Late challenge to administrative land ownership certificate: inapplicability of civil nullity rules and strict one-year deadline for third-party actions under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 03.05.2019, sub nr. unic de dosar x/2019, reclamantul Ministerul Apărării Naţionale în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi S.C. A. S.A. a formulat plângere, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să dispună:

- constatarea nulităţii absolute parţială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din15.05.2001, emis de Ministerul Industriei şi Resurselor (actualmente Ministerul Economiei), numai în ceea ce priveşte suprafaţa de 7,60 ha teren aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale;

- obligarea pârâţilor să lase în deplină proprietate publică a statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, terenul în suprafaţă de 7,60 ha, aflat în domeniul public, teren primit în compensare de Ministerul Apărării Naţionale, prin Hotărârea de Guvern nr. 1000 din 2001; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5087/08 iulie 2019, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepţia de necompetenţă materială a acesteia şi a trimis cauza spre soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanţe la data de 09.12.2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 702 din 5 august 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată şi s-a respins cererea formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi S.C. A. S.A., ca fiind tardiv formulată.

Prin încheierea din data de 22 iulie 2020 a aceleiaşi instanţe, prin care s-a amânat pronunţarea, s-a apreciat asupra respingerea excepţiei de necompetenţă invocată de reclamant, ca fiind neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 22 iulie 2020 şi a sentinţei civile nr. 702 din 5 august 2020, ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Apărării Naţionale a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că prin incheierea din 22.07.2020 în mod eronat s-a respins excepţia necompetentei materiale invocată de minister.

Astfel, în mod gresit a reţinut instanţa că acţiunea se intemeiază pe Legea nr. 554/2004, fiind intemeiată pe dispoziţiile art. 135 alin. (2) din Constituţie, art. 2 lit. e), art. 4 si art. 5 din Legea nr. 18/1991, art. 3 alin. (2), art. 11 şi 12 din Legea nr. 213/1998.

Totodată, a arătat că, în opinia sa, certificatul în discuţie nu este act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

A mai invocat recurentul-reclamant prevederile art. 116 C. proc. civ., respectiv dreptul de a alege în ceea ce priveşte competenta teritorială.

Referitor la competenta funcţională, recurentul a apreciat că este competentă sectia civilă a judecătoriei Târgu Jiu, acţiunea fiind intemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 213/1998.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că temeiul acţiunii nu este reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 554/2004. Astfel, certificatul nu este act administrativ, nu dă nastere, nu modifică, nu stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În fine, a menţionat că actiunea în constatarea nulităţii absolute (partiale) a unui act juridic (nu administrativ) este imprescriptibilă, facând trimitere la dispoziţiile art. 2502 alin. (2) pct. 3 C. civ.

4. Apărările formulate în recurs

4.1 Intimatul-pârât Ministerul Economiei Energiei şi Mediului de Afaceri a formulat întâmpinare, în care a arătat că în cauză, cu privire la argumentele referitoare la excepţia necompetentei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea 554/2004.

În ceea ce priveşte tardivitatea actiunii, a precizat că data sesizării instantei este 03.05.2019, astfel că în mod corect s-a apreciat de prima instanţă că actiunea a fost tardiv formulată.

4.2 Intimata-pârâtă A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate a sentinţei recurate.

Pe fondul recursului, a apreciat că în speţă este vorba despre o actiune mixtă, iar instanta are competenta să stabilească ordinea în care capetele de cerere se supun cercetării judecătoresti, actul atacat este act administrativ.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 februrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Cu titlu prealabil, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-reclamant privesc greşita interpretare şi aplicare a legii contenciosului administrativ şi fiscalîn loculdispoziţiilor legale apreciate de acesta ca fiind incidente în cauză şi, deşi recurentul a indicat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ., argumentele de ordin critic se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., calea de atac urmând să fie analizată din această perspectivă.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Certificatul seria x nr. x emis la data de 15.05.2001 de către Ministerul Industriei şi Resurselor în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi a Hotărârii de Guvern nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăţilor comerciale de stat a fost atestat dreptul de proprietate a S.C. A. S.A. asupra unui suprafeţe de teren de 1.532.753,89 mp identificate în anexa nr. 2 şi în planurile topografice cuprinse în anexele nr. 4 şi 5 din documentaţia de stabilire şi evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. x din 6.12.2000 la Oficiul de Cadastru, Geodezie şi Cartografie al jud. Gorj.

