Termination of athletic lifetime pension for failure to verify gold medal participation in Olympic-discipline international competition under Law 69/2000

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 13.04.2018 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, sub numărul x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului a formulat acţiune în temeiul art. 8 din legea nr. 554/2004 împotriva Ordinului Ministrului nr. 1107/2016 prin care s-a aprobat lista persoanelor care beneficiază de renta viageră recalculată potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 61/28.09.2016 şi prin care acesta a fost exclus din categoria persoanelor care beneficiază de renta viagera.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 102/2019 din data de 19 aprilie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva a sentinţei nr. 102/2019 din data de 19 aprilie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecarea cauzei a solicitat să admită cererea sa de chemare în judecată.

În drept, recurentul-reclamantul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivând cererea de recurs, reclamantul arată că a depus cererea nr. x/23.08.2010, prin care a solicitat renta viageră în temeiul art. 40 din H.G. nr. 884/2001 şi art. 64 din Legea nr. 69/2000, raportat la faptul că a obţinut, împreună cu ceilalţi colegi de lot, medalia de aur la Campionatul European din anul 1977 şi medalia de argint din 1979.

Federaţia Română de Rugby a atestat prin adresa nr. x/23.08.2010 retragerea reclamantului din activitatea sportiva şi confirmarea faptului că a participat şi a obţinut medalia de aur la Campionatul European din anul 1977 si argint in 1979, motiv pentru care Ministerul Tineretului şi Sportului a aprobat, prin referatul nr. x/24.08.2010, acordarea rentei viagere pentru sportivul A..

Ministerul Tineretului si Sportului, in calitatea sa de for decizional, a analizat si verificat la data depunerii cererii toate înscrisurile depuse pentru acordarea rentei viagere, inclusiv daca aceste înscrisuri concorda cu realitatea.

In situaţia in care existau suspiciuni cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale necesare pentru acordarea rentei viagere avea obligaţia de a cere clarificări suplimentare, pentru a-si forma convingerea că sportivul are dreptul la acordarea rentei viagere.

Toate aceste analize si verificări se fac în mod normal, aşa cum de altfel prevede si procedura legala, între momentul depunerii cererii de către sportiv şi până la data referatului de acordare/respingere a rentei viagere de către compartimentele de specialitate din cadrul Ministerului Tineretului si Sportului.

Prin urmare, este de neînţeles in baza căror motive de fapt şi/sau legale şi potrivit căror circumstanţe, Comisia numită prin Ordinul Ministrului Tineretului şi Sportului nr. 1046/04.11.2016 a constatat prin Raportul de verificare şi recalculare a rentelor viagere aflate în plată nr. x/23.11.2016 că reclamantul nu are rezultatele/performantele confirmate.

Astfel, procedura legală nu stabileşte o obligaţie a federaţiei sportive naţionale de a reconfirma periodic performantele realizate de către sportiv, ci doar de a anunţa Ministerul Tineretului si Sportului in situaţia in care medalia a fost retrasă de către forul internaţional, ceea ce nu este cazul.

Referindu-se la procedura prin care i-a fost retrasă de la plată renta stabilită, recurentul arată că în urma controlului Curţii de Conturi a României s-a emis Decizia nr. X/D39/2016, prin care s-a constatat că atât acceptarea cât şi respingerea cererilor (...) nu s-a făcut întocmai prevederilor art. 4 din Ordinul MTS nr. 491/2000 si art. 40 (3) din H.G. nr. 884/2001 (...) cf. cărora "încadrarea probelor sportive disputate la campionatele mondiale/europene de seniori în alte condiţii decât cele desfăşurate la JO in categoria probelor olimpice, precum şi determinarea perioadei in care unele probe sportive au făcut parte din categoria probelor olimpice se efectuează de Comitetul Olimpic Roman, la solicitarea MTS";

"din documentele prezentate nu a rezultat faptul că MTS a solicitat COSR clarificări suplimentare (...);

"nu au fost prezentate documente din care să rezulte că cererile întocmite de sportivi pentru acordarea rentei viagere, însoţite de nota federaţiei sportive naţionale, au fost transmise de către MTS către COSR (...)".

Recurentul susţine că, raportat la cele două motive de nelegalitate constatate de Curte de Conturi, pârâta MTS a decis acoperirea propriei culpe şi încetarea acordării rentei pentru o parte dintre sportivi.

