Specialized handover rules for bailiff archives override general civil procedure delivery methods; union council advisory opinions do not violate statutory authorization.

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti:

- anularea hotărârii nr. 69/28.07.2016 prin care se hotărăşte efectuarea unui control profesional asupra reclamantului ca urmare a nepredării dosarelor execuţionale instrumentate, precum şi a hotărârii nr. 115/15.12.2016 privind soluţionarea plângerii prealabile;

- anularea prevederilor art. 50 indice 2 din Statutul UNEJ şi profesiei de executor judecătoresc, astfel cum acesta a fost adoptat prin Hotărârea nr. 13/2015 a Congresului extraordinar al UNEJ;

- obligarea pârâtelor la adoptarea de prevederi privind modul de partajare a onorariului executorului judecătoresc în situaţia preluării dosarelor execuţionale între executorii judecătoreşti, indiferent de cauză (încetare, suspendare a activităţii).

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2656 din 7 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi, pe cale de consecinţă, a anulat cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestui pârât, a calificat excepţia tardivităţii invocată de pârât ca fiind excepţia prescripţiei şi a respins această excepţie ca neîntemeiată, a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât ca neîntemeiată, a calificat excepţia lipsei de interes invocată din oficiu ca fiind o apărare de fond şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, respingerea excepţiei lipsei capacităţii procesuale pasive a UNEJR şi pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurentul a susţinut, în primul rând că UNEJ are capacitate de drept administrativ, chiar dacă nu are personalitate juridică, iar în ceea ce priveşte criticile pe fond, a arătat că instanţa consideră în mod nelegal că, predarea dosarelor executorului judecătoresc nu se poate face utilizând procedura ofertei reale de plată, reglementată de art. 1000 şi urm. C. proc. civ., că refuzul primirii cu poşta a dosarelor este considerat ca fiind justificat, deşi este o procedură utilizată chiar de instanţă, în conformitate cu C. proc. civ., că delegarea de competenţe de la Consiliul UNEJ la CEJ Alba în ceea ce priveşte controlul profesional este legală, fără a ţine cont de evoluţia istorică a normei juridice, în sensul în care aplicarea normelor juridice se face ţinând cont de cea mai recentă reglementare, că instanţa consideră eronat că nu există încălcări ale dreptului la apărare, fără să ţină seama că nu a fost încunoştinţat despre discutarea în Consiliul UNEJ a situaţiei sale, în schimb CEJ Alba a fost încunoştinţată, depunând înscrisuri din care ar rezulta că ar fi refuzat predarea dosarelor.

Mai susţine recurentul că instanţa de fond consideră că textul art. 50 alin. (2) din Statutul UNEJ este conform Legii nr. 188/2000, însă actul normativ nu prevede un atare aviz al CEJ, precum şi încălcarea principiilor privind previzibilitatea textelor legale.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti (UNEJ) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 10 octombrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 11 ianuarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când au avut loc dezbaterile asupra fondului.

II. 6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

6.1. Situaţia de fapt

La data de 24.07.2017, reclamantul A. s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti solicitând, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, efectuarea unui control de legalitate asupra Hotărârii nr. 69/28.07.2016 privind efectuarea unui control profesional asupra reclamantului ca urmare a nepredării dosarelor execuţionale instrumentate, a Hotărârii nr. 115/15.12.2016 privind soluţionarea plingerii prealabile, precum şi asupra prevederilor art. 50 indice 2 din Statutul UNEJ şi profesiei de executor judecătoresc astfel cum acesta a fost adoptat prin Hotărârea nr. 13/2015 a Congresului extraordinar al UNEJ solicitând anularea acestora şi obligarea pârâtelor la adoptarea de prevederi privind modul de partajare a onorariului executorului judecătoresc în situaţia preluării dosarelor execuţionale între executorii judecătoreşti, indiferent de cauza (incetare, suspendare a activităţii).

