Suspension of proceedings pending CJUE reference in integrity incompatibility case quashed and remanded

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea recurată

Prin încheierea din data de 13 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal a dispus, în baza art. 413 alin 1 pct. 1 indice 1 C. proc. civ., suspendarea cauzei formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, până la soluţionarea cauzei aflate pe rolul CJUE nr. 40/21, Agenţia Naţională de Integritate.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 13 octombrie 2021 din data de 6 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În esenţă, susţine recurenta ca încheierea atacată este nemotivată, atâta vreme cât din cuprinsul încheierii nu rezultă considerentele pentru care instanţa a apreciat că există similitudine între cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Timişoara şi prezenta cauză, respectiv să fie prezentate motivele pentru care dezlegarea cererii de chemare în judecată depinde de răspunsul pe care instanţa europeană îl va da întrebărilor preliminare cu care a fost sesizată.

Afirmă recurenta că lipsa motivării încheierii îngreunează analiza de legalitate a acestei hotărâri, instanţa de control judiciar neputând examina în ce măsură este îndeplinită condiţia legăturii dintre soluţia ce urmează a fi pronunţată de instanţa europeană şi soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză.

Recurenta susţine că raportul de evaluare nu este un act administrativ prin care se dispun sancţiuni disciplinare sau interdicţii, întrucât Agenţia Naţională de Integritate întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor de judecată, sau după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. Prin Raportul de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate nu se dispune aplicarea de sancţiuni sau interdicţii, ci doar sesizează organele competente în vederea declanşării procedurii disciplinare potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

În această situaţie, răspunsul CJUE la întrebările preliminare formulate referitor la caracterul proporţional al sancţiunilor prevăzute de lege, nu are nicio relevanţă în prezenta cauză, deoarece potrivit prevederilor Legii nr. 176/2010 prin raportul de evaluare nu sunt aplicate sancţiuni sau interdicţii persoanei evaluate.

Principiul proporţionalităţii pedepselor care presupune ca orice măsură luată de o autoritate publică care afectează drepturile indivizilor, trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop şi în acelaşi timp cea mai rezonabilă, poate fi pus în discuţie doar la momentul când autoritatea competentă, potrivit prevederilor art. 26 din Legea nr. 176/2010 dispune aplicarea unor sancţiuni ca urmare a rămânerii definitive a prezentului raport de evaluare.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea Încheierii şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.

3. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat

Sub un prim aspect, se arată ca încheierea atacată este motivată, iar împrejurarea că raţionamentul instanţei coincide cu argumentele invocate de reclamant nu echivalează cu lipsa motivării sau cu inexistenţa unui raţionament propriu al instanţei.

Sub un al doilea aspect, susţine intimatul-reclamant că există un interes concret în prezenta cauză întrucât urmăreşte să evite aplicarea unei interdicţii, interdicţie menţionată expres în Raportul de evaluare, dacă aceasta este contrară principiului proporţionalităţii sancţiunilor prevăzut de art. 49 alin. (1) din Cartă, dat fiind că aceasta se va aplica automat în cazul unei soluţii de respingere a contestaţiei.

În acelaşi timp, imposibilitatea de a contesta sancţiunea disciplinară complementară a interdicţiei de a ocupa funcţii publice timp de 3 ani care intervine automat, în temeiul legii, pune în discuţie compatibilitatea acestei prevederi cu dreptul la o cale de atac eficientă, garantat de Cartă (art. 47).

În aceste context răspunsul la întrebările formulate pe calea trimiterii preliminare de către Curtea de Apel Timişoara apar ca fiind absolut necesare în soluţionarea legală a prezentei cauze, întocmai cum a apreciat şi Curtea de Apel Bucureşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea Încheierii recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/30.03.2016 emis de pârâtă, prin care inspectorul de integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate a reţinut faptul că reclamantul A. a deţinut simultan (21.01.2010-15.05.2013) calitatea de deputat şi calitatea de comerciant persoană fizică autorizată, caz de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003.

Prin încheierea din data de 13 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării până la soluţionarea cauzei C-40/21, cauză ce are ca obiect trimiterea preliminară efectuată de Curtea de Apel Timişoara într-o cauză similară, în dosarul nr. x/3019.

Înalta Curte constată că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă, prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, având în vedere că în cauză este vorba de un caz de suspendare facultativă, este necesar ca din încheierea atacată să rezulte considerentele pentru care instanţa a apreciat că există similitudine între cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Timişoara şi prezenta cauză, respectiv să fie prezentate motivele pentru care dezlegarea cererii de chemare în judecată depinde de răspunsul pe care instanţa europeană îl va da întrebărilor preliminare cu care a fost sesizată.

