Extraordinary appeal annulled for failing to articulate grounds of illegality distinct from factual re-litigation in an insurance guarantee dispute

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin actiunea înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti la data de 09.02.2018, reclamantul A. a chemat in judecata pe paratul Fondul de Garantare a Asiguratilor, solicitând instantei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

- Anularea deciziei nr. 12435/15.01.2018 emisa de paratul FGA;

- Obligarea paratului la plata unor despagubiri de 20.000 RON/luna, sub forma de renta viagera, de la data formularii cererii pana la incetarea tratamentului medicamentos;

- Obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 62 din data de 26 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-Veche, a admis actiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a dispus anularea deciziei nr. 12435/15.01.2018 emisa de paratul FGA.

A obligat pârâtul la emiterea unei noi decizii prin care sa stabileasca in favoarea reclamantului despagubiri periodice in cuantum de 20.000 RON/luna, care, cumulate cu cele de 111.750 RON si 2.197,73 RON deja acordate, sa nu depaseasca plafonul maxim de 450.000 RON.

A obligat pârâtul la plata catre reclamant a despagubirilor de mai sus şi a obligat reclamantul la plata catre IML Timisoara a onorariului de 145 RON aferent suplimentului la Raportul de noua expertiza medico-legala.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 62 din data de 26 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-Veche, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi rejudecând cauza să se respingă cererea de chemare în judecată.

În drept recurentul-pârât şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurentul-pârât nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Pârâtul în susţinerea recursului a indicat motivul de casare respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Cu toate acestea simpla indicare a motivului de recurs pe care se întemeiază cererea de recurs nu este suficientă pentru a se aprecia că această cerere este motivată.

Cât priveşte argumentele propuse de recurentul-pârât în susţierea recursului său, Înalta Curte apreciază că acestea vizează exclusi netemeinicia considerentelor sentinţei şi nu urmăresc susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât avea obligaţia de a indica în concret motivele de nelegalitate ale sentinţei recurate şi totodată să le încadreze în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În schimb acesta în cuprinsul cererii de recurs a adoptat o poziţie procesulă care priveşte preponderent modalitatea în care instanţa a administrat probele din litigiu, precum şi faptul că instanţa de fond a reţinut o serie de texte legale care nu-i sunt aplicabile.

Astfel, fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-pârât a propus o serie de critici care nu se pot circumscrie niciunui motiv de casare din cele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, această conduită procesuală, întemeiată pe aspecte care urmăresc practic reanalizarea stării de fapt întăreşte ideea că pârâtul doreşte în esenţă prin această procedură o rejudecare a cauzei din partea instanţei de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanţa de fond.

Reiterarea apărărilor exprimate deja în faţa instanţei de fond, nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs, în măsura în care această instanţă are competenţa de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinţei instanţei de fond, pe care reclamanta a omis să le precizeze în concret.

În cauză, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte concluzionează că cererea de recurs reprezintă în fapt, intenţia pârâtului de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluţia instanţei de fond o nemulţumeşte, fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 62 din data de 26 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-Veche, ca fiind nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2022.