Competence of court for public institution plaintiff in public procurement penalty appeal: exclusive jurisdiction at defendant's location

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea înregistrată la data de 22.09.2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta a solicitat, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, anularea Deciziei nr. 142/08.06.2021 şi a Notei de neconformitate nr. 30960.4/20.04.2021 prin care s-au constatat neconformităţi faţă de prevederile legislaţiei privind achiziţiile publice şi a fost aplicată op reducere procentuală de 25 % din valoarea contractului nr. x/22.09.2020 încheiat între Comuna Sanmartin şi Asocierea A. S.R.L. - B. S.R.L. - Drumuri Orăşeneşti S.A. - C. S.R.L., iar în subsidiar, modificarea reducerii procentuale de la 25 % la 5 % din valoarea contractului.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 57 din 12.01.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat soluţionarea cauzei, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, a considerat instanţa că cererea de chemare în judecată are ca obiect o cerere formulată în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 de beneficiarul persoană juridică de drept public, nemulţumit de actul autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, astfel că în cauză, competenţa teritorială aparţine instanţei de la sediul reclamantului beneficiar în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, cu trimitere la art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, aplicabil în temeiul art. 5 alin. (3) din C. proc. civ.. Tribunalul Bucureşti a reţinut că beneficiarul reclamant are sediul în judeţul BIHOR

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal care, prin sentinţa civilă nr. 208 din 24 martie 2022, a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

În justificarea unei astfel de soluţii, instanţa a apreciat, în esenţă, că, chiar dacă în cauză, reclamantul U.A.T. Comuna Sânmartin este persoana vătămată ce acţionează pentru protejarea propriilor drepturi/interese legitime, acesta acţionează în instanţă în calitate de instituţie publică, iar textul art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 nu distinge în funcţie de interesul părţii ce acţionează în instanţă în calitate de reclamant.

Tribunalul Bihor a reţinut că, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantului U.A.T. Comuna Sânmartin, conform art. 96 Cod administrativ, şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, care se află în municipiul Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată aparţine Tribunalului Bucureşti.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În cauză, reclamanta Comuna Sânmartin a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei anularea Deciziei nr. 142/08.06.2021 şi a Notei de neconformitate nr. 30960.4/20.04.2021 prin care s-au constatat neconformităţi faţă de prevederile legislaţiei privind achiziţiile publice şi a fost aplicată op reducere procentuală de 25 % din valoarea contractului nr. x/22.09.2020 încheiat între Comuna Sanmartin şi Asocierea A. S.R.L. - B. S.R.L. - Drumuri Orăşeneşti S.A. - C. S.R.L., iar în subsidiar, modificarea reducerii procentuale de la 25 % la 5 % din valoarea contractului.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantului instituţie publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Comuna Sânmartin are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi în prezenta cauză reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Totodată nu este relevantă nici definiţia noţiunii de beneficiar dată de art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, în condiţiile în care art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa în raport de calitatea reclamantei, iar în prezenta cauză, reclamanta nu este persoană juridică de drept privat, ci o persoană juridică de drept public.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţie între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei Comuna Sânmartin şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Sanmartin prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.