Eligibility for CAP direct payments: factual land use suffices despite expired lease contracts under CJEU Case C-61/09 interpretation

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâţii APIA-Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, APIA-Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul APIA, solicitând anularea Deciziei emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.P.I.A. precum şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 22.02.2016 de Direcţia/Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul APIA, înregistrat sub nr. x din 24.02.2016, precum şi constatarea inexistenţei vreunei sume încasate nejustificat de reclamantă şi implicit a vreunei obligaţii de a restitui asemenea sume.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 88 din 25 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A.Aparat Central - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal, ca urmare a casării sentinţei nr. 179/16.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, prin decizia nr. 3478/14.07.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016.

S-a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 22.02.2016 de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul pârâtei A.P.I.A., înregistrat sub nr. x din 24.02.2016 (şi sub nr. x din 22.02.2016 la registratura D.A.C.I.S.) şi Decizia emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul pârâtei A.P.I.A.- Aparat Central nr. 421/17.06.2016 (cu număr de ieşire x din 22.06.2016), cu consecinţa exonerării reclamantei de la plata sumei de 202851,12 RON reprezentând sprijin financiar necuvenit în campania agricolă 2012.

Totodată, a obligat pârâta să emită un nou titlu de creanţă pentru reclamantă, care va viza doar suprafaţa aferentă contractelor de arendă nr. x/27.03.2002 şi nr. y/27.03.2002, pentru care aceasta a primit sprijin financiar necuvenit în campania agricolă 2012.

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 88 din 25 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând hotărârea pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea în parte a sentinţei şi admiterea în totalitate a acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenta a invocat în esenţă dezlegarea dată de CJUE în cauza C-61/09, prin care a statuat următoarele: "nu este necesar, pentru a considera că o suprafaţă agricolă face parte din exploataţia agricultorului, ca acesta din urmă să dispună de suprafaţa respectivă în temeiul unui contract de arendare sau al unui alt tip de contract de închiriere de aceeaşi natură încheiat cu titlu oneros", statuare dată în interpretarea art. 44 alin. (2) din Regulamentul nr. 1782/2003, modificat prin Regulamentul nr. 2013/2006.

Rezultă că în anul de cerere 2012, conform Regulamentului CE nr. 73/2009, S.C. A. S.R.L., pentru a obţine sprijinul financiar, trebuia să îndeplinească următoarele condiţii: să aibă calitatea de utilizator, să fie înscrisă în registrul fermierilor, pentru aceeaşi suprafaţă/parcelă trebuia depusă o singură cerere de plată, căreia îi corespundeau drepturile de plată aferente, condiţii care la momentul depunerii cererii de plată, 10.05.2012, au fost îndeplinite în integralitate de S.C. A. S.R.L. şi pentru suprafaţa de 5 ha, considerat a fi neeligibilă de pârâtă şi menţinută ca atare, în mod nelegal, de instanţa de fond.

Coroborat cu interpretarea obligatorie a CJUE menţionată anterior, recurenta apreciază că instanţa de fond a făcut şi o interpretare şi aplicare greşită a normelor naţionale în vigoare la momentul depunerii cererii de plată, 10.05.2012, respectiv art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 125/2006 şi art. 7 alin. (1) lit. f) din OMADRnr. 67/05.04.2011.

În condiţiile în care, documentele menţionate anterior au avut un caracter exemplificativ şi nu limitativ şi la cererea de plată s-au anexat adeverinţa nr. x/03.05.2012 emisă de Primăria Dioşti din care rezulta o suprafaţă totală de 1327,10 ha şi blocurile fizice în care se regăseşte aceasta, o declaraţie pe propria răspundere privind exploatarea/folosinţa acestei suprafeţe de teren, coroborat cu dispoziţiile art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 125/2006, se demonstrează implicit şi fără niciun dubiu faptul că a existat o suprafaţa de 1327 ha, suprafaţă cultivată de S.C. A. S.R.L. şi care a fost verificată prin sistemul integrat de administrare şi control, sistem care reprezenta singura referinţă pentru activitatea de control şi efectuarea plăţilor, independent de existenţa unor contracte de arendă care să acopere întreaga suprafaţă pentru care s-a solicitat sprijin financiar, esenţial fiind să nu existe o suprapunere/supradeclarare a suprafeţelor de teren.

