Validity of ministerial approval requirements for appointment of construction specialists to anticorruption agency

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, prin declinare de competenţă de la Tribunalul Bucureşti, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul General- Direcţia Naţională Anticorupţie, a solicitat instantei sa constate refuzul nejustificat al paratului de numire a sa in functia publica de specialist in cadrul DNA, refuz ce i-a fost comunicat la 6.11.2015 prin adresa nr. x/2015 si sa dispuna incadrarea sa in functia publica de specialist in cadrul Serviciului specialisti din cadrul DNA, specializarea domeniul constructiilor (civile, industriale, agricole sau cai ferate, drumuri si poduri), pentru care a fost declarat admis in baza concursului.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 263 din 24 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul General Directia Nationala Anticoruptie, ca neintemeiata.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 263 din 24 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a susţinut că avizul ministerului de resort nu trebuia solicitat, iar în cazul în care trebuia solicitat acesta avea caracter preparatoriu, iar nu interlocutoriu, fiind ataşat actului administrativ a cărui obţinere nu era obligatorie pentru emiterea actului administrativ de către autorul nominal.

Astfel, în opinia sa, în mod gresit prima instanţă a apreciat că avizul prevăzut de art. 11 alin. (1) este unul conform si obligatoriu, în opinia recurentului fiind un aviz consultativ.

A mai arătat că i s-a creat o situaţie vătămătoare, acesta nefiind angajat, în condiţiile câstigării concursului de recrutare, dintr-o cauză total exterioară voinţei lui, dar aflată la discreţia autorităţii intimate. Astfel, prin voinţa acestei autorităţi, manifestată prin solicitarea avizelor unor instituţii care nu intră în sfera celor prevăzute de lege ori prin nesolicitarea acestora sau prin rămînerea în pasivitate privind obţinerea acestora, recurentul nu a beneficiat de rezultatul concursului.

Recurentul-reclamant a invocat decizia 596/2019 a Curţii Constituţionale a României privind respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002.

4. Apărările formulate în recurs

În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 februarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin rezultatele finale ale concursului de recrutare organizat in perioada 09 octombrie - 14 noiembrie 2014 pentru ocuparea functiei publice de specialist in cadrul Serviciului specialisti din cadrul DNA specializarea domeniul constructiilor (civile, industriale, agricole, cai ferate, drumuri şi poduri), a fost declarat admis A..

Prin adresa nr. x/4.11.2015, acestuia i s-a comunicat ca nu s-a putut proceda la numirea sa in functia publica nefiind avizat de Inspectoratul de Stat in Constructii si Departamentul pentru intreprinderi mici si mijlocii.

În acest context factual, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul General- Direcţia Naţională Anticorupţie, a solicitat sa se constate refuzul nejustificat al paratului de numire a sa in functia publica de specialist in cadrul DNA, refuz ce i-a fost comunicat la 6.11.2015 prin adresa nr. x/2015 si sa se dispuna incadrarea sa in functia publica de specialist in cadrul Serviciului specialisti din cadrul DNA, specializarea domeniul constructiilor (civile, industriale, agricole sau cai ferate, drumuri si poduri), pentru care a fost declarat admis in baza concursului.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici din perspectiva motivului de nelegalitate precăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând faptul că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate.

Instanţa de control judiciar aminteşte că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, reprezintă refuz nejustificat de a soluţiona o cerere "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane (…)"

Totodată, potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, "În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt numiţi, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii, cu avizul ministerelor de resort, specialişti cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că este necasar avizul ministerelor de resort în vederea numirii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a specialiştilor cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.

Prin adresa nr. x/4.11.2015, reclamantului, care potrivit rezultatelor finale ale concursului de recrutare organizat în perioada 09 octombrie - 14 noiembrie 2014 pentru ocuparea functiei publice de specialist in cadrul Serviciului specialisti din cadrul DNA specializarea domeniul constructiilor (civile, industriale, agricole, cai ferate, drumuri şi poduri), a fost declarat admis în urma primei etape, a parcurgerii probelor de concurs, i s-au comunicat următoarele:

"În cazul dumneavoastră, nu s-a obţinut avizul necesar îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcţie, deşi acest aviz a fost solicitat atât Inspectoratul de Stat în Constructii (prin adresa nr. x/2014 din 25.11.2014), cât si Departamentul pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Mediu de Afaceri şi Turism (prin adresa nr. x/2014 din 10.12.2014). În aceste condiţii, în absenţa parcurgerii ambelor etape prevăzute de lege nu s-a putut proceda la numirea dumneavoastră în funcţia de specialist în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie".

Or, Înalta Curte constată că din actele dosarului rezultă că, în considerarea acestor dispoziţii legale, pârâtul a solicitat avize de la două instituţii, în scopul parcurgerii celei de a doua etape a concursului.

Astfel, prin adresa răspuns la adresa nr. 3486/C/1431/VI-l/2014, Inspectoratul de Stat în Construcţii menţionează că "nu poate acorda un aviz în ceea ce priveşte specializarea persoanei în cauză (inginer-expert evaluator), în funcţie de care urmează a fi numit în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie."

Aşadar, s-a primit răspuns de la această instituţie, care însă nu avea competentă privind emiterea acestui aviz în sensul dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, aceasta precizând că specialiştii cu înaltă calificare sunt numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie în funcţie de domeniul în care sunt calificaţi/specializaţi, respectiv "domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii", iar nu după tipul de organizare a societăţii la care aceştia activează.

Totodată, prin adresa răspuns la adresa nr. 3338/C/1431/VI-l/2014 s-a solicitat avizul Departamentului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediu de Afaceri şi Turism, care a exprimat o poziţie favorabilă, respectiv în sensul că "domnul A. deţine autorizaţia de diriginte de şantier nr. x din 10.01.2012, pentru subdomeniile cod 2.4 (construcţii civile, industriale şi agricole - categoria de importanţă A) şi cod 3.1 (drumuri, poduri, tunele, piste de aviaţie, transport pe cablu - de inteers naţional) şi nu figurează cu sancţiuni."

În aceste condiţii, este lipsită de suport motivarea pârâtului că în privinţa contestatorului nu s-a obţinut avizul necesar îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcţie, deşi acest aviz a fost solicitat atât Inspectoratului de Stat în Construcţii, cât şi Departamentului pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediu de Afaceri, refuzul de numire în funcţie a reclamantului exprimat de pârât fiind nejustificat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că se impune reformarea sentinţei recurate, cererea formulată de reclamant fiind întemeiată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea şi va obliga pârâtul la încadrarea reclamantului în functia publică de specialist în cadrul Serviciului specialisti din cadrul DNA, specializarea domeniul constructiilor (civile, industriale, agricole sau cai ferate, drumuri si poduri), pentru care a fost declarat admis în baza concursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 263/2020 din 24 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal (veche).

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul General Directia Nationala Anticoruptie.

Obligă pârâtul Parchetul General Directia Nationala Anticoruptie la încadrarea reclamantului în functia publică de specialist în cadrul Serviciului specialisti din cadrul DNA, specializarea domeniul constructiilor (civile, industriale, agricole sau cai ferate, drumuri si poduri), pentru care a fost declarat admis în baza concursului.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.