Prin Hotărârea nr. 69/28.07.2016 emisă de Consiului UNEJ s-a aprobat efectuarea unui control profesional al activităţii executorului judecătoresc A., având în vedere adresa CEJ Alba înregistrată la UNEJ cu nr. 2089/14.07.2016 prin care se comunică imposibilitatea resopectării dispoziţiilor legale, respectiv delegarea în termen de 10 zile de la primirea ordinului emis de ministerul justiţiei, a unui alt executor judecătoresc pentru îndeplinirea atrubuţiilor prevăzute de art. 7 din lege, întrucât, la mutarea sediului în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, domnul executor judecătoresc A. nu a predat dosarele de executare aflate în lucru, reţinându-se incidenţa art. 33 şi art. 34 lit. d) din Legea nr. 188/2000 şi art. 21 lit. ş) din Statutul UNEJ.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat plângere prealabilă, iar prin Hotărârea nr. 115/15.12.2016 a fost respinsă această plângere, având în vedere Nota de consiliu nr. x/14.12.2016 întocmită de Serviciul juridic, adresându-se apoi instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa recurată, instanţa de fond confirmând pe fond legalitatea actelor administrative supuse controlului de legalitate.

6.2. Analiza motivelor de casare

O primă critică invocată de recurent, este greşita soluţionare a excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, arătând că Consiliul UNEJ are capacitate de drept administrativ, chiar dacă nu are personalitate juridică, însă, recurentul-reclamant a chemat în judecată atât Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti cât şi Consiliul UNEJ, autoritatea publică emitentă a actelor contestate fiind UNEJ, care are atât capacitate de drept administrativ cât şi competenţa legală de a emite actele administrative, în regim de putere publică, fiind titulară de drepturi şi obligaţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti,"organele de conducere ale Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sunt: congresul, consiliul şi preşedintele", iar conform art. 33 alin. (2) din acelaşi act normativ,"Preşedintele reprezintă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti în raporturile cu terţii, pe plan intern şi internaţional".

În raport de aceste prevederi legale, Înalta Curte reţine că în mod legal prima instanţă a reţinut că Consiliul UNEJ este o structură în cadrul instituţiei pârâte, care nu stă în judecată în mod distinct de aceasta, neavând drepturi şi obligaţii proprii.

Pe de altă parte, instanţa a efectuat un control de legalitate pe fond, în contradictoriu Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, neexistând o vătămare a reclamantului în ceea ce priveşte accesul la instanţă şi dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce priveşte criticile pe fond, recurentul-reclamant a arătat că instanţa consideră în mod nelegal că, predarea dosarelor executorului judecătoresc nu se poate face utilizând procedura ofertei reale de plată, reglementată de art. 1000 şi urm. C. proc. civ., însă, Înalta Curte nu poate reţine ca valabil acest argument juridic, pentru motivul că în această materie sunt aplicabile prevederi speciale, care se aplică cu precădere, astfel încât nu sunt aplicabile proceduri de predare prevăzute de dreptul comun în materie de procedură civilă.

Pentru predarea dosarelor de executare în cazul schimbării unui sediu de către un executor judecătoresc, astfel cum a reţinut şi judecătorul fondului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 51 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti emis de Ministerul Justiţiei, potrivit căruia, "(1) Arhiva executorului judecătoresc care şi-a încetat activitatea va fi inventariată şi sigilată de către o comisie formată din 2 reprezentanţi desemnaţi de colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti.(2) În situaţia în care în circumscripţia respectivă nu mai funcţionează nici un executor judecătoresc, arhiva va fi preluată de Camera executorilor judecătoreşti până la numirea unui executor judecătoresc în acea circumscripţie conform art. 48 din lege.(3) În situaţia în care în aceeaşi circumscripţie funcţionează alt executor judecătoresc, arhiva va fi predată acestuia.(4) În situaţia în care în circumscripţie rămân să funcţioneze mai mulţi executori judecătoreşti, colegiul director la Camerei executorilor judecătoreşti va desemna executorul judecătoresc care va prelua arhiva". De asemenea, potrivit art. 79 alin. (5) din acelaşi Regulament, "Executorul judecătoresc a cărui cerere de schimbare de sediu a fost aprobata are obligaţia de a face înscrierile corespunzătoare, potrivit prevederilor art. 7 şi 8; cu privire la arhivă fiind aplicabile dispoziţiile art. 51".