Mai arată recurenta că sentinţa instanţei de fond este nelegală, în parte, raportat şi la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 care defineşte noţiunea de "neregulă", coroborate cu dispoziţiile art. 1341 C. civ., în contextul în care, pentru suprafaţa de 5 ha teren declarată în cererea de plată şi care s-a reţinut a fi fost utilizată în baza unor contracte de arendă expirate, nu s-a făcut dovada ca aceasta nu a fost utilizată/exploatată şi sprijinul financiar aferent încasat a fost necuvenit sau folosit în alt scop şi nu s-a făcut dovada existenţei unui potenţial sau efectiv prejudiciu, rezultat din includerea acesteia în cererea de plată aferentă anului 2012.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe, a formulat cerere de recurs şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, criticând hotărârea pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. si solicitând casarea în tot a sentinţei recurată, iar pe fond să respingerea acţiunii intimatei - reclamante ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă a reiterat situaţia de fapt care a condus la întocmirea procesului-verbal de constatare, arătând că instanţa de fond a reţinut nelegal faptul că reclamanta a făcut dovada, la momentul depunerii cererii de plata (10.05.2012) că deţine in arendă suprafaţa de 1327,20 ha, atât cu contractele de arenda depuse, cat şi cu adeverinţa eliberată de Primăria comunei Diosti, din care rezulta înscrierea in Registrul agricol al comunei cu respectiva suprafaţa, cu excepţia suprafeţelor vizate de contractul nr. x/27.03.2002 şi contractul nr. x/27.03.2002 care işi pierduseră valabilitatea in ziua depunerii cererii de plată şi nu mai puteau astfel fi incluse in suprafaţa totala menţionată anterior.

Tot în motivare, instanţa de fond a mai reţinut la fel de nelegal faptul că celelalte 33 de contracte sunt perfect valabile, în condiţiile în care prevederile Ordinului MADR nr. 225/2012, publicat în M.Of. la data de 17.10.2012, au fost aplicate greşit de către echipa de verificare.

Or, la reinstrumentarea dosarului intimatei si la stabilirea creanţei bugetare rezultate din nereguli s-a avut în vedere prevederile Ordinului MADR nr. 127/2012, fiind publicat în M.Of. Partea I nr. 338 la data de 11.06.2012, de unde rezultă faptul că "Documentele prevăzute la art. 4 si 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată şi/sau a modificării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi sunt valabile pentru întregul an de cerere".

În aceste condiţii, dându-se o interpretare şi aplicare nelegală a prevederilor actelor normative care reglementează condiţiile de eligibilitate a solicitanţilor, echivalează cu nelegalitatea hotărârii pronunţate.

Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor. Titlul de creanţă menţionat mai sus (procesul-verbal de constatare) constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Conform prevederilor Regulamentului CE nr. 1122/2009, in cazul în care a primit plăţi necuvenite, agricultorul în cauză are obligaţia de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate pentru perioada dintre data la care agricultorului i se comunică obligaţia de rambursare şi data respectivei rambursări sau deduceri a sumelor datorate.

În Capitolul III-Angajamente si Declaraţii - din cuprinsul cererii unice de plată pe suprafaţă solicitanţii se angajează sa păstreze, sa prezinte la APIA toate documentele solicitate de către aceasta, sa permită accesul la exploataţie, precum si toate verificările necesare, efectuate de autorităţile competente pentru controalele privind plata pe suprafaţa pe care o solicita, sa declare toate parcelele agricole, datele înscrise in formularul de cerere de plata sa fie reale, corecte, complete si perfect valabile.