Or, încheierea din de13 octombrie 2021 nu cuprinde considerentele pe care se întemeiază, Curtea de Apel Bucureşti rezumându-se la simpla preluare a argumentelor reclamantului, fără a indica raţionamentul logico-juridic pe care se întemeiază soluţia de temporizare a cursului judecăţii.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede că:

"(1) Hotărârea va cuprinde: … b)…motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor."

Aceleaşi exigenţe de motivare sunt impuse şi în cazul încheierilor, prin art. 233 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ., care prevede că încheierea de şedinţă va cuprinde, între alte elemente obligatorii, "soluţia dată şi măsurile luate de instanţă, cu arătarea motivelor, în fapt şi în drept".

Importanţa motivării hotărârii judecătoreşti a fost subliniată şi în jurisprudenţa europeană, fiind considerată un aspect al garanţiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (par. 30 şi 34 din Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunţată în cauza Albina c. România, par. 30 din Hotărârea din data de 01 iunie 2010, pronunţată în cauza Dumitru c. România).

Înalta Curte constată că, deşi instanţa de fond a dispus suspendarea judecării cauzei, pronunţând, formal, o soluţie cu privire la cererea reclamantului, considerentele încheierii (sau mai bine zis lipsa lor) nu respectă exigenţele unei motivări corespunzătoare şi nu oferă certitudinea analizării efective a cauzei, neîntrunind rigorile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi constituind motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Totodată, lipsa motivării încheierii îngreunează analiza de legalitate a acestei hotărâri, instanţa de control judiciar având de examinat în ce măsură este îndeplinită condiţia legăturii dintre soluţia ce urmează a fi pronunţată de instanţa europeană şi soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă, examinând încheierea de suspendare a judecăţii, prin raportare la cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei şi la întrebările preliminare cu care CJUE a fost sesizată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., astfel încât instanţa de fond a dispus în mod nelegal suspendarea judecării cauzei.

Înalta Curte reţine că, pentru ca decizia pronunţată ca urmare a sesizării adresate CJUE să influenţeze soluţia ce va fi pronunţată în cauză, este necesar ca acţiunea să cuprindă aspecte de nelegalitate a căror analiză să aibă legătură cu obiectul întrebărilor adresate Curţii de Justiţie.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/30.03.2016 emis de pârâtă, prin care s-a reţinut starea de incompatibilitate în care s-a aflat acesta în perioada 21.01.2010-15.05.2013, prin deţinerea şi exercitarea concomitentă a calităţii de deputat şi de comerciant persoană fizică autorizată, caz de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce priveşte întrebările preliminare, acestea vizează aplicarea principiului proporţionalităţii pedepselor, prevăzut de art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (primele două întrebări), în contextul art. 15 şi art. 47 din Cartă (cea de-a treia întrebare), cu referire la sancţiunea complementară a interdicţiei de a ocupa funcţii publice alese pentru o perioadă de 3 ani, în cazul constatării conflictului de interese.

Aşadar, întrebările preliminare vizează proporţionalitatea sancţiunilor suportate de persoana cu privire la care s-a constat un incident de integritate, iar nu legalitatea raportului de evaluare.

Incidenţa măsurii prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 intervine ulterior stabilirii legalităţii raportului de evaluare, fiind condiţionată de rămânerea definitivă a acestui act administrativ, după parcurgerea procedurii judiciare de contestare a concluziilor sale.

În cauză, instanţa de fond nu este învestită cu analiza de legalitate a unei măsuri aplicate reclamantului, privind interdicţia de a ocupa funcţii publice alese pentru o perioadă de 3 ani, ci cu verificarea legalităţii raportului de evaluare, din perspectiva cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010, astfel încât răspunsul CJUE la întrebările preliminare referitoare la respectarea caracterului proporţional al sancţiunilor aplicate nu are aptitudinea de a lămuri chestiunea litigioasă dedusă judecăţii, existenţa sau nu a stării de incompatibilitate reţinută în sarcina reclamantului.

Având în vedere toate aceste motive, Înalta Curte constată că măsura de suspendare a judecării cauzei nu întruneşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., ceea ce impune casarea încheierii recurate, cu consecinţa reluării judecării cauzei în faţa instanţei de fond.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza instanţei de fond în vederea continuării judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva încheierii din 13 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (veche) contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.