Agency's €1.7M SAPARD grant clawback overturned; annulment upheld on proportionality grounds.

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 10.06.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând:

a) Anularea Deciziei nr. 17089 din 11.05.2015 a Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale prin care a fost respinsă contestaţia formulată S.C. A. S.R.L. împotriva Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 19.03.2015 privind proiectul "Modernizarea abator de păsări în comuna Crăieşti, jud. Mureş", beneficiar S.C. A. S.R.L., proces-verbal întocmit de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi înregistrat la această instituţie sub nr. x/19.03.2015

b) Anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/19.03.2015 privind proiectul "Modernizarea abator de păsări în comuna Crăieşti, jud. Mureş", beneficiar S.C. A. S.R.L..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 260 din 24 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a anulat Decizia nr. 17089/11.05.2015 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/19.03.2015, emise de pârâtă şi a obligat pe pârâtă la 300 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 260 din 24 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat cerere de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a expus situaţia de fapt şi dispoziţiile legale şi contractuale incidente şi a arătat că sentinţa nr. 260/2020 încalcă normele de drept material, respectiv dispoziţiile O.U.G. nr. 79/2003, O.U.G. nr. 66/2011 şi a normelor de drept material care reglementează acordarea finanţării nerambursabile prin Programul SAPARD.

Printr-o primă critica adusă sentinţei nr. 260/2020, recurenta-pârâtă a susţinut că este nelegală aprecierea instanţei de fond potrivit căreia intimata-reclamantă nu poate fi ţinută responsabilă pentru fapte săvârşite de alte persoane (ofertanţii), în condiţiile în care aceasta nu a avut cunoştinţa de aceste aspecte.

Programul SAPARD este un Instrument financiar oferit de Uniunea Europeană pentru a cărui accesare trebuie îndeplinite o serie de criterii şi condiţii impuse de legislaţia naţională şi comunitară, cunoscute de beneficiari înainte de semnarea contractului de finanţare. Selecţia a minim trei ofertanţi presupune studierea pieţei furnizorilor din domeniul vizat şi alegerea acelora care, pe de o parte, satisfăceau cerinţele beneficiarului în conformitate cu proiectul pe care dorea să-l implementeze, iar pe de altă parte, erau independenţi şi eligibili să participe în calitate de furnizori în cadrul unui proiect implementat de SAPARD, instrument financiar oferit de Uniunea Europeană pentru a cărui accesare trebuie îndeplinite o serie de criterii şi condiţii impuse de legislaţia naţională şi comunitară, cunoscute de beneficiari înainte de semnarea contractului de finanţare. De asemenea, existenţa a trei oferte implică existenţa a trei furnizori independenţi, fapt ce asigură în raport cu obiectivele acestui tip de licitaţie impus de condiţiile SAPARD obţinerea unor preţuri real competitive şi autentice.

AFIR, în calitatea sa de autoritate contractantă care acordă sprijin financiar x în numele Comunităţii Europene şi al Statului Român, are dreptul şi, totodată, obligaţia de a exercita supravegherea modului de derulare a fiecărui proiect şi de a dispune măsurile preventive şi sancţionatorii stabilite în legislaţia specială şi clauzele contractului de finanţare, oricând pe durata de valabilitate a contractului de finanţare (perioada de execuţie a proiectului - care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul cadru de finanţare) - aspect cunoscut şi asumat de beneficiar prin semnarea contractului de finanţare.

Beneficiarul este în mod direct răspunzător de modul în care acţionează, de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării SAPARD şi de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii, pârâta având un rol de supraveghere a procesului de implementare al unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare şi proceduri acreditate de Uniunea Europeană.

In conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici si modul de desfăşurare a procedurilor de selecţie si achiziţii, fiind obligat să se asigure de corectitudinea desfăşurării acestora, în condiţiile în care societăţile ofertate au fost invitate de acesta la selecţie de oferte.