Or, este mai mult decât evident că în procedura specială prevăzută de Legea nr. 188/2000 şi Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi, act administrativ cu caracter normativ, arhiva executorului judecătoresc care şi-a încetat activitatea într-o anumită circumscripţie, se inventariază, sigilează, se predă şi se preia în condiţiile speciale prevăzute de aceste dispoziţii, prin urmare, utilizarea procedurii ofertei reale reglementată de art. 1000 şi urm. C. proc. civ. sau transmiterea prin poştă a dosarelor, nu este de natură de a "descărca" executorul de arhivă. Trimiterea recurentului-reclamant la procedurile folosite în instanţă de asemenea nu reprezintă un argument pertinent, tocmai pentru că dacă legiuitorul ar fi intenţionat să utilizeze acest mod de predare, nu reglementa procedura de predare prevăzută de art. 51 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti

Prin Hotărârea nr. 69/28.07.2016 emisă de Consiliului UNEJ, contestată în cauza de faţă, s-a aprobat efectuarea unui control profesional al activităţii executorului judecătoresc A., având în vedere adresa CEJ Alba înregistrată la UNEJ cu nr. 2089/14.07.2016 prin care se comunică imposibilitatea respectării dispoziţiilor legale, respectiv delegarea în termen de 10 zile de la primirea ordinului emis de ministerul justiţiei, a unui alt executor judecătoresc pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 7 din lege, întrucât, la mutarea sediului în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, domnul executor judecătoresc A. nu a predat dosarele de executare aflate în lucru, reţinându-se incidenţa art. 33 şi art. 34 lit. d) din Legea nr. 188/2000 şi art. 21 lit. ş) din Statutul UNEJ şi art. 100 alin. (2) şi art. 102 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000.

Instanţa de contencios administrativ nu a fost sesizată cu un control de legalitate asupra Hotărârii nr. 8/20.01.2012 Consiliului UNEJ, prin care, conform art. 62 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, s-a votat delegarea către Colegiile directoare ale Camerelor executorilor judecătoreşti în vederea efectuării controalelor prevăzute de art. 62 alin. (1) lit. b) şi c) din acelaşi act normativ la birourile executorilor judecătoreşti din circumscripţia camerei respective, or, obiect al controlului de legalitate în cauza de faţă este temeiul legal al efectuării unui control profesional al activităţii executorului judecătoresc A., astfel cum s-au reţinut şi motivul de fapt, imposibilitatea respectării dispoziţiilor legale, respectiv delegarea în termen de 10 zile de la primirea ordinului emis de ministerul justiţiei, a unui alt executor judecătoresc pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 7 din lege.

Prin urmare, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că, o eventuală nelegalitate pentru necompetenţa autorităţii de efectuare a controlului, poate fi invocată într-o contestaţie formulată împotriva deciziei emise în urma controlului, iar nu şi în prezenta cauză, în care obiect al controlului de legalitate este respectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare de declanşare a unui control profesional al activităţii reclamantului, nu şi competenţa organului care va efectua controlul.

Critica recurentului-reclamant privind nerespectarea dreptului la apărare de asemenea este nefondată, în raport cu obiectul actului administrativ contestat, Hotărârea nr. 69/28.07.2016 emisă de Consiliului UNEJ, prin care s-a aprobat efectuarea unui control profesional al activităţii executorului judecătoresc A., aspectele invocate de recurent privind inexistenţa unui refuz de predare a dosarelor şi valabilitatea procedurii ofertei reale, urmând a face tocmai obiectul verificării profesionale, în care recurentul-reclamant are posibilitatea combaterii unor eventuale nereguli ce ar putea fi imputate.

Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat în mod judicios că, a existat o corespondenţă din partea CEJ Alba Iulia şi din partea pârâtei cu reclamantul existând la dosarul administrativ şi punctul de vedere al reclamantului.

Mai susţine recurentul că textul art. 50 alin. (2) din Statutul UNEJ şi profesiei de executor judecătoresc astfel cum acesta a fost adoptat prin Hotărârea nr. 13/2015 a Congresului extraordinar al UNEJ, adaugă la Legea nr. 188/2000, întrucât actul normativ nu prevede un aviz al CEJ.

