat petentului în calitate de avocat al inculpatului D.E. o amendă judiciară în dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Cluj, deşi temeiul de drept al sancţionării nu-i vizează pe avocaţi ci doar pe părţi, reprezentanţii legali ai acestora ori consilierii juridici.

În urma verificărilor administrative prealabile, prin Rezoluţia din data de 22.08.2018, în baza art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor în lucrarea nr. x/2018, a dispus clasarea sesizării reţinând că în urma verificărilor prealabile nu au fost identificate date ori indicii din care să rezulte că magistratul vizat ar fi comis fapte ce ar putea constitui abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.

Împotriva acestei Rezoluţii de clasare nr. x/2018, a formulat plângere petentul, soluţionată de inspectorul şef prin lucrarea cu nr. x din 07.12.2018 în sensul respingerii şi menţinerii rezoluţiei atacate.

Instanţa de fond a soluţionat cauza prin respingerea cererii formulate de reclamant, în argumentarea opiniei sale apreciind că, Inspecţia Judiciară în mod corect, în urma verificărilor efectuate asupra aspectelor sesizate şi în limitele de competenţă conferite de lege, prin rezoluţia în litigiu, a reţinut inexistenţa indiciilor care să conducă la săvârşirea de către magistratul procuror verificat a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 republicată.

Înalta Curte, apreciază că instanţa de fond a efectuat o analiză justă cauzei, aplecându-şi atenţia pe situaţia de fapt care a condus la investirea intimatei-pârâte cu o sesizare disciplinară şi pe textul de lege pe care aceasta a fost întemeiateprin raportare al condiţiile obiective care impun atragerea răspunderii disciplinare în asemenea situaţii.

Prin criticile susţinute în cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant apreciază că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, deoarece în speţă sunt îndeplinite condiţiile stabilite de textul de lege indicat, pentru atragerea răspunderii disciplinare.

Înalta Curte, în dezacord cu opinia recurentului-reclamant reţine că, în conformitate cu prevederile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004:

"Constituie abateri disciplinare: ... t) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă."

În ceea ce priveşte definiţia relei-credinţe şi a gravei neglijenţe, prevederile art. 991alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 precizează că:,,(1) Există rea credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.

(2) Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual."

Aşadar, intimata-pârâtă avea obligaţia ca în urma sesizării pe cale administrativă efectuate de recurentul-reclamant să efectueze o analiză a celor invederate de acesta din perspectiva celor două definiţie anterior evocate.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că intimata-pârâtă conformându-se obligaţiilor instituite prin sentinţa nr. 3113 din 15.06.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, a continuat procedura de cercetare disciplinară în ceea ce o priveşte pe procurorul B..

În acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că pentru a interveni răspunderea disciplinară a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ cele trei elemente constitutive ale abaterii, obiectul, latura obiectivă şi latura subiectivă.

În speţă, fapta procurorului de a aplica o amendă judiciară apărătorului uneia dintre părţi în temeiul art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen. nu are caracterul unei fapte exercitate cu rea-credinţă sau cu gravă neglijenţă. Greşita aplicare a unei norme legislative nu poate fi apreciată ca o faptă exercitată cu rea credinţă sau cu gravă neglijenţă, în lipsa unor elemente suplimentare concrete care să confirme că persoana care a făcut aplicarea eronată a acesteia a urmărit un interes ilicit faţă de persoana vizată. Aşadar, în mod corect instanţa de fond a constatat că în cauză se confirmă lipsa vinovăţiei persoanei vizate de sesizarea disciplinară exercitată de recurentul-reclamant, aspect ce a condus în mod firesc la respingerea sesizării disciplinare prin neîndeplinirea cumulativă a celor trei elemente cosntitutive ale atragerii răspunderii disciplinare, enumerate anterior.

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa de recurs apreciază că criticile invocate de recurentul-reclamant şi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, instanţa de fond efectuând o analiză judicioasă a cauzei, pronunţând o sentinţă temeinică şi legală ce nu trebuie reformată de către instanţa de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurentul-reclamant, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 909 din data de 4 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 909 din data de 4 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2022.