Astfel, obligaţia intimatei-reclamante, în calitate de beneficiar al programului SAPARD, era aceea de a se asigura că absolut toate ofertele depuse erau valabile şi că acestea proveneau de la companii viabile şi eligibile. Referitor la aprecierea instanţei de fond conform cărora aceasta nu este responsabilă pentru faptul că firma care a câştigat contractul de achiziţie agregate frigorifice, S.C. B. S.R.L., avea datorii la bugetul de stat, nefiind eligibil pentru a i se acorda contractul de bunuri, justificând aceasta prin emiterea de către DNA - ST Târgu Mureş a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de C. în dosarul penal nr. x/2011, subliniază că DNA a analizat existenţa unor posibile aspecte penale şi s-a pronunţat în legătură cu acestea si nu asupra existenţei neregulilor, constatarea neregulilor produse în cadrul implementării unui proiect fiind obligaţia AFIR.

Având în vedere prevederile pct. 16 "Motive de excludere a participării la contractele de achiziţii" al cap. V "Eligibilitatea contractorilor şi contractelor" din anexa IV la Contractul de finanţare care menţionează că "Persoanele fizice şi juridice care nu sunt îndreptăţite să participe la competiţia de ofertare sau să nu li se acorde contracte sunt cele care: (...) e) nu şi-ou îndeplinit obligaţiile privind plata taxelor şi impozitelor conform prevederilor legale ale ţârii unde îşi au sediul (...)" şi faptul că S.C. B. S.R.L. avea datorii la bugetul de stat, considerăm că aceasta reprezintă o neregulă ce duce la neeligibilitatea cheltuielilor pentru contractul respectiv de bunuri.

În mod evident, verificarea acestor aspecte era responsabilitatea exclusivă a beneficiarului, care avea la îndemână pârghiile necesare verificării acestor aspecte, fiind vorba de o firma care activa în România şi de informaţii care puteau fi solicitate instituţiilor din România, printr-o minimă diligentă din partea acestuia.

Referitor la procedura de achiziţie a execuţiei de lucrări, faptul că S.C. D. S.A. a subcontractat o parte din lucrările de construcţii pe care trebuia să le realizeze către o altă firmă participantă la aceeaşi procedură de achiziţie şi declarată necâştigătoare poate fi considerat un indicator de fraudă conform prevederilor Hotărârii nr. 875 din 31 august 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Aşadar se reţine existenţa unor suspiciuni de fraudă legate de procedura de achiziţie in cauză şi nu încălcarea de către beneficiar a prevederilor contractuale referitoare la subcontractarea unei părţi din proiect.

Referitor la procedura de achiziţionare a unei linii de abatorizare, faptul că din trei oferte prezentate două dintre acestea prezintă indicii de fraudă, din punct de vedere al contractului de finanţare sunt încălcate prevederile Instrucţiunilor de achiziţii pentru beneficiarii privaţi ai Programului SAPARD şi ale art. 1 alin. 1 din Anexa I la contractul de finanţare, întrucât pentru bunuri, lucrări sau servicii cu o valoare mai mare decât echivalentul în RON a 10.000 de euro, beneficiarii trebuie să obţină oferte de la cel puţin 3 operatori economici. De asemenea astfel a fost încălcată clauza contractuală din Anexa IV la contractul de finanţare (cap. I) privind atribuirea contractelor care trebuie "să fie în strictă concordanţă cu principiul liberei concurenţe, al transparenţei, al respectării parametrilor de calitate ai obiectelor achiziţiilor şi ai eficienţei utilizării fondurilor."

Pentru aceste motive, consideră că achiziţia este afectată de nereguli, chiar dacă DNA nu a putut proba producerea unei fapte penale. In condiţiile în care obiectul contractului de finanţare îl reprezintă acordarea unei finanţări publice nerambursabile {parte de la bugetul de stat, parte de la bugetul Comisiei Europene), acest fapt determină aplicarea unor reguli stricte în ceea ce priveşte achiziţiile organizate în vederea realizării obiectivului măsurii, reguli a căror respectare trebuie verificată de către însuşi beneficiarului Programului SAPARD. în calitate de autoritate contractanta în cadrul procedurii de achiziţie.

