Appeal declared null for failure to specifically articulate cassation grounds under Art. 488(1)(6) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la 14.02.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând anularea rezoluţiei nr. C-20-69/27.01.2020 şi a rezoluţiei nr. 8050/17/3594/DIJ/2018 din 26.11.2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 926 din 9 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 926 din 9 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul a susţinut că prin sentinţa atacată nu a fost lămurită chestiunea amenzii de 300 de RON aplicate de Judecătoria Constanţa, întrucât nu a fost lămurit motivul pentru care a fost aplicată amenda.

În opinia recurentului, nu se poate considera că a avut vreun comportament neadecvat atunci când a spus că doamna avocat "bate câmpii".

4. Apărările formulate în recurs

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte urmează să admită excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate din oficiu de instanţa de recurs. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Examinând recursul formulat, se constată că, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate, neputând echivala cu motivarea recursului.

Pentru a fi analizată legalitatea hotărârii, recursul nu se poate limita la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei. Condiţia legală a dezvoltării motivelor de casare implică determinarea greşelilor anume imputate hotărârii recurate, o minimă argumentare a criticilor formulate, indicarea raţionamentelor pe care se bazează.

În acest context, aşa cum s-a arătat mai sus, recurentul a indicat expres dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care sunt vizate situaţiile în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textul de lege menţionate.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantului, reţinând că nu există indiciile săvârşirii abaterii disciplinare, prevăzute de art. 99 lit. c) şi t) din Legea nr. 303/2004, de către domnul judecător B. din cadrul Judecătoriei Constanţa şi de către doamna judecător C.. Prima instanţă a reţinut în considerentele sentinţei atacate că, în contextul în care reclamantul i-a spus, în şedinţă publică, avocatului pârâţilor, că "bate câmpii", aplicarea amenzii judiciare se înscrie în limita măsurilor necesare ce pot fi dispuse de judecător pentru păstrarea ordinii şi bunei-cuviinţe pe parcursul unei şedinţe de judecată, conform art. 217 C. proc. civ.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac menită să înlăture greşelile de judecată imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi criticile în legătură cu stabilirea stării de fapt, simplele nemulţumiri ale recurentului privind soluţia pronunţată nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă de nelegalitate în privinţa sentinţei, nu a arătat, deşi a invocat art. 488 pct. 6 C. proc. civ., motivul pentru care consideră că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, reluând doar argumente expuse şi în faţa primei instanţe, aspectele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei de respingere a cererii reclamantului nu au fost contestate prin raportare la motivele de casare.

În consecinţă, reţinând că motivele expuse în cererea de recurs nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în competenta instanţei de control judiciar fiind date exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C.prov.civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi art. 489 C. proc. civ., va constata nulitatea recursului formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 926 din 9 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.