Prin încheierea nr. 4750/14.09.2001 emisă de Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Tg. Jiu, s-a dispus întabularea în favoarea S.C. A. S.A. a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 1.532.753,89 mp, în temeiul Certificatului seria x nr. x emis la data de 15.05.2001 de către Ministerul Industriei şi Resurselor.

În acest context factual, reclamantul Ministerul Apărării Naţionale, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi S.C. A. S.A. a formulat plângere prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din15.05.2001, emis de Ministerul Industriei şi Resurselor (actualmente Ministerul Economiei), numai în ceea ce priveşte suprafaţa de 7,60 ha teren aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale; obligarea pârâţilor să lase în deplină proprietate publică a statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, terenul în suprafaţă de 7,60 ha, aflat în domeniul public, teren primit în compensare de Ministerul Apărării Naţionale, prin Hotărârea de Guvern nr. 1000 din 2001.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă ca tardiv formulată, reclamantul formulând critici de nelegalitate, încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum s-a reţinut anterior, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, în ceea ce priveşte încheierea din data de 22 iulie 2020, prin care s-a respins excepţia necompetenţei materiale, instanţa de control judiciar apreciază că nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant cu privire la greşita reţinere a temeiului juridic al acţiunii, respectiv Legea nr. 554/2004, şi, implicit a regulilor de competenţă prevăzute de această lege specială.

Înalta Curte constată că, în mod corect a reţinut prima instanţă că în cauză sunt incidente dispoziţiile legii contenciosului administrativ şi fiscal, apreciind că natura juridică a certificatului în discuţie este de act administrativ având în vedere calitatea emitentului şi faptul că acesta acţionează în regim de putere publică, fiind nerelevant obiectul actului, respectiv faptul că acesta se referă la un drept de proprietate asupra unui bun imobil.

Aşa fiind, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2502 alin. (2) pct. 3 C. civ., cum în mod eronat apreciază recurentul, ci sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."

În aceste condiţii, pentru terţul care se pretinde vătămat print-un act administrativ adresat altui subiect de drept, termenul de introducere a acţiunii curge de la data la care a luat cunoştinţă de conţinutul actului, iar nu doar de existenta acestuia.

În ceea ce priveşte stabilirea datei la care reclamantul a luat cunoştinţă de acest certificat, Înalta Curte, constată că la solicitarea instanţei de fond, în cuprinsul concluziilor scrise, acesta a arătat că la data de 28.04.2016, O.C.P.I Gorj i-a eliberat o copie a certificatului în discuţie.

La o dată anterioară celei menţionate de către reclamant, prin încheierea nr. 18032/17.04.2015 emisă de O.C.P.I Gorj, fusese respinsă solicitarea Ministerului Apărării Naţionale UM 02517 de întabulare a dreptului de proprietate cu motivarea că imobilul pentru care s-a formulat această solicitare este o parte din imobilul înscris în cartea funciară nr. x a Municipiului Târgu Jiu ca fiind în proprietatea SC. A. S.A..

Cu privire la acelaşi aspect, al stabilirii datei la care reclamantula a luat cunosţinţă de existenţa Certificatului seria x nr. x emis la data de 15.05.2001, în mod corect a observat judecătorul fondului că atât din cuprinsul corespondenţei purtate la nivelul anilor 2013 între Ministerul Economiei şi Inspectoratul de Jandarmi Judeţean T. Vladimirescu Gorj, cât şi din cuprinsul hotărârilor judecătoreşti menţionate în cuprinsul întâmpinărilor şi ataşate la dosar, că situaţia pretins vătămătoare asupra drepturilor reclamantului cauzată de emiterea certificatului în discuţie a fost cunoscută chiar anterior datei precizate de către reclamant la solicitarea instanţei. Această concluzie rezultă din cuprinsul adresei nr. x/15.05.2013 a Ministerului Economiei, prin care este respinsă solicitarea Inspectoratului de Jandarmi Judeţean T. Vladimirescu Gorj de anulare, modificare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate MO3 nr. x, adresa nr. x/29.07.2014 .

