Inapplicability of administrative jurisdiction to criminal seizure orders and search protocols under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.06.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii S.C. A. S.R.L. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Tribunalul Vaslui, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii să returneze de îndată către S.C. A. S.R.L. următoarele bunuri: autoturismul marca x, cu număr de înmatriculare x, culoare gri, cu numărul de şasiu x şi, de asemenea, băuturile alcoolice ridicate de la restaurantul S.C. A. S.R.L. conform procesului-verbal de percheziţie din 02.04.2012, precum şi băuturile alcoolice ridicate de la depozitul S.C. A. S.R.L.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2098 din data de 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea promovată de reclamanţii S.C. A. S.R.L. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Tribunalul Vaslui, astfel cum a fost precizată şi a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamanţii S.C. A. S.R.L. şi B. prin care au emis critici întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, recurenţii-reclamanţi au apreciat că instanţa de fond a interpretat eronat cauza dedusă judecăţii. Aceştia au susţinut că prin cererea de chemare în judecată au solicitat anularea ordonanţei de ridicare-sechestrare a autoturismului x cu nr. de înmatriculare x şi a proceselor-verbale de percheziţie din data de 02.04.2012 emise pentru S.C. A. S.R.L. cât şi pe cel în fals menţionat de lucrătorii BCOC Vaslui emis pentru percheziţia efectuată la S.C. C. S.R.L..

Recurenţii-reclamanţi au apreciat că aceste acte au caracterul unor acte administrative.

Fără a emite critici propriu-zise soluţiei de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate, recurenţii-reclamanţi au solicitat ca instanţa de recurs să analizeze cauza şi din perspectiva excepţiei de nelegalitate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi, Ministerul Finanţelor Publice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Tribunalul Vaslui au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de criticile invocate de recurenţii-reclamanţi, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul acestora este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat restituirea autoturismul marca x, cu număr de înmatriculare x, culoare gri, cu numărul de şasiu x şi, de asemenea, băuturile alcoolice ridicate de la restaurantul S.C. A. S.R.L. conform procesului-verbal de percheziţie din 02.04.2012, precum şi băuturile alcoolice ridicate de la depozitul S.C. A. S.R.L., cu referire la actele emise de organele de cercetare penală emise în executarea procedurii de percheziţie şi instituire a sechestrului.

În critica sentinţei recurate, recurenţii-reclamanţi au apreciat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că cererea lor de chemare în judecată nu se circumscrie unei cereri prin care se solicită cenzurarea legalităţii unui act adminsitrativ, deoarece prin acţiunea lor aceştia au urmărit tocmai anularea unor acte emise de organele de urmărire penală, respectiv ordonanaţa de instituire a sechestrului asigurator şi procesele-verbale de percheziţie.

Înalta Curte, în analiza cererii de recurs, apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că modul de redactare al cererii de judecată, dar şi scopul urmărit de reclamanţi în promovarea acestei cereri nu se încadrează în sfera de acţiune a contenciosului administrativ.

În conformitate cu prevederile art. art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ reprezintă:

"actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;"

Aşadar, actele la care se referă reclamanţii prin cererea de chemare în judecată nu prezintă caracterele unor acte administrative tipice sau asimilate.

Actele contestate prin prisma procedurii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi a căror nelegalitate s-a invocat pe cale de excepţie, ordonanţa de luare a măsurii asigurătorii în vederea confiscării speciale, procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile din data de 14.11.2012, procesul-verbal de percheziţie domiciliară din data de 02.04.2012, procesul-verbal de indisponibilizare din data de 02.04.2012, autorizaţia de percheziţie nr. x emisă de Tribunalul Vaslui, procesul-verbal de percheziţie imobiliară din data de 02.04.2012, sentinţa penală nr. x/22.12.2014, modificată prin decizia penală nr. 433/03.06.2016, nu se circumscriu sferei actelor administrative, fiind acte întocmite de organul de urmărire penală, respectiv de instanţa de judecată în cadrul procesului penal.

Faţă de caracterul actelor vizate de cererea de chemare în judecată, instanţa de recurs în acord cu instanţa de fond apreciază că acestea nu pot face obiectul unei acţiuni în contenciosul administrativ şi fiscal atât din perspectiva acţiunii în anularea actului potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, cât nici din perspectiva procedurii de soluţionare a excepţiei de nelegalitate prevăzută de art. 4 din aceeaşi lege.

Faţă de toate considerentele expuse anterior, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2098 din data de 26 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.