Scope of incompatibility regime for members of territorial directing committees of public broadcasters holding concurrent local government mandates

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 29 martie 2019, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare datat anul 2018, întocmit în Dosarul nr. x/05.03.2019.

2. Soluţia instanţei de fond în primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 101 din data de 17 septembrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercita în cauză

Împotriva sentinţei nr. 101 din data de 17 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare să se admită cererea de chemare în judecată.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-reclamant A. a invocat următoarele critici:

În principal recurentul-reclamant a apreciat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 99 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, deoarece acesta consideră că incompatibilitatea prevăzută la art. 99 alin. (1) lit. k) din lege vizează exclusiv pe membrii comitetului director al Societăţii Române de Radiodifuziune şi nu pe membrii comitetelor teritoriale.

Arată recurentul că, atât în contractul civil nr. x/21.03.2012, cât şi în contractul civil nr. x/29.04.2014, s-a convenit, la art. 2, să presteze activităţi aferente calităţii de membru al Comitetului Director al Studioului Teritorial Radio Iaşi. Denumirea organului din care acesta a făcut parte este Comitetul Director al Studioului Teritorial Radio laşi.

În mod greşit, în tot cuprinsul hotărârii recurate, judecătorul de primă jurisdicţie foloseşte sintagma "Comitetul Director al Societăţii Române de Radiodifuziune - Studioul Teritorial de Radio laşi".

Pe perioada în care a avut calitatea de membru al Comitetului Director al Studioului Teritorial Radio laşi, activitatea acestui organ colegial a fost reglementată prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului Director al Societăţii Române de Radiodifuziune şi a comitetelor directoare ale unităţilor funcţionale autonome, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 16/12.01.2011, înscris regăsit la dosarul cauzei.

Recurentul mai susţine că art. 1 din Regulamentul menţionat, conform căruia: "Comitetul Director al Societăţii Române de Radiodifuziune, organ colectiv de conducere denumit în continuare Comitetul, şi comitetele directoare ale unitâţiior funcţionale autonome, denumite în continuare comitete teritoriale, se organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederile Legii nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şl completările ulterioare, cu cele ale legislaţiei interne şi ale convenţiilor internaţionale incidente, precum şi cu prevederile prezentului regulament."

Din interpretarea art. 1 din Regulamentul rezultă fără echivoc că există un singur comitet director al Societăţii Române de Radiodifuziune. Distinct de Comitetul Director al SRR există comitetele teritoriale.

Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, membrilor consiliilor de administraţie şi ai comitetelor directoare (care exercită demnităţi publice şi funcţii publice de autoritate) ale Societăţii Române de Radiodifuziune şl Societăţii Române de Televiziune li se aplică dispoziţiile art. 72 şi regimul Incompatibilităţilor prevăzut în prezentul titlu pentru miniştri şi, respectiv, secretari de stat, precum şi incompatibilităţile prevăzute în legi speciale.

În mod greşit judecătorul de primă instanţă a apreciat că textul Legii nr. 161/2003 se referă expres la comitete directoare (plural) şi că astfel regimul incompatibilităţilor se aplică inclusiv membrilor comitetelor directoare ale studiourilor teritoriale. Comitetul director al Societăţii Române de Radiodifuziune este unic şi doar membrilor acestuia ie sunt aplicabile dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003. Legiuitorul a folosit noţiunea de comitet director la plural în textul art. 99, deoarece se referă atât la comitetul director al Societăţii Române de Radiodifuziune, cât şi la comitetul director al Societăţii Române de Televiziune.

A mai susţinut recurentul că, hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii substanţiale, respectiv art. 99 alin. (1) lit. k) din legea nr. 161/2003. La pagina 4 din sentinţă, judecătorul a arătat că susţinerile privind natura funcţiei avute în cadrul Comitetului Director al Studioului Teritorial Radio laşi sunt străine de natura cauzei întrucât funcţia publică de autoritate este cea de consilier local, iar un membru al comitetului director (indiferent de calificarea naturii funcţiei) nu putea fi în acelaşi timp şi consilier local.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, susţine recurentul că natura juridică a funcţie este extrem de relevantă pentru soluţionarea cauzei şi că în interpretarea dispoziţiilor de la punctul k) al art. 99 din Legea nr. 161/2003 nu se poate face abstracţie de prevederile alin. (1) al aceluiaşi articol. Legiuitorul a arătat în primul alineat că articolul 99 se aplică persoanelor care exercită demnităţile publice şi funcţiile publice de autoritate din cadrul autorităţilor şi instituţiilor aflate exclusiv sub control parlamentar, după care a enumerat funcţiile şi demnităţile de la lit. a) - m).

Judecătorul care a pronunţat sentinţa recurată a considerat că este suficient, pentru a constata starea de incompatibilitate, să se reţină calitatea reclamantului de membru în Comitetul Director al Studioului Teritorial Radio laşi. Indiferent de calificarea naturii funcţiei, fără a avea în vedere că textul de lege ar fi fost aplicabil în cauză doar dacă reclamantul exercita o funcţie publică de autoritate în comitetul director.