În concluzie, este evident că principiul securităţii juridice a fost încălcat prin faptul că beneficiarul programului SAPARD a neglijat verificarea documentelor - ofertă (abatere prin omisiune) depuse de societăţile din Italia şi a ataşat (abatere comisivă) astfel de documente pentru a dovedi respectarea unei proceduri comunitare de finanţare.

Deşi organele de cercetare penală au dispus că nu sunt fapte de natură penala constatările DLAF (pag nr. 8-25 din Ordonanţa de clasare), instanţa de contencios este învestită si analizeze existenţa unor nereguli în derularea proiectului pentru care s-a primit o finanţare nerambursabilă, în condiţii stricte asumate.

În plus, Agenţia a constatat existenta neregulilor în derularea contractului de finanţare, nereguli existente indiferent de rezultatul cercetărilor penale, mai ales că răspunderea administrativă a beneficiarului pentru neregulile săvârşite în cadrul Contractului de Finanţare nu exclud răspunderea penală.

O a doua critică are în vedere nelegala apreciere a instanţei de fond potrivit căreia actele administrative atacate sunt nelegale întrucât acestea au fost emise fără respectarea principiului proporţionalităţii sancţiunilor administrative. Referitor la aplicarea principiului proporţionalităţii, diferenţa majoră care intervine între O.U.G. nr. 66/2011 şi O.G. nr. 79/2003 este aceea că în timp ce acest principiu de regăseşte în O.U.G. nr. 66/2011, în O.U.G. nr. 79/2003 acest principiu nu este reglementat.

În Decizia nr. 66/2015 Curtea Constituţională reţine faptul că "potrivit art. 2 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, aplicarea de corecţii financiare semnifică măsurile administrative luate de autorităţile competente, în conformitate cu prevederile ordonanţei de urgenţă, care constau în excluderea de la finanţarea din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă, în speţă constând într-o reducere procentuală din suma solicitată la plată. Aceste prevederi preiau conţinutul normativ al art. 98 alin. (2) teza a doua din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 potrivit căruia "Corecţiile la care procedează statele membre constau în anularea totală sau parţială a participării publice pentru programul operaţional", în plus, analizând comparativ dispoziţiile art. 4 şi art. 5 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95, Curtea constată că noţiunea de "corecţii financiare" are semnificaţia de măsură administrativă, iar nu de sancţiune administrativă.

Astfel, art. 6 alin. (1), coroborat cu art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, reglementează obligaţia autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene de a exclude integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor astfel de cheltuieli, cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia. în acest sens se reglementează prin anexa la ordonanţa de urgenţă, în forma în vigoare la data întocmirii Notei de neconformitate în prezenta cauză, abaterea constatată, descrierea abaterii constatate şi corecţia/reducerea procentuală. Or, în conţinutul normativ al Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 reglementarea principiului proporţionalităţii nu se regăseşte, astfel încât corecţiile/reducerile se puteau face cu privire la întreaga sumă solicitată la rambursare.

Pentru protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene Consiliul Europei a adoptat Regulamentul nr. 2988/1995. Potrivit alin. (2) al art. 1 din acest Regulament, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate.

De asemenea, potrivit pct. 5 A 13 1 b din Secţiunea F din Acordul multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene aprobat prin Legea nr. 316/2001, cu modificările şi completările ulterioare, "Neregularitate înseamnă orice încălcare a unei prevederi a acestui acord, care rezultă din activitatea sau omisiunea unui operator economic (vezi pct. 6), care a avut sau va avea un efect de prejudiciere asupra Comunităţii sau asupra unui punct nejustificat de cheltuială", iar art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, defineşte neregula ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractuale ori a altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

Mai mult art. 17 din Anexa I (Prevederi Generale) la contractul de finanţare conţine clauze exprese cu privire la obligaţiile părţilor şi modul de acordare a sumelor reprezentând ajutor financiar nerambursabil, astfel:

"Prin «Neregularitate» în accepţiunea prezentului contract, se înţelege orice încălcare a prevederilor contractului şi a Acordului Multianual de Finanţare ratificat prin legea 316/2001."