Prin urmare, faptul că reclamantei i s-a acordat, pe baza unei declaraţii pe proprie răspundere a acesteia, o sumă de bani reprezentând sprijin direct pe suprafaţă, provenit din fonduri europene (care ulterior s-a constatat a fi plătită necuvenit), nu împiedică instituţia recurentă, cu responsabilităţi în gestionarea fondurilor europene pentru agricultură, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 1/2004, să întreprindă misiuni de verificare a modului de soluţionare a cererilor pentru acordarea sprijinului direct pe suprafaţa, sau a altor scheme de sprijin gestionate de APIA în campaniile anterioare controlului.

4. Apărările formulate în recurs

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul recurentei-pârâte prin care în principal a invocat excepţia nulităţii, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

Recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură -Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor a formulat întâmpinare la recursul recurentei-reclamante prin care în principal a invocat excepţia nulităţii, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

De asemenea, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus la dosar şi răspuns la întâmpinarea formulată de recurenta-pârâtă, prin care a solicitat respingerea apărărilor în baza probelor administrate în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 21 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 2 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererilor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de A. S.R.L. este fondat, iar recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

6.1. Situaţia de fapt

Reclamanta S.C. A. S.R.L., s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova solicitând, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, efectuarea unui control de legalitate asupra Deciziei emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.P.I.A. precum şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 22.02.2016 de Direcţia/Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul APIA, înregistrat cu nr. x din 24.02.2016, anularea actelor administrative contestate şi constatarea inexistenţei vreunei sume încasate nejustificat reclamantă şi implicit a vreunei obligaţii de a restitui asemenea sume.

Societatea a depus cererea de finanţare în campania 2012 pentru plata sumelor de sprijin pe suprafaţă, înregistrată la APIA-Centrul Judeţean Olt sub nr. x/10.05.2012 pentru 1327,20 ha situate pe raza localităţilor Dioşti şi Teslui, jud. Dolj, solicitând sprijin pentru SAPS şi PNDC.

Pentru dovedirea dreptului de folosinţă şi utilizare a suprafeţelor de teren pentru care a solicitat sprijin, fermierul a depus la dosar adeverinţa nr. x/03.05.2012 eliberată de Primăria Comunei Dioşti, jud. Dolj, din care reiese că societatea figurează înscrisă în Registrul agricol al comunei cu suprafaţa de 1327,20 ha în arendă, însoţită de tabelul centralizator al contractelor de arendă încheiate de către fermier cu mai multe persoane fizice pentru suprafaţa totală de 1327,20 ha situate pe raza localităţii Dioşti, jud. Dolj. Tabelul este avizat şi înregistrat la Primăria Comunei Dioşti.

O echipa de verificare formată din consilieri din cadrul Direcţiei Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol a procedat la efectuarea unei verificări în baza adresei Direcţiei Naţionale Anticorupţie- Serviciul Teritorial Craiova referitoare la dosarul nr. x/2014, prin care s-a solicitat verificarea legalităţii obţinerii/acordării sprijinului financiar către mai mulţi fermieri, printre care şi A. S.R.L.

În urma verificării tabelului centralizator asumat de către fermier prin depunerea la dosarul aferent campaniei 2012, s-au regăsit 35 de contracte de arendă care au fost apreciate de către echipa de verificare că nu respectă condiţiile prevăzute de OMADR nr. 127/2012, care modifică şi completează OMADR nr. 246/2008. Astfel, contractele de arendă nr. x toate încheiate în data de 20.08.2002, cu o valabilitate de 10 ani, au expirat înainte de sfârşitul anului de cerere, contractele nr. x/15.05.2002 şi y/15.08.2002 încheiate tot pentru o perioadă de 10 ani, şi-au pierdut valabilitatea la data de 15.05.2012, respectiv 15.08.2012, contractele nr. x/27.03.2002 şi y/27.03.2002 nu mai erau în vigoare la data depunerii cererii, iar contractele nr. x/10.05.2002 şi-au pierdut valabilitatea în ziua depunerii cererii de sprijin (10.05.2012), caz în care fermierul nu a respectat nici prevederile art. 7 alin. (1) lit. c) şi j) din O.U.G. nr. 125/2006 cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, pentru suprafaţa de 105.07 ha, aferentă contractelor de arendă enumerate anterior, fermierul a primit sprijin financiar necuvenit în Campania 2012.

