Equalization of budgetary sectoral reference values and inclusion of judicially awarded wage increases for justice staff under Law No. 71/2015

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 05.07.2019 pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2019 reclamantele A. şi B. au formulat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice contestaţie împotriva răspunsului cu nr. 2053/2019 primit la data de 20.06.2019, urmare plângerii prealabile nr. 1390/C/19.06.2019 formulată împotriva ordinului nr. 1256 din data de 25.04.2019, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi împotriva răspunsului nr. x/2019 primit la data de 13.06.2019, urmare plângerii prealabile nr. 1350/C/19.06.2019 formulată împotriva ordinului nr. 1135 din data de 24.04.2019, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie solicitând ca prin hotărârea ce se pronunţa să se dispună:

- Anularea răspunsului cu nr. 2053/2019 primit la data de 20.06.2019 şi anularea Ordinului nr. 1256 din data de 25.04.2019, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

- Anularea răspunsului nr. x/2019 primit la data de 13.06.2019 şi anularea Ordinului nr. 1135 din 24.04.2019, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

- Obligarea procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la emiterea unor noi ordine de salarizare, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin care să se acorde un VRS majorat cu 8,5% conform O.G. nr. 13/2008, astfel:

- pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015 majorarea de 8,5 a VRS-ului prevăzut de O.G. nr. 13/2008, în loc de 4% cum s-a dispus prin ordinul sus menţionat, rezultând un VRS de 25%+8,5%;

- pentru perioada 1.12.2015 - 31.12.2017 majorarea de 8,5 a VRS-ului prevăzut de O.G. nr. 13/2008, în loc de 4% cum s-a dispus prin ordinul sus menţionat, rezultând un VRS în sumă de 484,18 RON de 25%+8,5% + creştere de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2010;

- începând cu data de 1.01.2018 şi în continuare majorarea de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 să se aplice faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017 recalculat prin acordarea VRS-ului de 484,18 RON (VRS 25 %+8,5% + creştere de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2010);

- Obligarea procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de ordonator principal de credite, în conformitate cu art. 70 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, să solicite Ministerului Finanţelor Publice suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public la titlul "Cheltuieli de personal" pentru plata drepturilor salariale neacordate;

- Obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat, reprezentând diferenţa dintre venitul pe care l-ar fi obţinut reclamanţii potrivit acestor reglementări cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legalr penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data-" plăţii efective.

- Obligarea Ministerului Finanţelor Publice la suplimentarea fondurilor prevăzute în bugetul Ministerului Public la titlul "Cheltuieli de personal" pentru plata, pe semestrul II2019, drepturilor salariale recunoscute prin lege şi neacordate, precum şi la deschiderea de credite pentru plata sumelor aferente acestora.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 16/2020 din data de 10 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate ca neîntemeiate.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice.

A anulat, în parte, ordinele nr. 1256/25.04.2019 şi nr. 1145/24.04.2019.

A obligat pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să emită noi ordine prin care să calculeze drepturile salariale ale reclamanţilor:

- cu utilizarea unei valori de referinţă sectorială de 405 RON la care se adaugă o majorare de 8,5% acordată conform O.G. nr. 13/2008 pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015;

- cu utilizarea unei valori de referinţă sectorială de 405 RON la care se adaugă o majorare de 8,5% acordată conform O.G. nr. 13/2008 şi procentul de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017;

- începând cu data de 01.01.2018 şi până la data pensionării, majorarea de 25% prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 se aplică faţă de nivelul acordat în luna decembrie 2017 recalculat cu utilizarea unei valori de referinţă sectorială de 484,18.

A obligat pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata către reclamante a diferenţelor de drepturi salariale dintre cele efectiv plătite şi cele calculate conform prezentei hotărâri, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

A respins în rest cererea ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 16/2020 din data de 10 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate.

A susţinut în cuprinsul cererii de recurs că prima instanţă a respins în mod greşit excepţia prescripţiei extinctive, în ceea ce priveşte pretenţiile anterioare datei de 05.07.2016.

Totodată în susţinerea cererii de recurs a invocat admiterea excepţiei lipsei de obiect a acţiunii pentru perioada ulterioară datei de 01.12.2016 şi respingerea acţiunii pentru această perioadă, ca rămasă fără obiect, şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

A arătat recurentul-pârât că, potrivit Ordinului nr. 3206 din 29.11.2019 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în perioada 01.12.2016-31.12.2017, procurorii din cadrul acestui parchet, parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, specialiştii IT şi specialiştii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON. De asemenea, începând cu 01.01.2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1 din acelaşi ordin, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.