Prin urmare, este evident că utilizarea unor oferte suport în procesul de achiziţii reprezintă o neregulă, prin aceasta nerespectându-se principiul liberei concurenţe, al transparenţei şi al eficienţei utilizării fondurilor prevăzut pct. 1 paragraful 5 din Capi -Prevederi Generale din Anexa IV Instrucţiuni de achiziţii din contractul de finanţare, problema pe care instanţa de fond şi-a pus-o în acest caz fiind aceea dacă o astfel de neregulă are drept consecinţă retragerea întregului ajutor financiar sau numai a sumelor de bani decontate pentru achiziţiile care sau dovedit ulterior ca au fost viciate.

Potrivit art. 4 din Regulamentul nr. 2988/1995: alin. (1) - "ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat"; alin. (2) "aplicarea măsurilor menţionate la alin. (1) se limitează la retragerea avantajului obţinut, la care se adaugă, dacă acest lucru este prevăzut, dobânda care poate fi calculată pe bază forfetară"; alin. (3) "actele despre care se stabileşte că au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia";

De asemenea, potrivit art. 5, alin. (1) "abaterile intenţionate sau cele săvârşite din neglijentă pot să atragă următoarele sancţiuni administrative c) retragerea totală sau parţială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv".

Deosebit de relevante în cauză sunt şi clauzele contractului de finanţare, ignorate cu desăvârşire de instanţa de fond. Astfel, potrivit art. 17 alin. (3) din contract, legea părţilor potrivit art. 969 C. civ.:

"În cazul încălcării de către Beneficiar a prezentului contract Autoritatea Contractanta va înceta executarea contractului. în acest caz Autoritatea Contractanta va solicita înapoierea sumelor deja plătite în cadrul contractului şi va aplica Beneficiarului penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare. Mai mult, Autoritatea Contractanta poate aplica posibile sancţiuni în situaţia neconformitâţii cu obligaţiile de mai sus în conformitate cu prevederile Acordului Multianual de Finanţare, secţiunea A, art. 5 (1) lit. d)."

Aşa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 4 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, regula este că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat, însă excepţia de la regulă, prevăzută de art. 5 din acelaşi regulament coroborat cu art. 17 alin. (4) din contractul de finanţare, este că în cazul abaterilor intenţionate sau săvârşite din neglijenţă sancţiunea este retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat.

Astfel, diferenţa care atrage aplicarea sau nu a principiului proporţionalităţii sancţiunii este dată de existenţa intenţiei sau a neglijenţei în săvârşirea abaterii, care în speţa de faţă este dovedită fără putinţă de tăgadă.

In condiţiile în care corectitudinea şi legalitatea desfăşurării achiziţiilor este o obligaţia şi responsabilitatea beneficiarului, asumată prin semnarea contractului de finanţare, este evident că folosirea unor documente incomplete poate se poate încadra cel puţin în noţiunea de neglijenţă, pe care însă atât OLAF cât şi DLAF le consideră abateri intenţionate, pe baza probelor obţinute în cursul investigaţiilor.

