Requirement of professional attestation for forensic psychology post as legitimate, non-discriminatory occupational requirement

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 22 decembrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., anularea Hotărârii nr. 648/15.11.2017, pronunţată de Consiliul Naţional pentru combaterea (C.N.C.D.) discriminării în dosarul nr. x/2017 emisă în analiza petiţiei nr. 4146/10.08.2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 4664 din data de 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., având ca obiect "anulare act administrativ".

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti prin care a emis critici subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi în rejudecare să se admită cererea de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa învestită cu soluţionarea litigiului nu a analizat criticile sale referitoare la greşita reţinere de către C.N.C.D. a incidenţei dispoziţiilor art. 8 alin. (2) clin O.G. nr. 137/2000.

Ori acest temei greşit reţinut de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării constituie un fundament al Hotărârii C.N.C.D. nr. 648/15.11.2017, stând la baza deciziei de sancţionare cu avertisment a subscrisei tocmai pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de dispoziţiile legale mai sus amintite.

Recurenta a reiterat că din starea de fapt reţinută atât de Consiliu cât şi de Curtea de Apel Bucureşti, nu rezultă că prin acţiunile sale ar fi condiţionat ocuparea unui post, de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială/defavorizată, de vârsta, sexul, orientarea sexuală sau de convingerile candidaţilor.

Prin urmare, apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, astfel cum greşit a reţinut Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în cuprinsul Hotărârii nr. 648/15.11.2017, iar acest argument esenţial în aprecierea temeiniciei acţiunii sale nu a fost analizat de instanţa învestită cu soluţionarea în fond a prezentei pricini.

Apreciază recurenta că, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că în speţa deferită judecăţii există un tratament diferenţiat aplicat unor persoane aflate în poziţii comparabile, care are drept efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a unui drept recunoscut de lege.

În speţă posturile vizate, susţine recurenta-reclamantă că sunt diferite, unul fiind de conducere, iar celălalt de execuţie.

In concluzie, susţine recurenta-reclamantă, nu poate fi vorba despre restrângerea dreptului la muncă şi la libera alegere a ocupaţiei, cât timp aceeaşi condiţie profesională este necesar a fi îndeplinită de toate persoanele care doresc ocuparea postului respectiv. Similar, în măsura în care lucrătorul care se consideră discriminat ar fi optat să candideze pentru ocuparea postului prevăzut cu o funcţie de conducere, subscrisa nu i-ar fi putut opune condiţia deţinerii atestatului la momentul înscrierii la concurs.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât, A. a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând fondul recursului, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză apreciindu-l ca fiind fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Înalta Curte reţine că prin petiţia înregistrată la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării sub nr. x/10.08.2017, initmatul-pârâtul A. a sesizat C.N.C.D. în vederea constatării unui potenţial tratament discriminatoriu, aplicat de către DGPMB, prin aplicarea diferită a cerinţei privind deţinerea atestatului în specialitatea "Psihologie judiciară - evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf", anterior încadrării pe o funcţie de execuţie care reclamă un atare atestat, respectiv ulterior numirii pe o funcţie de conducere.

Prin Hotărârea nr. 648/15.11.2017, emisă în dosarul nr. x/2017, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a statuat că aspectele sesizate prin petiţia menţionată mai sus, mai exact "solicitarea unui anume atestat de la petent pentru a se muta de la Centrul de Psihosociologie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne la Laboratorul de Psihologie Criminalistică este discriminatorie conform art. 2 alin. (1) şi art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, iar obţinerea respectivului atestat nu este cerinţă profesională conform art. 5 din O.G. nr. 137/2000".

Prin aceeaşi hotărâre, intimatul-pârât CNCD a aplicat DGPMB sancţiunea avertismentului conform art. 5 alin. (2) lit. a) şi art. 6 şi 7 din O.G. nr. 137/2000.

În motivarea hotărârii, Consiliul a reţinut, în esenţă, că petentului i s-a solicitat atestatul în specializarea psihologie judiciară - evaluarea comportamentului simulat prin tehnică poligraf pentru a se muta în cadrul Laboratorului de Psihologie Criminalistică, în timp ce pentru funcţia de şef al acestui laborator nu se solicita acelaşi atestat. Mai mult decât atât, Consiliul mai arată că obţinerea respectivului atestat nu constituie o cerinţă profesională pentru ocuparea de către petent a unui post din cadrul Laboratorului de Psihologie Criminalistică.

În analiza punctuală a motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte apreciază că, în ceea ce priveşte criticile invocate de aceasta în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., aceste critici sunt nefondate.

Din analiza sentinţei recurate în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se apreciază că instanţa de fond a avut în vedere la pronunţarea sentinţei elementele de fapt şi temeiurile de drept care au aplicabilitate în speţă.

Respectiv, instanţa de fond a efectuat o analiză proprie a cauzei şi a valorificat la pronunţarea hotărârii atât starea de fapt care a condus la aplicarea sancţiunii de către intiamtul-pârât C.N.C.D., cât şi temeiurile de drept aplicabile unei astfel de situaţii, prevăzute de O.G. nr. 137/2000.

