Unconstitutionality exception for salary laws raised for first time on appeal: lack of nexus to case merits renders request inadmissible

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi evoluţia procesuală a cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 09.05.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii: Comandamentul Garnizoanei Bucureşti, colonel B., U.M 01308 Bucureşti, colonel C., Direcţia Generală Financiar-Contabilă, general-maior D., Direcţia Generală Juridică, colonel E.- în calitate de şed DGJ, Ministerul Apărării Naţionale şi F. în calitate de Ministru al Apărării Naţionale, solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea tuturor pârâţilor la comunicarea modalităţii de calcul a tuturor soldelor lunare începând cu luna ianuarie 2016 şi până la data de 24.12.2018- cu procentele aferente pentru fiecare spor în parte- precum şi baza legală a fiecărui element ce compune solda lunară, obligarea tuturor pârâţilor la plata de despăgubiri pentru discriminare şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun precum şi sancţionarea pentru discriminare; obligarea pârâţilor la plata de daune morale aduse onoarei, demnităţii, reputaţiei în cuantum de 10000 RON fiecare pentru refuzul comunicării acestor calcule; obligarea MAPN, a UM 02576 Bucureşti, a UM 01308 Bucureşti, a DGFC, a DGJ, la calcularea, comunicarea în scris şi restituirea tuturor sumelor reţinute lunar pentru contribuţii individuale la bugetul de stat(CIB, CIBS, CIASS) ce au fost reţinute lunar şi nu au fost virate către bugetul de stat începând cu 01.04.2016 şi până la trecerea în rezervă, precum şi obligarea pârâţilor la calcularea tuturor orelor săptămânale ce au depăşit cuantumul normal de 48 de ore/săptămână şi la plata tuturor orelor ce au depăşit totalul de 168 de ore şi până la trecerea în rezervă.

Prin sentinţa nr. 938 din 06.04.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Direcţiei General Financiar Contabile, a Direcţiei General Juridice, D., E., B., C., Unităţii Militare 02544 şi Unităţii Militare 02580, toţi cu sediul procedural în Bucureşti, şi respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu aceştia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în privinţa plăţii orelor suplimentare efectuate în perioada 01.04.2016-09.05.2016 şi respinge cererea ca prescrisă.

A respins excepţia de nelegalitate, ca inadmisibilă.

A admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Militară 01308 Bucuresti prin Directia Generala Juridica şi Ministerul Apararii Nationale şi a obligat pârâţii la comunicarea modalităţii de calcul a salariul reclamantului obţinut în perioada 01.01.2016-24.12.2018 prin detalierea procentului referitor la: solda de grad, solda de funcţie, solda de merit, gradaţiile avute în vedere, solda de comandă, indemnizaţia din dispozitiv, sporurile obţinute.

A repsins acţiunea, în rest, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, reclamantul A., recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

În faţa instanţei de recurs, prin cererea depusă la data de 27.01.2021, recurentul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 92 alin. (7) din Anexa VII, Capitolul II a Legii nr. 284/2010, art. 86 alin. (8) din Anexa VI a Legii-cadru nr. 153/2017, a dispoziţiilor O.G. nr. 8/2008 şi a dispoziţiilor art. 28-30 şi art. 41 indice 1 din Legea nr. 80/1995.

2. Hotărârea instanţei de recurs cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate

Prin încheierea din 22 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 92 alin. (7) din Anexa VII, Capitolul II a Legii nr. 284/2010, art. 86 alin. (8) din Anexa VI a Legii-cadru nr. 153/2017, a dispoziţiilor O.G. nr. 8/2008 şi a dispoziţiilor art. 28-30 şi art. 41 indice 1 din Legea nr. 80/1995, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs declarat în cauză

Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţată prin încheierea din 22 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

Reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea în parte a încheierii recurate, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 92 alin. (7) din Anexa VII, Capitolul II a Legii nr. 284/2010, art. 86 alin. (8) din Anexa VI a Legii-cadru nr. 153/2017, a dispoziţiilor O.G. nr. 8/2008 şi a dispoziţiilor art. 28-30 şi art. 41 indice 1 din Legea nr. 80/1995.

În dezvoltarea recursului, recurentul-reclamant a invocat, în esenţă, greşita aplicare a normelor de drept material, apreciind că erau întrunite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale.