Potrivit acestor dispoziţii, "(1) Asocierea şi încetarea asocierii executorilor judecătoreşti care nu au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel se aprobă de către Consiliul Uniunii. (2) Pentru aprobarea cererii menţionate la alin. (1), Colegiul director al Camerei din care pleacă executorul judecătoresc emit un aviz în urma verificării îndeplinirii următoarelor condiţii: a) dacă au fost luate măsurile necesare pentru predarea arhivei create anterior asocierii şi a dosarelor aflate pe rolul biroului; b) efectuarea plăţilor scadente către Cameră, Uniune şi către Casa de Asigurări a Executorilor Judecătoreşti.(3) Neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute la alin. (2) atrage respingerea avizării cererii de asociere până la data la care executorul judecătoresc în cauză face dovada îndeplinirii acestora.(4) Cererea de asociere în vederea obţinerii avizului prevăzut la alin. (2) se depune la Camera în raza căreia îşi are sediul executorul judecătoresc care solicită să îşi schimbe sediul prin asociere, în vederea avizării. Pentru avizarea favorabilă a cererii, Colegiul director al Camerei verifică îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute la alin. (2). Cererea, împreună cu avizul favorabil, se transmite, în vederea aprobării, Consiliului Uniunii.(5) Consiliul Uniunii aprobă cererea de asociere după verificarea îndeplinirii condiţiilor legale prevăzute la art. 501alin. (3). Dispoziţiile art. 501alin. (4) şi (5) se aplică în mod corespunzător. (6) Asocierea se dispune prin ordin al ministrului justiţiei, în baza hotărârii Consiliului Uniunii de aprobare a cererii".

Înalta Curte constată că, deşi recurentul-reclamant susţine că dispoziţia adaugă la Legea nr. 188/2000, prin introducerea unui aviz, nu invocă argumente din care să rezulte motivele pentru care o asemenea reglementară secundară ar fi în discordanţă cu actul normativ. Acest aviz, potrivit conţinutului reglementării, nu reprezintă un aviz propriu-zis, astfel cum este reglementat de Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, ci este un act este de natură a certifica îndeplinirea condiţiilor legale de către executorul care pleacă dintr-o circumscripţie, în cadrul schimbării sediului, fiind o modalitate de organizare a executării legii, de competenţa autorităţii de reglementare şi control, astfel cum a reţinut de altfel şi instanţa de fond.

În fine, în ceea ce priveşte critica privind adoptarea unor prevederi privind partajarea onorariului şi încălcarea principiilor privind previzibilitatea textelor legale, instanţa a respins această cerere, în primul rând, pentru că reclamantul nu s-a adresat cu o cerere prealabilă care să aibă acest obiect părţii pârâte, astfel că nu există un refuz nejustificat al acesteia care să poată fi cenzurat de instanţa de contencios administrativ, în al doilea rând, pentru că reclamantul nu a invocat şi nici nu a dovedit un interes legitim, actual, direct, în sens de folos practic urmărit, pentru a formula această pretenţie, nefiind în situaţia unui litigiu declanşat de reclamant pentru plata unei părţi din onorariul datorat în cadrul unui dosar de executare silită început dar neterminat ca urmare a schimbării sediului (ori a încetării sau suspendării activităţii) şi pentru că pârâta beneficiază de autonomie în exercitarea competenţelor legale, sens în care îi aparţine şi decizia de a adopta ori de a nu adopta anumite prevederi.

Recurentul-reclamant nu a adus critici acestor aprecieri ale instanţei, invocând doar lipsa de previzibilitate a textelor în vigoare de natură a prejudicia drepturile cetăţenilor, însă aceste susţineri privesc constituţionalitatea unor texte de lege în vigoare, ce intră în sfera de competenţă a instanţei de contencios constituţional, instanţa de contencios administrativ neputând obliga autoritatea publică de a legifera sau de a propune proiecte de lege, în sensul dorit de reclamant, în raport de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare în sensul prevederilor legale invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 2656 din 7 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 ianuarie 2022.