Modification of teacher's schedule as objective administrative justification rebutting presumption of discrimination based on social category and convictions

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, după declinarea competenţei, la data de 15.03.2019, sub nr. x/2018, reclamanta A. a contestat Hotărârea nr. 209 din data de 23.05.2018, pronunţata de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2018, având ca părţi pe numitele B. şi A., solicitând:

- anularea Hotărârii nr. 209/23.05.2018 pronunţate de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2018 ca netemeinica şi nelegala;

- suportarea cheltuielilor de judecata.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 521 din data de 2 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării şi B. şi a dispus anularea Hotărârii nr. 209/23.05.2018 emisă de pârâtul C.N.C.D.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 521 din data de 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare să se respingă cererea de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul-pârât a susţinut următoarele:

Instanţa de fond a fost investita cu soluţionarea acţiunii in anulare a Hotărârii CNCD, prin care s-a hotărât ca faptele prezentate în petiţie reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Instanţa de fond a reţinut, in principal, ca măsura de schimbare a orarului este justificată ca urmare a stării conflictuale dintre parata cadrul didactic si o parte dintre elevii unor clase si partintii acestora.

Recurentul apreciază că se invocă un tratament diferenţiat în ceea ce priveşte modificarea orarului în aşa fel încât petenta să nu mai poată să-si susţină orele, din cauza sesizărilor pe care petenta le-a făcut.

Reclamata de discriminare a susţinut că "având în vedere că are dreptul să o facă, a hotărât schimbarea încadrării orare în-cadrul normei didactice".

Reclamanta a mai învederat, că această modificare are atât o justificare rezonabilă, constând în respectarea "superiorităţii interesului elevului (până la urmă un copil) care nu poate fi subordonată propriilor interese ale profesorului", dar şi o reglementare-special, dată de legislaţia incidenţă în sensul că "reclamantul are dreptul să o facă, de a hotăra schimbarea încadrării orare în cadrul normei didactice ".

Astfel motivul pentru care reclamatul de discriminare a modificat orarul astfel încât petenta să nu mai poată să-si susţină orele, nu este cel relevat de către instanţa de fond, respectiv un posibil conflict cu unii dintre elevi, ci mai degrabă din cauza sesizărilor pe care petenta le-a făcut.

În prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile constatării discriminării, conform definiţiei prevăzută de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, fapta fiind discriminatorie, deorece diferenţierea s-a bazat pe un criteriu ce aduce atingere unui drept prevăzut de normele legale interne, fără să existe o justificare obiectivă în ceea ce priveşte respectiva, diferenţiere.

În conformitate cu definiţia discriminării (art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000R) apreciază recurentul că există un tratament diferenţiat (modificarea orarului), bazat pe un criteriu interzis de lege (convigerile petentei regăsite în sesizările făcute) care are ca efect atingerea unui drept recunoscut de lege (dreptul la munca, dreptul la opinie, dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la petiţionare).

Având în vedere că cerinţele de la punctele 1-3 au fost îndeplinite recurentul apreciază că tratamentul diferenţiat nu a fost justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate şi necesare.

În jurisprudenţa sa, C.E.D.O. a arătat că justificarea obiectivă şi rezonabilă trebuie să urmărească un scop legitim, iar măsura aplicată trebuie să fie proporţională cu scopul urmărit.

În analiza scopului legitim, trebuie analizat existenţa acestui scop raportat la dreptul atins prin diferenţiere (ex - conform Cohveţiei, libertatea de exprimare poate fi restrâns pentru următoarele scopuri legitime: pentru securitatea naţională, integritatea teritorială, siguranţa publică, apărarea ordinii, prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, moralei, reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale, pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti).

În analiza metodei adecvate şi necesare, trebuie stabilit dacă, prin metoda aleasă, se atinge scopul dorit, şi dacă există sau nu alte metode prin care scopul poate fi atins, fără a crea o situaţie de diferenţiere.

În domeniul discriminării, sarcina probei este împărţită între petent şi reclamat, astfel, consideră recurentul că potrivit acestui principiu, persoana interesată, în cazul nostru, petentul, trebuie să indice suficiente elemente care permit a presupune existenţei unei discriminări, (elementele/probele care permit a presupune existenţa discriminării, inspeţă, este chiar modificarea orarului).

Plecând de la această idee, recurentul apreciază că reclamanta a tratat diferit pe petenta B. care se află în situaţii comparabile (cu toate persoanele care fac parte din personalul didactic) şi care a fost tratat în mod diferit din cauza unui criteriu de discriminare (convingerile petentului regăsite în sesizările făcute).

Potrivit art. art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 prevede că:

"Persoana interesată are obligaţia de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare."