Noile indemnizaţii de încadrare, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 330/2009 şi art. 5 alin. (1) din Anexa VI la lege, nu puteau fi decât cele prevăzute în lege iar la acestea nu puteau fi adăugate decât sporurile, majorările şi adaosurile acordate prin aceeaşi lege.

În mod greşit instanţa de fond a acordat reclamantelor valoare de referinţă sectorială determinată prin raportare la majorările salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 3/2006 şi art. 1 din O.G. nr. 10/2007, pentru că reclamantul nu face parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar şi nici din categoria personalului care ocupă funcţii de demnitate publică.

Conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, "... personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Or, la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, nivelul maxim al indemnizaţiilor de încadrare aflate în plată nu cuprindea şi majorările prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 3/2006 şi art. 1 din O.G. nr. 10/2007.

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 13/2008, abrogată prin art. 48 din Legea nr. 330/2009, şi art. 2 din acelaşi act normativ, reclamantele au solicitat creşteri salariale de care a beneficiat doar personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor în cursul anului 2008, în referire însă la drepturi salariale recalculate, începând cu 09.04.2015, la nivelul ordonatorilor de credite din sistemul justiţiei.

Prin Ordinul nr. 897 din 22.05.2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale procurorilor din cadrul acestui parchet, parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii, precum şi ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioadele 01.12.2015-31.07.2016, 01.08.2016-30.09.2016 şi 01.10.2016-31.12.2017, prin raportare la valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

Ulterior, prin Ordinul nr. 906 din 24.05.2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anexele 1-15 ale Ordinului nr. 247 din 30.01.2018 au fost înlocuite cu noi anexe. Prin Ordinul 907/24.05.2018 al procurorului general au fost stabilite drepturile salariale începând cu 01.05.2018.

A făcut trimitere recurentul-pârât la Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale, care a reţinut că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de O.U.G. nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, prevăzute de Legea nr. 284/2010.

După publicarea Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, ordonatorii de credite din sistemul justiţiei au procedat la recalcularea indemnizaţiilor brute lunare şi a sporurilor la nivelul maxim stabilit pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, începând cu 09.04.2015.

Tocmai de aceea, egalizarea drepturilor salariale nu poate viza o dată anterioară celei de 09.04.2015, dată la care s-a procedat la recalcularea drepturilor salariale ale personalului din familia ocupaţională "Justiţie", prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON. Începând cu 01.12.2015, salarizarea s-a făcut prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, astfel cum rezultă din Ordinul nr. 897/2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ulterior, prin Ordinul nr. 3206 din 29.11.2019 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în perioada 01.12.2016-31.12.2017, procurorii din cadrul acestui parchet, parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, specialiştii IT şi specialiştii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON.

Începând cu 01.01.2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1 din acelaşi ordin, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză, nu s-au formulat întâmpinări.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 12 august 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 12 aprilie 2022, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt care a provocat starea litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine că prin ordinele nr. 1256/25.04.2019 si nr. 1135/24.04.2019 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost stabilite drepturile salariale ale reclamantelor A. si B. începând cu data de 09.04.2015, în temeiul prevederilor Legii nr. 303/2004, ale Regulamentului de ordine interioară al parchetelor aprobat prin Ordinul nr. 2632/C/30.07.2014 al ministrului justiţiei, ale prevederilor Legii nr. 153/2017 şi ale Legii nr. 554/2004, văzând şi Ordinul nr. 897/2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nota nr. x/2019 a secţiei de resurse umane şi documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Nemulţumite de cele stabilite prin ordinele sus-aminite, reclamantele au formulat contestaţie, în urma căreia instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulată de acestea.

Prin cererea de recurs, într-o primă critică, reurentul-pârât a apreciat că instanţa de fond a apreciat în mod greşit excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte drepturile solicitate anterior datei de 05.07.2016.

Înalta Curte, în acord cu opinia exprimată de instanţa de fond apreciază că în cauză nu poate opera prescripţia dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte drepturile solicitate pentru perioada anterioară datei de 05.07.2016. Argumentul care a stat la baza acestei soluţii are în vedere faptul că au existat hotărâri judecătoreşti pronunţate pe parcursul anului 2018 prin care s-a recunoscut majorarea salariilor în sensul celor solicitate de către intimatele-reclamante. Astfel, în condiţiile în care prin cererea de chemare în judecată intimatele-reclamante au invocat prevederile Legii nr. 71/2015, lege în cuprinsul căreia se urmăreşte tocmai înlăturarea diferenţelor de salarizare între persoanele aflate în aceeasi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie şi care îşi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, tinand cont şi de faptul că hotarari anterioare pentru familia ocupaţională din care fac parte au fost recunoscute majorările salariale solicitate, în speţă nu poate fi sancţionată pasivitatea reclamantelor cu prescripţia dreptului material la acţiune.