În baza Notei de fundamentare pentru desfăşurarea acţiunii de verificare nr. x/10.02.2016 prin care s-au stabilit sumele plătite necuvenit fermierului S.C. A. S.R.L., în cuantum de 202.851.12 RON, s-a încheiat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/24.02.2016 prin care s-a stabilit că reclamanta S.C. A. S.R.L. datorează Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură un debit în valoare de 202.851.12 RON compus din: contribuţie UE - FEGA - SAPS -155.929.59 RON; contribuţie publică naţională de la bugetul de stat - BN1 - CNDP1- 46.921.53 RON.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/24.02.2016, iar prin Decizia de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub nr. x/22.06.2016, a fost respinsă contestaţia reclamantei, re-inându-se că aceasta nu a putut prezenta documente justificative pentru dovedirea dreptului de folosinţă, conform dispoziţiilor art. 7 alin. 1lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa de contencios administrativ în fond după casare, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta, urmare a casării sentinţei nr. 179/16.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, prin decizia nr. 3478/14.07.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 22.02.2016 de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul pârâtei A.P.I.A., înregistrat sub nr. x din 24.02.2016 (şi sub nr. x din 22.02.2016 la registratura D.A.C.I.S.) şi Decizia emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul pârâtei A.P.I.A.- Aparat Central nr. 421/17.06.2016 (cu număr de ieşire x din 22.06.2016), cu consecinţa exonerării reclamantei de la plata sumei de 202.851,12 RON reprezentând sprijin financiar necuvenit în campania agricolă 2012 şi a obligat pârâta să emită un nou titlu de creanţă pentru reclamantă, care va viza doar suprafaţa aferentă contractelor de arendă nr. x/27.03.2002 şi nr. y/27.03.2002, pentru care aceasta a primit sprijin financiar necuvenit în campania agricolă 2012.

6.2 Analiza motivelor de casare

Potrivit art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, "Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească următoarele condiţii generale: (...) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea".

Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate în forma aplicabilă la data depunerii cererii de plată, în forma aplicabilă la momentul depunerii cererii de plată, respectiv 03.05.2012, prevedea la art. 4 că "documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, privind dreptul de folosinţă a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, alte acte care fac dovada folosinţei terenului, precum: adeverinţă eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol, înscrisuri sub semnătură privată etc.".

Instanţa de fond, analizând istorico-teleologic reglementarea, a apreciat că scopul şi raţiunea acordării sprijinului financiar pentru agricultori este evitarea abandonului terenurilor agricole şi menţinerea lor în bune condiţii agricole şi de mediu, ceea ce face ca esenţial în acordarea acestui sprijin să fie existenţa faptică a terenurilor menţionate în cererea de sprijin şi dovada utilizării lor de către solicitant, fără a impune un formalism excesiv în ceea ce priveşte natura documentelor justificative ce trebuie furnizate autorităţii, în accepţiunea normelor juridice susmenţionate, criteriul hotărâtor în acordarea de plăţi constituindu-l exploatarea terenurilor agricole în condiţiile justificării dreptului de folosinţă, printr-un titlu real.

Raportat la actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada, la momentul depunerii cererii de plată (10.05.2012) că deţine în arendă suprafaţa de 1327,20 ha, atât cu contractele de arendă depuse, cât şi cu adeverinţa eliberată de Primăria comunei Dioşti, din care rezultă înscrierea în Registrul agricol al comunei cu respectiva suprafaţă, cu excepţia suprafeţelor vizate de contractul nr. x/27.03.2002 şi contractul nr. x/27.03.2002 care îşi pierduseră valabilitatea în ziua depunerii cererii de plată şi nu mai puteau astfel fi incluse în suprafaţa totală menţionată anterior.