În cuprinsul sentinţei recurate nu se identifică vreo contradicţie, iar recurenta-reclamantă în susţinerea acestui motiv de casare precizează succint, doar că sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Contrat opiniei exprimate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că, instanţa de fond a respectat rigorile impuse de textul de lege prevăzut de art. 425 C. proc. civ. oferind propriul raţionament juridic faţă de soluţia adoptată, neexistând niciun argument contradictoriu care să stea la baza soluţiei adoptată şi nici o lipsă a motivării opinie sale. În aceste condiţii, criticile recurentei-reclamante susbscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, în analiza criticilor subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. comstată că acestea sunt întemeiate, considerente pentru care se impune reformarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Instanţa de recurs, în dezacord cu opinia instanţei de fond apreciază că, în cauză nu poate fi vorba de existenţa unui element discriminatoriu care să conducă la sancţiunea aplicată de către intimatul-pârât C.N.C.D., în măsura în care funcţiile analizate prin comparaţie, ofiţer I (psiholog) în cadrul Laboratorului de Psihologie Criminalistică şi şef oficiu laborator, nu vizează activităţi identice, în conformitate cu fişa postului nr. x din 14.06.2017 .

Aşadar, conform fişei postului de ofiţer I (psiholog) nr. x/14.06.2017, existentă la nivelul Laboratorului de Psihologie Criminalistică, atribuţiile acestuia implică: - evaluarea comportamentului simulat prin tehnică poligraf - având ca obiectiv investigarea sincerităţii persoanelor suspectate de săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală sau a celor care au cunoştinţă despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal; - analiza psihologică a comportamentului infracţional, având ca obiectiv elaborarea profilului trăsăturilor psihocomportamentale ale persoanei necunoscute care a săvârşit, în mod repetat, infracţiuni grave împotriva persoanelor sau patrimoniului; - evaluarea personalităţii criminale - constând în analiza psihocomportamentală a persoanelor suspectate de săvârşirea cu violenţă a unor fapte prevăzute de legea penală, stabilirea gradului de pericol social al acestora, precum şi adaptarea de către organele judiciare a tacticilor şi metodelor de audiere.

În concluzie, activitatea ce urmează a fi prestată de către persoana care optează pentru acest post cuprinde o activitate de execuţie la baza căreia trebuie să existe o specializare confirmată de către un atestat de liberă practică în specialitatea psihologie judiciară - evaluarea comportamnetului simulat prin tehnică poligraf.

În raport de situaţia concretă a cauzei, respectiv a faptului că postul de ofiţer I (psiholog) în cadrul Laboratorului de Psihologie Criminalistică este o funcţie de execuţie în care persoana desemnată trebuie să exercite o activitate specifică de evaluare a comportamentului simulat prin tehnică poligraf, cerinţa instituită de către recurenta-reclamantă de a deţine un atestat în acest sens anterior preluării acestei funcţii, nu poate fi apreciată ca fiind o cerinţă discriminatorie, printr-o analiză comparativă cu o altă funcţie respectiv aceea de şef laborator, deoarece acestă din urmă funcţie are o specificitate distinctă. Funcţia de şef laborator implică în principal o activitate de management şi de bună funcţionare administrativă a laboratorului, cerinţa prezentării unui atestat de liberă practică, putând fi solicitată de angajator şi ulterior fără ca această procedură să aibă un caracter discriminatoriu, în condiţiile în care principala sarcină a şefului de laborator fiind aceea de bună gestionare şi administrare a resurselor.

În considerarea celor mai sus arătate şi în raport de prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 conform cărora: "Diferenţa de tratament bazată pe o caracteristică legată de criteriile prevăzute la art. 2 alin. (1) nu constituie discriminare atunci când, în temeiul naturii activităţilor ocupaţionale sau al contextului în care acestea se desfăşoară, o asemenea caracteristică reprezintă o cerinţă profesională reală şi determinantă, cu condiţia ca obiectivul să fie legitim şi cerinţa proporţională", Înalta Curte apreciază că fapta recurentei-reclamante de a impune ca cerinţă pentru ocuparea postului de ofiter I (psiholog) a atestatului de liberă practică în specialitatea psihologie judicară - evaluare comportament simulat prin tehnică poligraf, nu reprezintă o cerinţă discrimnatorie astfel cum aceasta este prezentată în accepţiunea prevederilor art. 2 alin. (1) şi art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000.

Înalta Curte mai reţine în susţinerea acestui raţionament că, instituirea acestei cerinţe este şi legitimă, din perspectiva prevederilor Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 23/2015 şi a Legii nr. 218/2002, dar şi proporţională în raport cu specificitatea activităţii de execuţie în cadrul Laboratorului de Criminalistică, înţelegând că în lipsa unui atestat profesional astfel cu recurenta-reclamantă l-a solicitat, persoana care optează pentru postul respectiv nu va putea exercita efectiv activitatea de psiholog judiciar.

În consecinţă, pentru toate considerentele expuse, apreciind că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi rejudecând cauza, va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi va dispune anularea Hotărârii nr. 648/15.12.2017 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 4664 din data de 14 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Admite cererea de chemare în judecată şi dispune anularea Hotărârii nr. 648/15.12.2017 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.