Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2103/2022 AI generated

Competence for challenging cessation of a former parliamentarian’s age-limit allowance as a social insurance right rather than an administrative act

Case Number Decizia nr. 2103/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (ÎCCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Mureș Tribunal, Civil Section, effectively ruling that the civil court handling social insurance matters is competent to try the dispute, rather than the administrative court. The case involved a former member of parliament challenging an order by the General Secretary of the Chamber of Deputies that ceased payment of an age-limit allowance. The decisive legal basis was the characterization of the allowance as a social insurance right rather than an administrative act; because the allowance is a social counterperformance under Law No. 96/2006 and not a public pension under the unified pension system Law No. 263/2010, the court applied the special jurisdiction rules for social insurance litigation (Art. 152 of Law No. 263/2010 and Art. 95 of the Code of Civil Procedure), which vests competence in the tribunals, thereby rejecting the claim that the matter fell under administrative jurisdiction under Law No. 554/2004.

Legislator headnote

AI generated

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 152 din Legea nr. 263/2010, art. 95 din C. proc. civ, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004; Competence for challenging cessation of a former parliamentarian’s age-limit allowance as a social insurance right rather than an administrative act: The case involved a former member of parliament challenging an order by the General Secretary of the Chamber of Deputies that ceased payment of an age-limit allowance. The decisive legal basis was the characterization of the allowance as a social insurance right rather than an administrative act; because the allowance is a social counterperformance under Law No. 96/2006 and not a public pension under the unified pension system Law No. 263/2010, the court applied the special jurisdiction rules for social insurance litigation (Art. 152 of Law No. 263/2010 and Art. 95 of the Code of Civil Procedure), which vests competence in the tribunals, thereby rejecting the claim that the matter fell under administrative jurisdiction under Law No. 554/2004.

Keywords

AI generated
social insurance dispute pension rights parliamentary law conflict of jurisdiction limits of competence special jurisdiction

Cited Legislation

AI generated
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut că ordinul atacat are natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul art. 2 alin.
art. 152 din Legea nr. 263/2010
Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel."
art. 95 din C. proc. civ
263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, respectiv dispoziţiile art. 95 din C.
art. 135 din C. proc. civ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C.
art. 133 pct. 2 din C. proc. civ
Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ.
art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004
Competenţa instanţei de contencios administrativ nu este una intuitu personae, respectiv calitatea de instituţie/autoritate publică a uneia din părţi nu atrage automat aplicarea jurisdicţiei contenciosului administrativ - care în accepţiunea art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, semnifică:
art. 49 din Legea nr. 96/2006
96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ, astfel că indemnizaţia pentru limită de vârstă cuvenită foştilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr.
art. 95 pct. 1 din C. proc. civ
Conform dispoziţiilor art. 95 pct. 1 din C. proc. civ.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ.

The legal basis cited in the dispositive for establishing the competent court to resolve the negative conflict of jurisdiction.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă nr. 886/10.03.2021 şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi.

Totodată, a solicitat obligarea părţilor adverse la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Mureş, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1448 din 4 noiembrie 2021, Tribunalul Mureş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut că ordinul atacat are natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că prezentul litigiu intră în sfera contenciosului administrativ, nefiind vorba de un drept de pensie şi nici de vreun alt drept de asigurări sociale, deoarece nu se circumscrie Legii nr. 263/2010, nu se stabileşte prin decizie a casei teritoriale de pensii şi nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ce prevăd că litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, precum şi la prevederile art. 10 alin. (3) din aceeaşi lege şi la faptul că reclamantul are domiciliul în judeţul Mureş, Tribunalul Mureş a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 6 din 28 ianuarie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut că ordinul contestat a fost emis de o autoritatea publică, însă nu în regim de putere publică, pentru a putea fi astfel calificat ca fiind act administrativ ce poate fi contestat în faţa instanţei de contencios administrativ.

Prin urmare, a reţinut că, atâta vreme cât natura indemnizaţia pentru limită de vârstă de care a beneficiat reclamantul este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalităţii şi temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei este în competenţa instanţelor care soluţionează cauze de asigurări sociale, fiind incidente prevederile art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, respectiv dispoziţiile art. 95 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă revenind Tribunalului Mureş, secţia civilă, completului specializat în soluţionarea litigiilor de asigurări sociale, instanţă în a cărei rază de competenţă îşi are domiciliul reclamantul.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că, în cauză, reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 886 din 10.03.2021 de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă, emis de Secretarul General al Senatului, precum şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021, la zi.

Competenţa instanţei de contencios administrativ nu este una intuitu personae, respectiv calitatea de instituţie/autoritate publică a uneia din părţi nu atrage automat aplicarea jurisdicţiei contenciosului administrativ - care în accepţiunea art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, semnifică:

"activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Deoarece competenţa instanţei de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun şi care intervine doar în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor, simpla calitate de autoritate publică a părţilor implicate nu atrage automat competenţa instanţei de contencios administrativ.

În acest context se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ, astfel că indemnizaţia pentru limită de vârstă cuvenită foştilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestaţie socială acordată de lege foştilor parlamentari, după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfăşurată în perioada ocupării funcţiei de demnitate publică.

Întrucât natura indemnizaţiei pentru limită de vârstă de care a beneficiat reclamantul este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalităţii şi temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plăţii acestei indemnizaţii nu poate intra decât în sfera de competenţă a instanţei de drept comun cu competenţă în soluţionarea litigiilor având ca obiect asigurările sociale.

Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel."

Conform dispoziţiilor art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. şi art. 266 şi urm. din Codul Muncii, tribunalul are plenitudine de competenţă în judecarea pe fond a cererilor în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

În consecinţă, contestaţia formulată în legătură cu refuzul acordării unei astfel de prestaţii sociale este de competenţa tribunalului, în complet specializat de asigurări sociale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretariatul General al Camerei Deputaţilor în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretariatul General al Camerei Deputaţilor în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2022.