Ulterior s-a constituit o Comisie de lucru pentru recalcularea şi acordarea rentelor viagere care a elaborat Raportul nr. x/23.11.2016, prin care s-a constatat faptul că rezultatul sportiv al reclamantului nu este confirmat de către Federaţia Romana de Rugbv, motiv pentru care prin Ordin de Ministru s-a dispus încetarea dreptului la acordarea rentei viagere.

Este absolut de neînţeles in baza căror motive de fapt si/sau legale si potrivit căror circumstanţe Comisia numita prin Ordinul Ministrului Tineretului si Sportului nr. 1046/04.11.2016 a constatat prin Raportul de verificare si recalculare a rentelor viagere aflate în plată nr. x/23.11.2016 ca reclamantul nu are rezultatele (performantele) confirmate.

Dupa cum se poate observa raportul nu cuprinde explicaţii şi o motivare în acest sens, Comisia "decretând" intr-un mod absolut arbitrar, fără a gasi necesar să motiveze concluzia la care a ajuns, că performanţele sportive ale reclamantului nu sunt confirmate.

Această lipsa totala a motivării raportului, preluată de Ordinul 1107/2016, care nu cuprinde vreo explicare a neincluderii reclamantului pe noua listă (Anexa la Ordin) a persoanelor care beneficiază de renta reprezintă un abuz al organului emitent care pare a confunda actul administrativ (de autoritate) cu actul discreţionar, emis cu încălcarea drepturilor şi intereselor unor destinatari, fără a motiva în vreun fel decizia luată.

În plus, recurentul reclamant arată că nelegalitatea actului de încetare a plăţii rentei decurge şi din faptul că nu a fost informat şi convocat în cursul procedurii de verificare.

Nelegalitatea hotărârii instanţei de fond este dovedită, în condiţiile înlăturării tuturor acestor argumente, dar şi a concluziilor ce rezultă din probatoriul administrat în cauză, mai exact făcând referire recurentul reclamant la declaraţia martorului B., greşit înlăturată din materialul probator.

Faţă de aceste considerente, recruentul reclamant solicită admiterea recursului său, casarea hotărârii criticate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii sale, aşa cum a fost formulată.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului a depus întâmpinare la data de 06.12.2019 prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul de faţă prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentul reclamant, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecinţă.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că recurentul reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o contestaţie formulată împotriva Ordinului MTS nr. 1107/29.11.2016 s-a aprobat lista persoanelor prevăzute în anexă care beneficiază de rentă viageră recalculată potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 61/28.09.2016.

Soluţionând acţiunea reclamantului, instanţa fondului reţine, în esenţă, că în vederea îndeplinirii măsurilor dispuse prin decizia nr. X/D39/13.09.2016 Curtea de Conturi a României în perioada 07.11.2016-22.11.2016 o comisie din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului, constituită în baza Ordinului MTS nr. 1045/04.11.2016, s-a întrunit şi a verificat un număr de 507 dosare de rentă viageră aflate în plată, întocmind Raportul de verificare şi recalculare a rentelor viagere aflate în plată. S-a reţinut, în cadrul 10 acestui raport, că la dosare se regăsesc cererile de solicitare a rentelor şi confirmările transmise de către federaţiile sportive naţionale pentru performanţele realizate: potrivit adresei COSR nr. x/08.09.2014 există un document reprezentând situaţia probelor sportive incluse cel puţin o dată în programul Jocurilor Olimpice de vară perioada 1896-2012, în ceea ce priveşte atestarea performanţei în probă olimpică nu au existat la dosare documente individuale transmise de către COSR, neexistând o procedură de lucru în acest sens. Din cele 507 dosare, 6 s-au retras de la plată, printre care şi dosarul reclamantului.

Apreciind că niciuna din criticile reclamantului la adresa legalităţii Ordinului MTS nr. 1107/29.11.2016 nu este întemeiată, prima instanţă a respins acţiunea acestuia în consecinţă.

Constată Înalta Curte că soluţia instanţei de fond reflectă o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 69/2000 precum şi ale H.G. nr. 841/2001 şi ale Ordinului MTS nr. 491/2000.