Referitor la memoriul de recurs prin care recurentul-pârât a invocat excepţia lipsei de obiect a acţiunii pentru perioada ulterioară datei de 01.12.2016, în raport cu emiterea Ordinului nr. 3206/29.11.2019 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că în perioada 01.12.2016 - 31.12.2017 se aplică valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON, instanţa de control judiciar constată că pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a invocat această excepţie în faţa primei instanţe şi nici nu a prezentat ordinul menţionat instanţei de fond, până la data pronunţării hotărârii, 10.01.2020.

În ceea ce priveşte criticile recurentului-pârât vizând fondul acţiunii, acestea, în esenţă, vizează aspectul că intimatul-reclamant nu puteau solicita creşterea valorii de referinţă sectorială pentru că dispoziţiile legale ar privi o altă categorie de personal.

Constată Înalta Curte că prima instanţă şi-a fundamentat soluţia de admitere a acţiunii pe dispoziţiile Legii nr. 71/2015 de aprobare a O.U.G. nr. 83/2014, care reglementează situaţia salarizării personalului bugetar ce beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie. Curtea a avut în vedere prevederile art. 1 alin. (51) din Lege, care statuează că personalul aflat în situaţia menţionată va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prevederile din legile de salarizare anuale a personalului bugetar reglementează dreptul beneficiarilor de a fi salarizaţi la nivelul salariului maxim acordat pentru activitate desfăşurată în aceleaşi condiţii, or, în condiţiile în care reclamantul a făcut dovada că personalul din cadrul familiei ocupaţionale de funcţii bugetare "Justiţie" a beneficiat de hotărâri judecătoreşti prin care drepturile le-au fost calculate prin raportare la o valoare de referinţă sectorială mai mare, de 484,18 RON, majorări salariale prevăzute de Ordonanţa 13/2008, reţinerile primei instanţe sunt fondate.

Într-adevăr, dispoziţiile O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, menţionează expres acest principiu, în art. 1 alin. (51), dar şi art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013, privind salarizarea pe anul 2014, face referire la nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare. Această sintagmă este definită în art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, potrivit căruia, prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

Este de observat că legiuitorul a avut în vedere, la adoptarea Legii nr. 71/2015, că au existat situaţii de aplicare neuniformă a legii de salarizare şi interpretări eronate şi că aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 cu modificările aduse prin Legea nr. 71/2015 se impun pentru eliminarea diferenţele salariale între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime.

Instanţa de contencios constituţional a statuat, în Decizia nr. 794/2016, că "hotărârea judecătorească, chiar dacă are efecte inter partes, interpretează norme de lege cu aplicabilitate generală. În procesul de aplicare a legii, scopul interpretării unei norme juridice constă în a stabili care este sfera situaţiilor de fapt concrete, la care norma juridică respectivă se referă, şi în a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme, interpretarea fiind necesară pentru a clarifica şi a limpezi sensul exact al normei, şi pentru a defini, cu toată precizia, voinţa legiuitorului. Or, Curtea constată că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% şi respectiv 11% acordate magistraţilor şi personalului asimilat, au aplicabilitate generală şi se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, fără aplicabilitate generală."

Curtea Constituţională a concluzionat că "întrucât hotărârile judecătoreşti invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate se referă la majorarea indemnizaţiilor de încadrare, vizând, de fapt, şi întreaga Familie ocupaţională a "Justiţiei, aceste majorări salariale trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad, treaptă, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate."

Se impune, de asemenea, a se reţine că, prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unei chestiuni de drept, admiţându-se sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim are în vedere şi majorările şi indexările recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unor magistraţi sau membrii ai personalului auxiliar indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.

Prin urmare, elementul de calcul al indemnizaţiei de bază, valoarea de referinţă sectorială, este unic la nivel naţional pentru familia ocupaţională Justiţie, fiind necesară egalizarea drepturilor salariale prin luarea în considerare a aceloraşi componente ale indemnizaţiei.

Judecătorul fondului are dreptul dar şi obligaţia de a interpreta textul normativ atât în litera sa, cât şi în spiritul său, urmărind ca aplicarea efectivă a legii să fie în concordanţă cu intenţia legiuitorului, astfel cum rezultă aceasta atât din textul supus analizei, cât şi din celelalte prevederi ale actului normativ, dar şi din expunerea de motive ori din celelalte acte normative incidente în domeniul vizat.

Către această dezlegare conduc şi principiile reglementate de art. 3 din aceeaşi Lege-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în special cel definit la lit. c):

"echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetari.".

Faţă de cele precizate mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 16/2020 din data de 10 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2022.