Raportându-se la materialul probator depus de către părţi, recurentul a apreciat că reclamanta nu a depus niciun fel de probatoriu, care să vină să răstoarne prezumţia de existenţa a tratamentului diferenţiat.

În drept, recurentul-pârât în susţinerea cererii de recurs a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatele-reclamantă A. a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 12 aprilie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs şi a apărărilor susţinute de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele următoare:

În ceea ce priveşte obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că, analiza legalităţii sentinţei recurate din partea instanţei de recurs presupune şi o stabilire corectă a situaţiei de fapt. Litigiile cu un asemenea obiect presupun pentru efectuarea unei analize judicioase a cauzei, stabilirea circumstanţelor concrete care au dus la emiterea actului administrativ constestat şi nu o analiză exclusivă a normelor legale relevante în asemenea cazuri.

Sub acest aspect, instanţa de recurs apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut cu privire la starea de fapt care a condus la emiterea Hotărârii nr. 209/23.05.2018, următoarele:

Petenta B., cadru didactic la Colegiul Naţional "Ion Neculce" din Bucureşti a formulat pârâtul la C.N.C.D. sesizarea înregistrată sub nr. x/10.01.2018, împotriva reclamantei A. director al Colegiul Naţional "Ion Neculce"

Plângerea initmatei-pârâte a fost motivată pe următoarele situaţii:

Înainte de începerea activităţii didactice în cadrul colegiului menţionat mai avea un loc de munca la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica şi Inginerie Nucleara, Horia Hulubei şi solicitat un orar cu ore de curs după-amiaza.

După angajare constatând deficiente grave legate de disciplina şi pregătirea şcolara a elevilor, a semnalat aceste probleme reclamatei (12 sesizări), Inspectoratului Şcolar (3 sesizări) şi Ministerului Educaţiei (3 sesizări), iar din cauza sesizărilor i s-a schimbat orarul, fiind singurul profesor cu pauza de pana la 8 ore între orele de curs.

În aceste condiţii intimata-pârâtă nu s-a mai prezentat la ore, fiind sancţionată cu avertisment şi a solicitat aplicarea unei amenzi contravenţionale, acordarea de despăgubiri, restabilirea situaţiei anterioare discriminării, publicarea hotărârii în mass-media, iar prin completarea petiţiei, înregistrata la C.N.C.D. sub nr. x/12.02.2018, pârâta a arătat ca a fost discriminata din cauza apartenenţei la o categorie sociala (a profesorilor cinstiţi) şi a convingerilor privind educaţia.

Cu privire la cele sesizate, recurentul-pârât a emis Hotărârea nr. 209/23.05.2018, prin care a admis excepţia de necompetenţă în privinţa solicitării de acordare de despăgubiri şi de restabilire a situaţiei anterioare, a respins excepţia de necompetenţă invocată de partea reclamată (reclamanta din prezenta cauză), precum şi solicitarea părţii reclamate de a obliga petenta (pârâta din prezenta cauză) la cheltuieli de judecată. A respins excepţia lipsei obiectului petiţiei, a stabilit că modificarea orarului în timpul anului şcolar, în aşa fel încât petenta (pârâta) B. să nu mai poată să îşi susţină orele reprezintă discriminare, conform art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 7 lit. g) din O.G. nr. 137/2000 şi a aplicat părţii reclamate (reclamanta din prezenta cauză) A., director la Colegiul Naţional "Ion Neculce" o amendă contravenţională în sumă de 1.000 RON.

În ceea ce priveşte activitatea intimatei-reclamante A. care a condus la situaţie tensionată dintre aceasta şi intimata-pârâtă B., recurentul-pârât s-a limitat pentru stabilirea caracterului discriminator doar la aspectele de fapt relevate mai sus. Cu toate acestea instanţa de fond, analizând întreg materialul probator prezentat de părţi, în mod corect, contrar criticilor recurentului-pârât conform cărora reclamanta nu şi-ar fi probat nevinovăţia, a reţinut şi o serie de aspecte de fapt în legătură cu activitatea intimatei-reclamante care infirmă existenţa unei conduite discriminatorii din partea acesteia, faţă de intimata-pârâtă B..

Astfel, în mod corect se reţine de către instanţa de fond că la începutul anului şcolar 2017-2018 pârâtei B. i-a fost stabilit un orar de predare care îi permitea respectarea programului de lucru la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica şi Inginerie Nucleara, Horia Hulubei. În acest sens i-au fost repartizate şi prezentate clasele unde urma să predea materia fizică, clase cu profil uman de clasa a IX-a. La scurt timp, intimata-pârâta a intrat conflict cu o parte dintre elevii clasei a IX-a G, în număr de 26, dar şi cu 25 de părinţi, aceştia din urmă formulând către Colegiul National "Ion Neculce" o petiţie prin care solicitau, la punctul 1, suspendarea pârâtei din funcţia de profesor de fizica şi începerea inspecţiei cu expertiza psihiatrica şi pedagogica a acesteia.