A menţionat recurenta că AFIR nu a aplicat principiul proporţionalităţii în cazul reclamantei, având în vedere că valoarea achiziţiilor afectate de nereguli depăşeşte 50% din totalul plăţilor decontate de Agenţie în cadrul proiectului, întrucât în aceste condiţii este afectată întru-totul eligibilitatea proiectului, aşa cum a arătat anterior.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului în ceea ce priveşte primul motiv de recurs, pentru neindicarea dispoziţiei de drept material ce ar fi fost încălcată de prima instanţă.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, sentinţa fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a legii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin recurs, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., potrivit cărora "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", Înalta Curte constată următoarele:

1. Cu tiltu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului.

Înalta Curte constată că excepţia nulităţii parţiale a recursului este nefondată, întrucât, din analiza cererii de recurs, rezultă că pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., mai multe argumentele de ordin critic prin intermediul cărora a susţinut, în esenţă, că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material a O.U.G. nr. 66/2011 şi a O.U.G. nr. 79/2003.

2. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Între reclamanta S.C. A. S.R.L. şi Agenţia SAPARD a fost încheiat contractul cadru nr. x de finanţare pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, pe baza cererii de finanţare x, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către Agenţia SAPARD pentru punerea în aplicare a cererii noastre de finanţare intitulată "Modernizare abator păsări în comuna Crăieşti, judeţul Mureş".

Contractul de finanţare prevedea o valoarea totală eligibilă estimată a proiectului de 3.635.433 RON, Autoritatea contractantă angajându-se să acorde o finanţare nerambursabilă de maxim 1.817.716 RON. Pe baza dosarului, a verificărilor şi aprobărilor, reclamantei i s-a acordat ajutor financiar nerambursabil în sumă de 1.713.604,39 RON.

Proiectul a fost implementat, ultima plată făcută de autoritatea contractantă în baza contractului de finanţare fiind la 30.03.2007. La data de 26.05.2010, autoarea pârâtei (Agenţia de Plăţi pentru dezvoltare Rurală şi Pescuit) i-a comunicat reclamantei procesul-verbal nr. x, prin care a constatat ca fiind neeligibilă suma de 1.696.673,05 RON, reprezentând contravaloarea finanţării nerambursabile acordate prin Programul SAPARD, deoarece s-ar fi constatat o neregulă în privinţa unui ofertant de bunuri.

Neregula a fost cercetată şi de DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, care prin Ordonanţa nr. 45/P/2011 a dispus scoaterea reclamantei de sub urmărire penală. Reclamanta a contestat Procesul-verbal nr. x/26.05.2010, contestaţia fiind respinsă prin Decizia nr. 14990 din 16.07.2010.

Prin decizia civilă nr. 5751 din 29.11.2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SCAF a anulat Procesul-verbal nr. x/26.05.2010 şi Decizia nr. 14990 din 16.07.2010

Ulterior, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale i-a comunicat reclamantei un alt proces-verbal înregistrat la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, sub nr. x/19.03.2015, în care se reţine, în esenţă, că, urmare a unei activităţi de verificare realizată de OLAF, s-ar fi descoperit un număr de nereguli în activitatea de implementare, nereguli cuprinse în Raportul Final OLAF nr. OF/2012/0740/B4 şi care au ca efect restituirea sumei de 1.696.673,05 RON.

Reclamanta a contestat Procesul-verbal nr. x/19.03.2015, contestaţia sa fiind respinsă de pârâtă prin Decizia nr. 17089 din 11.05.2015.

Împotriva acestei decizii a formulat reclamanta cererea admisă prin sentinţa recurată de către pârâtă.

Instanţa de fond a constatat, din probele administrate, că reclamanta a fost de bun-credinţă, neputându-i-se imputa vreo neregularitate în privinţa realităţii ofertelor primite, iar pârâta a dispus restituirea întregii sume primită cu titlu de finanţare, respectiv 1.696.673,05 RON, cu încălcarea principiului proporţionalităţii.

Înalta Curte va examina motivele de recurs ce pot fi încadrate, raportat la conţinutul acestora, în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", şi nu va examina criticile din cererea de recurs care se referă la netemeinicia sentinţei, care nu constituie motive de casare, în sensul dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, neregula este "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezulta dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Raportat la aceste dispoziţii, având în vedere situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, în mod corect s-a dispus anularea Deciziei nr. 17089/11.05.2015 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/19.03.2015.

