Data-protection authority’s appeal over order to answer complaint held inadmissible; first-instance ruling stands.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant data-protection supervisory authority’s appeal as inadmissible, thereby leaving intact the first-instance judgment, which had partially upheld the claimant’s challenge, ordered the authority to issue a decision resolving the claimant’s complaint concerning personal-data processing (including credit-bureau disclosure), and awarded 50 RON in costs. The underlying dispute arose under the former Romanian data-protection law (Law No. 677/2001, art. 26(1) and art. 25), where the claimant contested the authority’s unjustified extension of the deadline and its failure to answer her complaint; the first court treated this as an administrative silence/refusal assimilated to an administrative act under Law No. 554/2004, art. 2(2). The High Court held that, because art. 26(1) of Law No. 677/2001 expressly provides that such decisions are final and irrevocable (“definitivă şi irevocabilă”), the first-instance judgment was not subject to appeal regardless of the lower court’s erroneous mention of a right of recourse, relying on art. 457(1), art. 483(1) and art. 496(1) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 26 alin. (1) Legea nr. 677/2001, art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, art. 25 alin. (9) din legea nr. 677/2001, art. 25 alin. (7) din Legea nr. 677/2001, art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004; Data-protection authority’s appeal over order to answer complaint held inadmissible; first-instance ruling stands: The underlying dispute arose under the former Romanian data-protection law (Law No. 677/2001, art. 26(1) and art. 25), where the claimant contested the authority’s unjustified extension of the deadline and its failure to answer her complaint; the first court treated this as an administrative silence/refusal assimilated to an administrative act under Law No. 554/2004, art. 2(2). The High Court held that, because art. 26(1) of Law No. 677/2001 expressly provides that such decisions are final and irrevocable (“definitivă şi irevocabilă”), the first-instance judgment was not subject to appeal regardless of the lower court’s erroneous mention of a right of recourse, relying on art. 457(1), art. 483(1) and art. 496(1) of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the inadmissibility exception and rejecting the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.03.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., a formulat în temeiul art. 26 alin. (1) Legea nr. 677/2001, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (A.N.S.P.D. C. pen.) contestaţie împotriva deciziei de prelungire nejustificată a termenului de soluţionare a plângerii înregistrată sub nr. x/02.02.2018, respectiv a documentului emis de către pârâta.
Totodată a solicitat ca în baza art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 raportat la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 anularea deciziei/răspunsul pârâtei şi obligarea pârâtei la soluţionarea plângerii înregistrată sub nr. x/02.02.2018 cu respectarea condiţiilor şi termenului prevăzut de art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001 cu modificările şi completările ulterioare, sub toate aspectele reclamate, să se dispună în temeiul art. 25 alin. (9) din legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea prelucrării datelor sale cu caracter personal, prin dezvăluire participanţilor în sistemul de evidenţă al Biroului de Credit S.A., inclusiv a sistemului de evaluarea automată individuală B., până la soluţionarea definitivă pe fond a plângerii, sub toate aspectele reclamate, să se constate că ANSPDCP, "a apreciat greşit" faptul că nu se impune aplicarea prevederilor art. 25 alin. (7) din Legea nr. 677/2001, să se constate că documentul contestat, este şi o DECIZIE nemotivată de respingere a cererii de suspendare, cu care a fost investită pârâta, să se aplice art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, pentru efectivitatea hotărârii judecătoreşti în aplicarea Dreptului Comunitar; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, dovedite până la termenul de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 5225/2018 din data de 11 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât următoarele:
- a respins excepţiile invocate de pârâtă;
- a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal;
- a obligat pârâta să emită o decizie prin care să soluţioneze plângerea reclamantei nr. 3365/02.02.2018;
- a respins în rest celelalte solicitări;
- a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 50 RON.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 5225/2018 din data de 11 decembrie 2018 a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii şi a cererii de obligare a sa, "să emită o decizie prin care să soluţioneze plângerea reclamantei nr. 3365/02.02.2018 şi a obligaţiei de plată cheltuielilor de judecată".
4. Apărările formulate în cauză
Legal citată, intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat în cauză.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
În cauza de faţă, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva deciziei de prelungire nejustificată a termenului de soluţionare a plângerii înregistrată sub nr. x/02.02.2018.
Soluţionând acţiunea cu care a fost învestită, instanţa de fond a constatat caracterul parţial temeinic al cererii de chemare în judecată, reţinând, în esenţă, că pârâta nu i-a comunicat reclamantei un răspuns cu privire la plângerea formulată, astfel încât a obligat pârâta să emită o decizie prin care să soluţioneze plângerea reclamantei nr. 3365/02.02.2018.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date:
"Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă."
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
În speţă, instanţa de fond a pronunţat o soluţie în considerarea refuzului nejustificat al autorităţii pârâte de a soluţiona cererea depusă de reclamantă. Şi în acest caz, calea de atac judicioasă rămâne cea prevăzută de legea specială pentru situaţia soluţionării cererii prin emiterea actului administrativ.
Pe cale de consecinţă, sentinţa recurată are caracter definitiv, conform tezei finale a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, iar recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Chiar dacă instanţa de fond a menţionat în dispozitivul hotărârii calea de atac a recursului, totuşi menţiunea greşită din cuprinsul hotărârii judecătoreşti nu deschide dreptul părţii la formularea unei căi de atac neprevăzute de lege.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinţei civile nr. 5225/2018 din data de 11 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.