Recurentul a apreciat că soluţia pronunţată a fost dată prin depăşirea puterilor judecătoreşti, încălcându-se dreptul la un proces echitabil, principiul accesului liber la justiţie şi principiul contradictorialităţii prin raportare la prevederile art. 21 şi 22 din Constituţie şi ar. 14 din C. proc. civ.. Recurentul a considerat că soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a fost pronunţată cu exces de putere, cu depăşirea atribuţiilor judecătoreşti şi cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ale art. 1 alin. (4) - (5) şi ale art. 21 din Constituţia României, ale art. 10 din Legea nr. 304/2004, ale art. 4 din Legea nr. 303/2004, precum şi ale art. 6 - art. 7 şi art. 22 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză, intimaţii-pârâţi nu au depus întâmpinare la cererea de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în raport de criticile subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., republicat, Înalta curte le apreciază ca fiind neîntemeiate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., invocat de către recurentul-reclamant, este incident atunci când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, prin aceasta înţelegându-se incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera autorităţii executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituţie sau de legile organice, instanţa săvârşind acte care intră în atribuţiile unor alte organe aparţinând unei alte autorităţi constituite în stat.

Prin urmare, acest motiv de casare vizează încălcarea unor atribuţii constituţionale recunoscute într-un anumit moment legislativ diferitelor autorităţi statale.

Instanţa săvârşeşte un exces de putere atunci când: îndeplineşte un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face, consfinţeşte, cu valoare legală, texte abrogate, contestă puterea legală a unor texte, aplică o lege adoptată, înainte de intrarea ei în vigoare sau se pronunţă pe cale de dispoziţii generale.

În speţă, instanţa s-a pronunţat asupra unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, în conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, neputându-se reţine că a săvârşit un act care intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi constituite în stat, în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În plus, invocarea în termeni generali a acestui motiv de casare, fără indicarea concretă a împrejurărilor care conturează incidenţa lui în cauză, nu este suficientă pentru ca instanţa de control judiciar să procedeze, din oficiu, la identificarea elementelor care se circumscriu motivului de nelegalitate menţionat, astfel că nu constituie în sine o motivare a recursului.

Ceea ce critică recurentul în fapt este încălcarea şi aplicarea greşită a legii, însă aceste aspecte se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, reţinând că actele normative a căror neconstituţionalitate a fost invocată nu au legătură cu soluţionarea cauzei, astfel cum în mod corect s-a reţinut prin sentinţa recurată.

Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată, astfel cum a fost motivată de recurentul-reclamant, nu este admisibilă, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Astfel, recurentul-reclamant a invocat în faţa instanţei de recurs neconstituţionalitatea prevederilor art. 92 alin. (7) din Anexa VII, Capitolul II a Legii nr. 284/2010, art. 86 alin. (8) din Anexa VI a Legii-cadru nr. 153/2017, a dispoziţiilor O.G. nr. 8/2008 şi a dispoziţiilor art. 28-30 şi art. 41 indice 1 din Legea nr. 80/1995, acte normative pe care acesta nu le-a indicat ca temei de drept în faţa instanţei de fond.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

(i) excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

(ii) excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

(iii) norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 92 alin. (7) din Anexa VII, Capitolul II a Legii nr. 284/2010, art. 86 alin. (8) din Anexa VI a Legii-cadru nr. 153/2017, a dispoziţiilor O.G. nr. 8/2008 şi a dispoziţiilor art. 28-30 şi art. 41 indice 1 din Legea nr. 80/1995 a fost invocată la cererea reclamantului, acesta a făcut pentru prima dată referire la aceste acte normative abia în faţa Curţii de Apel Bucureşti, instanţă investită cu soluţionarea cererii de recurs. Această conduită procesuală, prin care abia în cadrul unei căi extraordinare de atac, o parte invocă neconstituţionalitatea unor texte de lege, pe care de altfel nu le-a avut în vedere în faţa instanţei de fond, confirmă indubitabil că textele de lege vizate nu au o legătură cu soluţionarea cauzei.

Astfel, legătura la care face trimitere textul de lege nu trebuie să fie generată de simpla tangenţă cu obiectul cererii, ci este necesar ca aspectele de neconstituţionalitate, o dată dezlegate de Curtea Constituţională, să aibă aptitudinea de a influenţa soluţia ce se va pronunţa în cauză.

Înalta Curte constată că "legătura cu soluţionarea cauzei" priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa în procesul pendinte, adică a obiectului procesului aflat pe rolul instanţei judecătoreşti.

Altfel spus, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune pe de o parte, existenţa unei legături directe între norma contestată şi soluţia ce urmează a se pronunţa în cauză, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia Curţii în proces, aceasta trebuind să aibă efecte asupra conţinutului hotărârii judecătorului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că, în cauză, nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant în partea introductivă a cererii de recirs, Înalta Curte constată că acesta a fost invocat formal, iar recurentul nu a dezvoltat în cuprinsul cererii de recurs nicio critică care să se subscrie acestui motiv de casare. Având în vedere această situaţie, instanţa de recurs apreciază că nu se impune analiza încheierii recurate, din perspectiva acestui motiv de casare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclaman împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţată prin încheierea din data de 22 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 22 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.