Înalta Curte reţine însă interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, mai sus menţionate, în ceea ce priveşte suprafaţa de 5,00 ha aferentă contractelor de arendă nr. x/27.03.2002 şi nr. y/27.03.2002, pentru care s-a reţinut în actele administrative contestate că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 7 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 125/2006, întrucât erau expirate încă de la data depunerii cererii de plată.

Potrivit art. 7 alin. (1) lit. c) din O.U.G nr. 125/2006, "pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească următoarele condiţii generale: (…) c) să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor.

Deşi instanţa de fond redă conţinutul art. 4 din Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 privind stabilirea modului de implementare a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate în forma aplicabilă la data depunerii cererii de plată, în forma aplicabilă la momentul depunerii cererii de plată, în care se prevede în mod exemplificativ care sunt documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, respectiv "alte acte care fac dovada folosinţei terenului, precum: adeverinţă eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol, înscrisuri sub semnătură privată etc.", a dat o interpretare restrictivă acestor dispoziţii, în discordanţă cu scopul şi raţiunea acordării sprijinului financiar pentru agricultori şi lipsei unui formalism excesiv în ceea ce priveşte natura documentelor justificative ce trebuie furnizate autorităţii.

Astfel, deşi prevederea infralegală prevedea posibilitatea dovedirii folosinţei terenului şi cu alte înscrisuri decât contractile de arendă, precum adeverinţă eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol, instanţa nu a luat în considerare că la cererea de plată s-au anexat adeverinţa nr. x/03.05.2012 emisă de Primăria Dioşti din care rezulta o suprafaţă totală de 1327,10 ha şi Tabelul centralizator cu blocurile fizice în care se regăseşte aceasta, precum şi o declaraţie pe propria răspundere privind exploatarea/folosinţa acestei suprafeţe de teren, reţinând că Legea 16/1994 nu conţine reglementări referitoare la tacita reînnoire sau "tacita relocaţiune" a contractului de arendă.

Or, scopul reglementării era ca, pentru a se obţine sprijin financiar pentru Campania agricolă din anul 2012, fermierul să facă dovada folosinţei suprafeţei declarate în anul respectiv, chiar dacă acesta nu deţinea un contract valabil, or, pârâta nu a reţinut prin actele administrative contestate că în anul cererii ferimerul nu a cultivat întreaga suprafaţă de 1327 ha, care a fost verificată prin sistemul integrat de administrare şi control şi nici că ar fi existat o suprapunere/supradeclarare a suprafeţelor de teren, nefiind contestată această folosinţă, neregula constând în nevalabilitatea unor contracte de arendă, care au expirat înainte de sfârşitul anului de cerere, iar două dintre ele expirase înainte de formularea cererii.

Această interpretare este în concordanţă cu dezlegarea dată de CJUE în cauza C-61/09, în interpretarea art. 44 alin. (2) din Regulamentul nr. 1782/2003, modificat prin Regulamentul nr. 2013/2006, prin care a statuat următoarele: "nu este necesar, pentru a considera că o suprafaţă agricolă face parte din exploataţia agricultorului, ca acesta din urmă să dispună de suprafaţa respectivă în temeiul unui contract de arendare sau al unui alt tip de contract de închiriere de aceeaşi natură încheiat cu titlu oneros".

Prin urmare, Înalta Curte va constata nelegalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 22.02.2016 de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul pârâtei A.P.I.A. şi Deciziei emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul pârâtei A.P.I.A.-Aparat Central nr. 421/17.06.2016, şi cu privire la contractele de arendă nr. x/27.03.2002 şi nr. y/27.03.2002.

Recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, a susţinut că instanţa de fond a dat o interpretare şi aplicare nelegală a prevederilor actelor normative care reglementează condiţiile de eligibilitate a solicitanţilor, reţinând nelegal faptul că reclamanta a făcut dovada, la momentul depunerii cererii de plata (10.05.2012) că deţine in arendă suprafaţa de 1327,20 ha, atât cu contractele de arenda depuse, cat şi cu adeverinţa eliberată de Primăria comunei Diosti, din care rezulta înscrierea in Registrul agricol al comunei cu respectiva suprafaţa şi că celelalte 33 de contracte sunt perfect valabile, în condiţiile în care prevederile Ordinului MADR nr. 225/2012, publicat în M.Of. la data de 17.10.2012, au fost aplicate greşit de către echipa de verificare.

Or, la reinstrumentarea dosarului intimatei si la stabilirea creanţei bugetare rezultate din nereguli s-a avut în vedere prevederile Ordinului MADR nr. 127/2012, fiind publicat în M.Of. Partea I nr. 338 la data de 11.06.2012, de unde rezultă faptul că "documentele prevăzute la art. 4 si 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată şi/sau a modificării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi sunt valabile pentru întregul an de cerere".

Înalta Curte, reaminteşte, astfel cum a reţinut şi în analiza recursului declarat de recurenta-reclamantă, că de esenţa acordării sprijinului agricol este dovada folosinţei în anul de cerere şi cultivării suprafeţei declarate, or, acest lucru nu s-a contestat cu ocazia verificărilor.

Instanţa de fond a reţinut în concordanţă cu scopul reglementării, cu privire la celelalte 33 de contracte de arendă care au fost prelungite, că la momentul introducerii cererii de plată (10.05.2012) erau îndeplinite condiţiile stabilite de dispoziţiile legale aplicabile, potrivit art. 7 din O.U.G nr. 125/2006, iar pârâta a aplicat în mod greşit dispoziţiile OMADR nr. 225 din data de 09.10.2012 pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate, potrivit căruia "documentele prevăzute la art. 4 şi 5 se încheie până la data depunerii cererii de plată şi/sau a modificării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi sunt valabile până la data de 1 decembrie a anului de cerere, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (2) din acelaşi regulament ".

De altfel, documentele anexate la cererea de plată, respectiv adeverinţa nr. x/03.05.2012 emisă de Primăria Dioşti din care rezulta o suprafaţă totală de 1327,10 ha şi Tabelul centralizator cu blocurile fizice în care se regăseşte aceasta, precum precum şi declaraţia pe propria răspundere privind exploatarea/folosinţa acestei suprafeţe de teren, au existat anterior depunerii cererii de plată, iar reclamanta a făcut dovada menţinerii valabilităţii lor pe tot parcursul anului 2012, astfel cum a fost interpretat art. 44 alin. (2) din Regulamentul nr. 1782/2003, modificat prin Regulamentul nr. 2013/2006, prin hotărârea CJUE în cauza C-61/09, nefiind necesar, pentru a considera că o suprafaţă agricolă face parte din exploataţia agricultorului, ca acesta din urmă să dispună de suprafaţa respectivă în temeiul unui contract de arendare sau al unui alt tip de contract de închiriere de aceeaşi natură încheiat cu titlu oneros.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul de A. S.R.L., va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va anula procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 22.02.2016 de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul pârâtei A.P.I.A., şi Decizia emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul pârâtei A.P.I.A.- Aparat Central nr. 421/17.06.2016, şi cu privire la contractele de arendă nr. x/27.03.2002 şi nr. y/27.03.2002 şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Totodată, va respinge recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 88 din 25 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Anulează procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 22.02.2016 de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul pârâtei A.P.I.A., şi Decizia emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul pârâtei A.P.I.A.- Aparat Central nr. 421/17.06.2016, şi cu privire la contractele de arendă nr. x/27.03.2002 şi nr. y/27.03.2002.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură-Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2022.