Cu privire la susţinerile din cererea de recurs privind faptul că în mod eronat Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că reclamanta nu poate fi ţinută responsabilă pentru fapte săvârşite de alte persoane (ofertanţii), în condiţiile în care aceasta nu a avut cunoştinţa de aceste aspecte, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, în ce priveşte susţinerea recurentei referitoare la pretinsa neregulă referitoare la faptul că S.C. B. S.R.L. avea datorii la bugetul de stat, acest lucru nu îi poate fi imputat reclamantei, câtă vreme S.C. B. S.R.L. a declarat pe propria răspundere că nu are datorii la bugetul de stat şi că îndeplineşte condiţiile de eligibilitate cuprinse în invitaţia de participare.

În acest sens, este de reţinut că aspectele reţinute în procesul-verbal contestat au făcut obiect cercetării şi în dosarul nr. x/P/2011 al DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, care, prin Ordonanţa din 20.09.2012, a dispus neînceperea urmăririi penale, reţinând că "nu există indicii sau probe din care să rezulte că făptuitorul C. cunoştea situaţia obligaţiilor restante faţă de bugetul de stat ale firmei declarate câştigătoare S.C. B. S.R.L. Cluj Napoca".

Cu privire la neregula în legătură cu S.C. D. S.A., recurenta a reiterat susţinerile din faţa instanţei de fond, în sensul că se reţine existenţa unor suspiciuni de fraudă legate de procedura de achiziţie in cauză şi nu încălcarea de către beneficiar a prevederilor contractuale referitoare la subcontractarea unei părţi din proiect.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că în mod corect a observat prima instanţă că există o neconcordanţă între Procesul-verbal nr. x/19.03.2015, prin care pârâta susţine că reclamanta ar fi încălcat art. 1 (1), Anexa I - prevederi generale - din contractul de finanţare, relative la interzicerea subcontractării vreunei părţi din proiect, şi Decizia nr. 17089/11.05.2015, prin care se arată că ar exista suspiciuni de fraudă legate de procedura de achiziţie şi nu încălcarea de către beneficiar a prevederilor contractuale referitoare la subcontractarea unei părţi din proiect, reţinându-se corect reţine că temeiul este cel menţionat în actul administrativ de sancţionare, respectiv în Procesul-verbal nr. x/19.03.2015.

Având în vedere că subcontractarea realizată de S.C. D. S.A. nu este o faptă a reclamantei, nu poate fi imputată acesteia, prin urmare nu se poate considera că reprezintă o încălcare a contractului de finanţare de către beneficiar.

În fine, referitor la susţinerea recurentei-pârâte cu privire la pretinsa neregulă în legătură cu achiziţionarea liniei de abatorizare, pe motiv că între "ofertanţii participanţi la licitaţie a existat o înţelegere", instanţa de control judiciar constată că este formulată pentru prima dată în recurs, astfel că nu va fi analizată.

Recurenta-pârâtă a mai criticat sentinţa instanţei de fond sub aspectul reţinerii nelegalităţii actelor atacate pe motiv că acestea au fost emise fără respectarea principiului proporţionalităţii sancţiunilor administrative.

Principiul proporţionalităţii înseamnă că orice măsură sancţionatorie luată de o autoritate publică trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop şi în acelaşi timp cea mai rezonabilă, să nu depăşească ceea ce este necesar pentru a nu deveni improprie scopului urmărit.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanţa de fond şi asupra principiului proporţionalităţii. Acesta nu se regăseşte în O.G. nr. 79/2003, însă instanţa de fond a avut în vedere reglementarea la nivelul Uniunii Europene, prin art. 2 alin. (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, art. 103 din Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii Europene nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002. De altfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect nelegalitatea actelor contestate prin prisma celorlalte motive invocate, astfel cum s-a reţinut anterior.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că argumentele expuse de recurenta-reclamantă în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, întrucât a fost dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii şi constată că nu este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., astfel că, potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 260 din 24 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.