Bodily injury compensation: equitable quantification of moral damages and rejection of cumulative medical care days in insurance guarantee disputes

Şedinţa publică din data de 23 martie 2022

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. a formulat contestaţie în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a solicitat anularea în deciziei FGA nr. 16258/03.08.2018 şi obligarea pârâtului la plata sumei de 168625 RON reprezentând daune morale şi a sumei de 32350 RON daune materiale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2342 din 2 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

A anulat în parte Decizia nr. 16258/3.08.2018 emisă de pârâtul FGA în sensul admiterii în parte a cererii de obligare a pârâtei la plata daunelor materiale în cuantum total de 9686,26 RON daune materiale, diferenţă de venit în cuantum total de 6808 RON, daune morale în cuantum total de 60.000 RON, în total cu titlu de despăgubire suma de 76494,26 RON.

A menţinut decizia contestată în sensul respingerii ca fiind neîntemeiată a cererii reclamantei pentru restul sumelor solicitate.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat, onorariu expert).

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, a declarat recurs reclamanta A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că sentinţa este nelegală în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului daunelor morale doar la suma de 60000 RON, acest cuantum fiind prea scăzut în raport cu suferinţele fizice şi morale cauzate reclamantei.

În opinia recurentei, prin stabilirea acestui cuantum, instanţa de fond nu a respectat, pe de o parte, dispoziţiile art. 1349 - 1350 din C. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 1381 şi urm. din acelaşi cod şi, pe de altă parte, a încălcat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată, principiu consacrat de jurisprudenta CEDO, obligatorie pentru instanţele naţionale.

Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al aprecierii echitabile asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Recurenta a arătat că din certificatul medico-legal şi din celelalte acte medicale aflate la dosarul cauzei rezultă faptul a avut nevoie de îngrijiri medicale şi a fost în incapacitate de muncă pe o perioadă de 270 de zile.

Ulterior, după un an şi două luni de la data accidentului, respectiv în data de 07.06.2017, recurenta a fost suspusă unei noi intervenţii medicale la mâna cu multiple fracturi produse în accident, pentru a se scoate plăcile metalice fixate la prima operaţie, din cauza faptului că unele şuruburi de prindere şi capetele plăcilor aveau tendinţa de a ieşi în afara şi provocau dureri foarte mari.

Urmare acestei operaţii, după o perioadă de internare de 4 zile, i s-a prescris tratament şi îngrijiri medicale pentru o perioadă de 21 de zile şi interdicţia de a folosi mana accidentată o perioadă de cel puţin 2 (două) luni de zile.

Aceste aspecte au fost reţinute şi de prima instanţă, care a reţinut în mod corect că viaţa familială şi profesională a recurentei au fost afectate pe termen lung rămânând cu nenumărate sechele funcţionale atestate prin actele medicale aflate la dosarul cauzei.

Recurenta a considerat că indemnizaţia ce urmează a i se acorda trebuie să fie una justă, raţională şi echitabilă, astfel încât să asigure efectiv o compensaţie suficientă a prejudiciului moral suferit. Aprecierea prejudiciului nepatrimonial nu se rezumă la determinarea costului suferinţei psihologice, aceasta fiind de altfel inestimabilă, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecinţelor negative ale întâmplării producătoare de prejudiciu.

Având în vedere şi susţinerile Fondului de Garantare a Asiguraţilor din decizia contestată, recurenta a susţinut că o reparaţie obiectivă care să respecte principiul proporţionalităţii şi nediscriminării şi să asigure şi o reparaţie suficientă pentru vătămarea corporală suferită se putea stabili şi prin luarea în considerare a numărului de zile de îngrijire medicală efectivă, respectiv 270 de zile (aspect dovedit cu certificate medicale aflate la dosarul de despăgubire, certificate medicale eliberate de medici specialişti) la care ar trebui adăugate şi cele 25 de zile necesare îngrijirilor medicale ocazionate de intervenţia din data de 07.06.2017 precum şi alte 60 zile în care a avut interdicţie de a folosi mâna accidentată.

Totodată, recurenta reclamantă a apreciat că în ceea ce priveşte perioada zilelor de îngrijire medicală trebuie luată în considerare şi încheierea de camera preliminară pronunţată în data de 27.09.2017 în dosarul nr. x/2017, prin care s-a confirmat redeschiderea urmăririi penale dispuse prin ordonanţa pentru considerentul ca perioada internării recurentei este ulterioară ordonanţei de clasare dispuse în cauză şi "există posibilitatea ca petenta să necesite mai multe zile de îngrijiri medicale", instanţa de cameră preliminară confirmând practic susţinerile din cererea introductivă de instanţă cu privire la numărul mic de zile de îngrijiri medicale.

4. Apărările formulate de intimat

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata reclamantă A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere vizând anularea Deciziei FGA nr. 16258/03.08.2018, prin care s-a admis în parte cererea de plată formulată de reclamantă pentru suma de 1781,51 RON daune materiale, 3667 RON diferenţa venit şi 40375 RON daune morale, respingând cererea de plată cu privire la diferenţa dintre suma solicitată şi cea acordată.