La data de 18.10.2017, în şedinţa Consiliului de administraţie, s-au pus în discuţie problemele legate de disciplina claselor a IX-a D şi G, la ora de fizică, reţinându-se că pârâta refuza sistematic ajutorul provenit de la colegii profesori că i se recomanda o discuţie cu consilierul psihopedagogie al scolii şi i se sugerează sa urmeze un curs de psihopedagogie .

În aceste condiţii, Consiliul de administraţie a hotărât schimbarea încadrării pârâtei de la clasele de uman la clasele de real XC, XII A si VII B, scopul fiind acela de a evita escaladarea conflictului ce putea avea consecinţe în planul educaţional, inclusiv aceea ca mai mulţi elevi să ceară mutarea la alta instituţie de învăţământ.

Faţă de această situaţie probată prin înscrisurile depuse la dosar în faţa instanţei de fond, în mod corect a reţinut această instanţă că repartizarea către pârâtă a unor alte clase de elevi decât cele iniţiale, ceea ce a presupus implicit modificarea orarului de predare, a făcut imposibilă respectarea de către aceasta a programului de lucru pe care îl avea, în calitate de cercetător ştiinţific, la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica şi Inginerie Nucleara Horia Hulubei (de la ora 8:00 la ora 16:00), însă această situaţie este justificată, în mod obiectiv, de necesitatea asigurării desfăşurării în condiţii normale a activităţii didactice, în interesul elevilor colegiului, dată fiind starea conflictuală creată cu elevii din clasele repartizate iniţial.

Sub acelaşi aspect în mod corect a reţinut instanţa de fond că un alt orar de predare, care să îi permită intimatei-pârâte B. respectarea programului de lucru de la ora 8:00 la ora 16:00 la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica şi Inginerie Nucleara Horia Hulubei ar fi fost imposibil în condiţiile date, întrucât îndeplinirea normei didactice de 18 ore, ar fi presupus ca orarul de predare să fie de la ora 16:00 la ora 18:00, situaţie care ar fi perturbat întregul program educaţional şi îndeplinirea obligaţiilor din programul extra curricular.

Faţă de întreaga situaţie de fapt care a condus la opinia intimatei-pârâte B. că i s-a aplicat un tratament discriminatoriu de către initmata-reclamantă, în acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că în cauză activitatea administrativă a intimatei-reclamante A. nu are un caracter discriminatoriu. Totodată în raport de elementele probatorii propuse în cauză şi administrate de către instanţa de fond, critica recurentului-pârât conform căreia, reclamanta nu a prezentat probe care să o disculpe de acuzaţia de discriminare a pârâtei B. apare ca fiind neîntemeiată.

În acord cu opinia instanţei de fond, prin raportare la prevederile art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 sarcina probei într-o astfel de speţă în faza de cercetare administrativă cade deopotrivă în sarcina părţilor. Astfel în ceea ce o priveşte pe petenta B. în mod corect a reţinut instanţa de fond avea la rândul ei obligaţia de a prezenta suficiente elemente, fapte, referitoare la tratamentul diferenţiat, care permit a presupune existenţa unei eventuale discriminări. În schimb, în ceea ce o priveşte pe intimata-reclamantă, aceasta a prezentat o serie de probe care infirmă cele consemante în cuprinsul Hotărârii nr. 209/23.05.2018.

Sub aspectul legalităţii, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000:

"Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice."

Iar potrivit art. 7 lit. g) din O.G. nr. 137/2000:

"Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, discriminarea unei persoane pentru motivul că aparţine unei anumite rase, naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă şi protecţie socială, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii:

... g) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare."

Aşadar, în raport de probatoriu administrat în cauză, care confirmă că măsurile administrative impuse de intimata-reclamantă au avut o bază obiectivă care privea atât buna funcţionarea a instituţie pe care o reprezintă, cât şi posibilitatea intimatei-pârâte B. de a-şi acoperi norma de 18 ore la catedra de fizică a Liceului şi activitatea sa de cercetător ştiinţific în cadrul Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica şi Inginerie Nucleara - Horia Hulubei, dar şi având în vedere normele legale care definesc discriminarea evocate mai sus, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, faţă de care nu se impune reformarea în urma controlului de legalitate efectuat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ. va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 521 din data de 2 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 521 din data de 2 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2022.