Raportat la dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 69/2000, este incontestabil că pentru acordarea rentei viagere unui fost sportiv de performanţă este necesară întrunirea cumulativă a condiţiilor următoare: sportivul de performanţă să fi obţinut o medalie de aur, de argint sau de bronz în probele sportive individuale ori pe echipe din cadrul Jocurilor Olimpice sau Jocurilor Paralimpice ori o medalie de aur la campionatele mondiale sau europene de seniori la probele sportive individuale sau pe echipe ce au fost incluse cel puţin o dată în programul Jocurilor Olimpice sau al Jocurilor Paralimpice, acesta să se fi retras din activitatea sportivă, să aibă cetăţenie română, atât la data obţinerii performanţelor sportive, cât şi la data solicitării şi acordării rentei viagere iar performanţele sportive pentru care solicită rentă viageră să fi fost obţinute concurând pentru România.

Prin actul administrativ contestat în cauza de faţă autoritatea pârâtă a constatat că nu se justifică acordarea rentei pentru nedovedirea primei dintre condiţiile enumerate de textul de lege, şi anume obţinerea unei medalii de aur la proba de rugby din cadrul Campionatului european din 1977.

O primă critică a recurentului reclamant vizează nelegalitatea actului administrativ emis în absenţa respectării dreptului său la apărare, încălcat prin faptul că nu a fost convocat în cursul procedurii de verificare a dosarului său, critică ce a fost corect înlăturată de instanţa fondului, subliniind şi instanţa de control judiciar că nu există nicio dispoziţie de ordin legal sau infralegal care să oblige autoritatea pârâtă la audierea solicitanţilor de rentă viageră.

În acelaşi context, Înalta Curte constată că subiectul vizat de procedura de verificare a dosarelor de rentă viageră poate contesta concluziile la care a ajuns comisia de verificare, fiind în măsură să atace actul administrativ considerat vătămător la instanţa de contencios administrativ, lucru ce s-a şi concretizat, în privinţa reclamantului.

A doua critică a recurentului reclamant vizează înseşi fondul măsurilor dispuse prin Ordinul MTS nr. 1107/29.11.2016, critică ce aduce în discuţie aspcetul îndreptăţirii recurentului reclamant la plata rentei prevăzute de art. 64 din Legea nr. 69/2000.

Şi sub acest aspect, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este la adăpost de critică, cât timp nu a fost materializată în cauză confirmarea participării reclamantului la campionatul european de rugby din 1976-1977.

În acets sens, instanţa fondului a avut în vedere adresa nr. x/09.11.2016, emisă de Federaţia Română de Rugby, în cuprinsul căreia au fost enumeraţi jucătorii cărora, potrivit documentelor primite de la World Rugby, li s-a atestat participarea la ediţiile Campionatului European când echipa naţională a României a câştigat această competiţie, reclamantul nefiind printre sportivii enumeraţi în înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Cu privire la Campionatul european de rugby -Turneul FIRA Trophy- 1976-1977, instanţa fondului reţine că acesta s-a desfăşurat în perioada 17 octombrie 1976-01 mai 1977, ţările participante fiind Franţa, Italia, România, Marocul, Polonia şi Spania (prima divizie).

Prin adresa depusă la dosarul cauzei, Federaţia Română de Rugby a arătat că nu mai deţine înscrisurile care au stat la baza emiterii actelor nr. 543/10.04.2006 şi, respectiv, 952/28.06.2007, în speţă lista cu componenţii echipei naţionale din anii competiţionali 1976- 1977 şi nici arhiva cu date privind meciurile internaţionale desfăşurate de echipa naţională a României în perioada 1924-2007; singurele date care au putut fi puse la dispoziţie provenind de pe site-ul de specialitate al Federaţiei Internaţionale de Rugby, de unde au listat datele privind jocurile internaţionale la care a participat A. în perioada 1976-1977, când România a câştigat campionatul european.

În continuare, instanţa fondului menţionează că la campionatul european din 1976-1977, România a participat în prima divizie, împrună cu Franţa, Spania, Italia, Polonia şi Marocul. Meciurile în cadrul acestui campionat au avut loc, printre altele, la Nowy Dwor, pe 17 octombrie 1976, Bucureşti, pe 14 noiembrie 1976, 17 noiembrie 1976 şi 01.05.1977 şi Barcelona, pe 24 aprilie 1977 . Astfel cum reiese din arhiva World Rugby, reclamantul A. nu a făcut parte din componenţa echipei naţionale a României la aceste meciuri, nefigurând printre jucătorii titulari ai echipei şi nici printre rezerve . Dealtfel, chiar reclamantul, în cadrul memoriului adresat pârâtului, a arătat că a fost selecţionat în lotul naţional al României din martie 1977, primul meci la care a participat fiind România-Italia din 01.05.1977, la care a figurat ca rezervă. Or, astfel cum s-a arătat anterior, prezenţa reclamantului A. în echipa naţională la meciul respectiv, care s-a desfăşurat la Bucureşti, nu a fost confirmată.