Aspectul litigios al dreptului de proprietate asupra unei părţi din suprafaţa menţionată în certificatul de atestare rezultă şi din cuprinsul hotărârii judecătoreşti pronunţată de către Curtea de Apel Craiova în dosarul x/2002 al Judecătoriei Târgu Jiu nr. x/2012, declinat în favoarea Curţii de Apel Craiova unde dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2013 (sentinţa civilă nr. 132/15.03.2013 - filele x), soluţionat irevocabil prin decizia nr. 581/07.02.2014 a Inaltei Curţi de Casaţie şi de Justiţie având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare nr. x/15.05.2001, din dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Târgu Jiu .

Astfel cum s-a reţinut şi de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 132 din 15 martie 2013 prin care a respins acţiunea formulată de reclamantul Inspectoratul de Jandarmi "Tudor Vladimirescu" Gorj (UM O658 Tîrgu Jiu) ca inadmisibilă, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 1.532.753,89 m.p., având seria x şi nr. x, emis la data de 15.05.2001 de către Ministerul Industriei şi Resurselor în favoarea pârâtei S.C. A. S.A.., este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, astfel că, în raport cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea 29/1990 şi, ulterior, cu cele ale art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea 554/2004, este obligatorie procedura prealabilă.

Ulterior, prin decizia nr. 581 din 7.02.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost substituită în mod parţial motivarea instanţei de fond cu privire la verificarea termenului de formulare a plângerii prealabile în cazul reclamantului, care este terţ faţă de actul administrativ în discuţie, s-a reţinut faptul că relevantă este data/momentul la care s-a luat cunoştinţă de actul pretins vătămător.

Instanţa supremă a reţinut că reclamantul din acea cauză - Inspectoratul de Jandarmi Judeţean T. Vladimirescu Gorj - a luat cunoştinţă de existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate în discuţie la momentul comunicării încheierii nr. 4529/01.02.2011 pronunţată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Gorj, prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că un alt imobil atribuit în baza aceluiaşi certificat apare înscris în CF la nr. cadastral x, aparţinând A..

Având ca reper data de 01.02.2011, ca fiind data luării la cunoştinţă de existenţa certificatului de atestarea dreptului de proprietate, instanţa supremă a reţinut că plângerea prealabilă formulată la data de 06.07.2012 de către Inspectoratul de Jandarmi "Tudor Vladimirescu" Gorj s-a făcut cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că în prezenta cauză, reclamantul Ministerul Apărării Naţionale a arătat că la data de 28.04.2016 O.C.P.I Gorj i-a eliberat o copie a certificatului în discuţie, acesta fiind momentul în care ca terţ faţă de actul administrativ în discuţie a luat cunoştinţă de existenţa acestuia.

In acord cu opinia curţii de apel, istanţa de control judiciar apreciază că nu este plauzibilă poziţia reclamantului cu privire la inexistenţa unor informaţii la nivelul Ministerului cu privire la situaţia litigioasă a terenului în discuţie anterior momentului indicat, având în vedere implicarea Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Gorj în demersurile administrative şi judiciare menţionate (răspunsul reclamantului în cuprinsul concluziilor scrise depuse la 4.08.2020 la solicitarea expresă a instanţei de a preciza data la care MInsiterul sau Inspectoratul Judeţean de jandarmi Gorj au luat cunosţintă de certificat).

În fine, având ca reper chiar data indicată de însuşi reclamantul din prezenta cauză ca fiind data certă la care a luat cunoştinţă de existenţa certificatului, respectiv 28.04.2016, în mod corect instanţa de fond a constatat că prezenta acţiune este tardiv introdusă, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 3 mai 2019.

Aşadar, cererea reclamantului adresată instanţei la data de 3 mai 2019 a fost introdusă cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (2) din legea nr. 554/2004, chiar calculat prin raportare strictă la data indicată de reclamant ca fiind momentul la care O.C.P.I Gorj i-a eliberat o copie a certificatului, respectiv 28.04.2016.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă A. S.A.. şi va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă A. S.A..

Respinge recursul formulat de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 702 din 5 august 2020 şi a încheierii din data de 22 iulie 2020 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.