Appeal against clarification refusal declared null for reliance on non-casation grounds; underlying dismissal stands.

Şedinţa publică din data de 05 aprilie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.05.2021, reclamantul A. a solicitat lămurirea şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii a Hotărârii nr. 885 din data de 14.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 8 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de lămurire a sentinţei civile nr. 885/14.03.2017 formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul de Judecată - UM 02514 Bucureşti - prin MAN - Direcţia pentru Relaţia cu Parlamentul şi Asistenţă Juridică şi Şeful UM 02514 Bucureşti, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 8 iunie 2021a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

Recurentul A. a invocat în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.

A apreciat că instanţa nu a lămurit motivele care au dus la respingerea cererii de chemare în judecată, invocând în mod nelegal dispoziţiile art. 500 alin. (1) şi art. 501 alin. (3) din C. proc. civ., respectiv că nu poate lămuriri hotărârea adoptată nelegal deoarece aceasta a fost casată.

Recurentul a susţinut că dispoziţiile legale invocate de instanţă, respectiv art. 500 alin. (1) şi art. 501 alin. (3) din C. proc. civ. nu au nicio legătură cu lămurirea sentinţei nr. 885 din 14.03.2017, întrucât instanţa nu a soluţionat dosarul pe fondul cauzei, ci doar a constatat că nu a existat nicio procedură legală de contestare a actelor administrative, cererea de chemare în judecată fiind respinsă ca inadmisibilă deoarece nu a fost îndeplinită procedura prevăzută la art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, deşi legea nu prevedea această procedură, în baza unui ordin al ministrului apărării naţionale.

De asemenea, recurentul a arătat că hotărârea instanţei cuprinde motive contradictorii deoarece judecătorul fondului a reţinut, în temeiul art. 500 alin. (1) şi art. 501 alin. (3) din C. proc. civ. că nu trebuie să lămurească sentinţa nr. 885 din 14.03.2017, întrucât nu trebuie să se justifice şi să motiveze de ce a luat o hotărâre nelegală şi abuzivă. În final, recurentul a susţinut că a fost condamnat penal în baza acestor acte administrative pentru o sancţiune disciplinară.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 488 şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul îşi întemeiază cererea, iar criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă prin hotărârea recurată.

Deşi recurentul-reclamant a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în motivele de recurs nu a arătat în ce mod, prin hotărârea dată, instanţa de fond a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Nici argumentele formulate de recurentul-reclamant în susţinerea motivelor de recurs prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu justifică, într-o maniera convingătoare, respectarea condiţiilor prevăzute de art. 486-489 din C. proc. civ.. Astfel, recurentul este nemulţumit de faptul că instanţa de fond nu i-a admis cererea de lămurire a sentinţei nr. 885 din 14.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015.

Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantul A. nu conţine critici concrete aduse hotărârii instanţei de fond, ci doar aspecte lipsite de relevanţă în raport cu raţionamentul logico-juridic al instanţei, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea cel puţin a unuia dintre motivele de recurs prevăzute de lege, dar şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi constatând că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate de instanţă din oficiu, iar recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii invocată din oficiu.

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 8 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pronunţate în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 aprilie 2022.