În ceea ce priveşte următoarele meciuri menţionate de reclamant în cadrul memoriului, din 05.11.1977 (cu Polonia), 26.11.1977 (cu Italia) şi 10.12.1977 (cu Franţa) s-au desfăşurat în cadrul campionatului european 1977-1978 (din perioada 2 octombrie 1977 - 28 mai 1978), care a fost câştigat de Franţa, prezenţa reclamantului fiind confirmată . Acest aspect este atestat şi de extrasele din presa vremii prezentate de reclamant, care confirmă că pe data de 01.05.1977 s-a disputat pe stadionul Giuleşti din Bucureşti ultimul meci din actuala ediţie 1976-1977 a campionatului european, RomâniaItalia", reclamantul A. nefigurând printre membrii echipei menţionatţi în ziar, lângă fotografia cu menţiunea "Echipa României, campioana Europei în ediţia 1976-1977 a Cupei FIRA". Extrasul de pe site-ul de specialitate www.x.co.uk confirmă, astfel, prezenţa lui A. în cadrul echipei naţionale la meciul cu Franţa din 04.06.1977, însă în cadrul turneului campionatului european din 1978.

În acelaşi sens, martorul C. a precizat că îşi aduce aminte competiţia disputată cu Franţa şi că reclamantul apare ca titular în echipa naţională în 1977. Martorul B. a arătat că a fost pe stadion la meciul cu Italia, din cadrul Campionatului FIRA mai 1977 iar reclamantul a jucat în a doua repriză, însă declaraţia sa în referire la acest aspect nu se coroborează cu nicio altă probă depusă la dosar, astfel că instanţa o va aprecia ca nefiind concludentă.

În acest context, instanţa fondului a reţinut că măsura neacordării rentei viagere fostului sportiv A. este legală, pârâtul arătând că dosarul iniţial al reclamantului pentru acordarea rentei viagere conţinea doar cererea nr. x/23.08.2010, adeverinţa nr. x/23.08.2010 a Federaţiei Române de rugby, referatul nr. x/24.08.2010 al Autorităţii naţionale pentru Sport, fără alte înscrisuri (relevante sub aspectul confirmării participării sportivului la campionatul european de rugby din 1977) iar Federaţia Română de Rugby nu a reconfirmat rezultatele în 2016, nedepunând niciun înscris.

Contrar celor susţinute de recurentul reclamant, concluzia primei instanţe, în sensul că reclamantul nu demosntrează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 64 din Legea nr. 69/2000 este corectă.

Aşa cum chiar recurentul reclamant admite, confirmarea performanţei sportive care dă dreptul la renta viageră în discuţie se realizează conform procedurii prevăzute de H.G. nr. 884/2001, nefiind admisibilă atestarea acestor performanţe prin mijlocirea probei testimoniale, în absenţa actului eliberat de federaţia sportivă din ramura de resort.

Suplimentar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că nici probatoriul administrat în faţa instanţei de recurs nu confirmă susţinerile recurentului reclamant.

Astfel, trebuie observat faptul că prin cererea de recurs reclamantul a solicitat încuviinţarea unor dovezi noi în recurs respectiv listele de premiere/tabelele de retribuţii care se întocmeau de către Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport(al cărui continuator este MTS)şi în baza cărora toţi componenţii echipei erau retribuiţi cu primele de joc aferente fiecărei partide jucate.

Aceste înscrisuri au fost depuse în stadiul procesual al recursului însă reclamantul nu se regăseşte enumerat între sportivii care au fost premiaţi pentru partidele jucate în perioadele menţionate în anexe, astfel că nicia aceste înscrisuri nu profită recurentului reclamant ci dimpotrivă, vin să confirme justeţea concluziei porivit căreia recurentul reclamant nu a demonstrat îndeplinirea primei condiţii prevăzute de art. 64 alin. (1) din Legea nr. 69/2000.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că este nefondată critica reclamantului la adresa legalităţii sentinţei civile atacate, urmând a respinge în consecinţă recursul de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 102/2019 din data de 19 aprilie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.