Prima instanţă a admis în parte contestaţia reclamantei şi a anulat în parte Decizia nr. 16258/3.08.2018 emisă de pârâtul FGA în sensul admiterii în parte a cererii de obligare a pârâtei la plata daunelor materiale în cuantum total de 9686,26 RON daune materiale, diferenţă de venit în cuantum total de 6808 RON, daune morale în cuantum total de 60.000 RON, în total cu titlu de despăgubire suma de 76494,26 RON, menţinând decizia contestată în sensul respingerii ca fiind neîntemeiată a cererii reclamantei pentru restul sumelor solicitate.

Recurenta reclamantă a criticat soluţia instanţei de fond din perspectiva cuantumului daunele morale acordate.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014, "la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale, se au în vedere următoarele: (…) f) daunele morale, în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România".

În literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească, s-a arătat că, în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuind să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Din această perspectivă, nu se poate stabili, în prezenta cauză, vreun motiv de nelegalitate a sentinţei recurate.

Stabilirea cuantumului daunelor morale implică o doză de aproximare, prin raportare la un complex de împrejurări, despăgubirile ce se plătesc trebuind, aşadar, să ţină seama de prejudiciul concret produs fiecărei persoane vătămate şi de principiul acoperirii integrale a acestuia.

Prejudiciul moral a fost definit ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau/şi morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea şi imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane - dreptul la sănătate, integritate fizică şi psihică (art. 58 C. civ.) ca şi componente ale dreptului la viaţă, apărat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi trebuie să fie reparate. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, reţinându-se ca suferinţe morale frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative.

Fiind vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dar şi de valori apărate de art. 22 din Constituţie şi art. 58 C. civ., existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

Recurenta a susţinut că instanţa de fond trebuia să aibă în vedere pe lângă numărul de zile de îngrijire medicală efectivă, respectiv 270 de zile, şi cele 25 de zile necesare îngrijirilor medicale ocazionate de intervenţia din data de 07.06.2017 precum şi alte 60 zile în care a avut interdicţie de a folosi mâna accidentată.

Această critică este nefondată.

Numărul zilelor de îngrijiri medicale reprezintă un indicator al leziunilor traumatice suferite şi nu o contabilizare propriu-zisă a zilelor de tratament suportate în total de victime. Stabilirea zilelor de îngrijiri medicale prin certificatul medico-legal se face corelând mai multe criterii printre care diagnosticul, topografia, pronostic, terapia aleasă, programul de recuperare, comorbidităţi sau alte particularităţi individuale ale pacientului.

Totodată, numărul de îngrijiri medicale este reprezentat de evaluarea celei mai grave leziuni, întrucât până la vindecarea acesteia toate celelalte leziuni vor fi deja vindecate. Timpul de îngrijire medicală nu se însumează pentru fiecare leziune în parte. Acesta nu este echivalent cu zilele de spitalizare, concediu medical, zile de tratamente recuperatorii sau zile necesare tratării comorbidităţilor. Apariţia unei complicaţii va fi cuantificată o singură dată prin acordarea perioadei corespunzătoare de zile de îngrijiri medicale, aplicându-se acelaşi principiu, asemănător leziunilor unde se cuantifică complicaţia cea mai gravă.

Instanţa de control judiciar observă că la stabilirea cuantumului daunelor morale, în mod corect judecătorul fondului a avut în vedere atât numărul de îngrijiri medicale stabilite de către medicul legist cât şi aspectele legate de zilele de concediu medical acordat în contextul ansamblului circumstanţelor personale ale reclamantei.

Prima instanţă a reţinut gravitatea consecinţelor accidentului suferit şi afectarea stării normale de sănătate a reclamantei, în contextul unei dificultăţi de utilizare a antebraţului drept, durerea pe care o suferă şi după intervenţia chirurgicală, necesitatea de a urma în mod constant diverse forme de recuperare.

Totodată, prima instanţă a avut în vedere la stabilirea daunelor morale şi atingerile aduse integrităţii fizice a reclamantei - fractura deschisa antebraţ drept, fractură închisă mâna stângă, excoriaţii membre inferioare, contuzie coloană cervicală, îngroşarea calotei craniene cu zona de lipsă de substanţă osoasă pe lungime de 0,34 cm la nivelul osului occipital drept, guler cervical Philadelphia, vârsta acesteia, suferinţele ulterioare, intervenţia chirurgicală ulterioară (Spitalul Clinic Ortopedie traumatologie Foişor - 6.06.2017, 6.07.2017) recuperarea medicală, modul în care viaţa personală, familială şi profesională au fost afectate pe termen mediu şi lung de leziunile suferite de reclamantă în urma accidentului, existenţa unei dureri cu caracter continuu în zona afectată, alte sechele funcţionale atestate medical.

Instanţa de recurs subliniază că prin acordarea daunelor morale se urmăreşte, în primul rând, recunoaşterea caracterului vătămător al faptei, prin producerea unor suferinţe psihice/emoţionale imposibil de determinat cu exactitate. Scopul acordării daunelor morale este de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru vătămările ori pierderea suferită, fără a avea pretenţia ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii.

Or, aspectele invocate de recurenta reclamantă au fost supuse în această formă controlului de legalitate în faţa primei instanţe, fiind analizate de către aceasta, astfel că prin invocarea de argumente similare în cuprinsul cererii de recurs nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanţa de control judiciar, vizând temeinicia sentinţei recurate, neconstituind, aşadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul formulat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2342 din 2 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2022.