Astfel recurentul a susţinut că, soluţia primei instanţe este greşita, întrucât incompatibilitatea prevăzută la art. 99 lit. k) din Legea nr. 161/2003 îi vizează exclusiv pe cei care exercită o funcţie publică de autoritate în comitetele directoare ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune.

A mai susţinut acesta că hotărârea pronunţată încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârilor anterioare prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a altui litigiu şi prin care s-a tranşat asupra naturii civile a raporturilor juridice dintre recurent şi Societatea Romană de Radiodifuziune.

Judecătorul de primă instanţă, în încercarea de a evita încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat a considerat argumentele vizând natura juridică a raporturilor dintre părţi străine de natura cauzei şi nu a analizat natura funcţiei deţinute. Deşi nu a analizat natura juridică a calităţii dobândite prin încheierea unor contracte civile de prestări servicii cu SRR, apreciază recurentul că cele deja statuate de o instanţă se impuneau cu necesitate instanţei de contencios administrativ.

În drept, recurentul-reclamant şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate nu a depus întâmpinare, însă prin concluziile scrise şi-a exprimat poziţia procesuală, în sensul de a se respinge recursul ca fiind nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Înalta Curte reţine că prin raportul de evaluare nr. x/05.03.2019 s-a reţinut că recurentul-reclamant, membru în Comitetul Director al Societăţii Române de Radiodifuziune - Studioul Teritorial de Radio Iaşi ar fi încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor în perioada 18.06.2012 - 24.06.2016 întrucât a deţinut şi exercitat simultan atât funcţia de membru în Comitetul Director cât şi funcţia de consilier local al Municipiului Iaşi, încălcând astfel dispoziţiile art. 84 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) coroborat cu art. 99 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

În analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant cu motivarea că instanţa de fond nu a analizat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârilor anterioare prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a altui litigiu şi prin care s-a tranşat asupra naturii civile a raporturilor juridice dintre recurent şi Societatea Romană de Radiodifuziune, Înalta Curte apreciază că această critică este nefondată.

Invocarea acestor critici prin cererea de recurs vizează în concret poziţia procesuală a recurentului-reclamant privitoare la natura celor două funcţii (membru în Comitetul director şi consilier local) care au condus la starea de incompatibilitate reţinută prin raportul de evaluare contestat.

În dezacord cu opinia recurentului şi în acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că deţinerea funcţie de consilier local este incontestabilă, iar această funcţie reprezintă o funcţie publică de autoritate care a condus la starea de incompatibilitate. În timp ce, modalitatea de dobândire a funcţie membru în Comitetul Director al Studioului Teritorial Iaşi al Radiodifuziunii Române nu prezintă relevanţă în speţă, din perspectiva susţinerilor recurentului privitoare la natura contractului în baza căruia acesta exercita această calitate şi faţă de care a înţeles să invoce autoritatea pozitivă de lucru judecat raportat la hotărârile judecătoreşti indicate.

Având în vedere şi opinia instanţei de fond, conform căreia reclamantul nu a contestat deţinerea concomitentă a celor două funcţii, membru al Comitetului Director şi cea de consilier local în Consiliul Municipal Iaşi, Înalta Curte observă că în criticile invocate prin cererea de recurs, recurentul-reclamant urmăreşte să evidenţieze aceeaşi situaţie, respectiv faptul că natura funcţie de membru al Comitetului Director într-un Studiou Teritorial al Radiodifuziunii Române, nu este una care să activeze starea de incompatibilitate prevăzută de art. 99 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte, reţine că în conformitate prevederile art. 2 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune:, Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune sunt persoane juridice, au sediul în municipiul Bucureşti şi îşi desfăşoară activitatea sub controlul Parlamentului, în condiţiile prezentei legi şi în conformitate cu convenţiile internaţionale la care România este parte."

Iar în ceea ce priveşte modalitate de organizare a Societăţii de Radiodifuziune, pentru soluţionarea justă a cauzei prezintă relevanţă prevederile art. 18 alin. (1) lit. c) şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 41/1994 conform cărora: "art. 18 - (1) Conducerea serviciilor publice de radiodifuziune şi de televiziune, în cadrul fiecărei societăţi, este asigurată de: (…) c) comitetul director. (…)

Art. 35 - (1) Conducerea studiourilor teritoriale şi a celorlalte unităţi funcţionale autonome este asigurată de comitete directoare proprii, numite de consiliul de administraţie al societăţii respective, în limitele competenţelor care le-au fost delegate."

Or, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003:,,(1) Persoanelor care exercită următoarele demnităţi publice şi funcţii publice de autoritate din cadrul autorităţilor şi instituţiilor aflate exclusiv sub control parlamentar:

(…) k) membrii consiliilor de administraţie şi ai comitetelor directoare ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune; (...)"

Aşadar, recurentul-reclamant face parte din Comitetul Director al Studioului Teritorial Iaşi al Radiodifuziunii Române, iar conform textelor de lege indicate mai sus, această societate se află exclusiv sub control parlamentar.

În acord cu raţionamentul instanţei de fond, Înalta Curte constată că legea nu distinge caracterul Comitetului Director în care această stare de incompatibilitate poate activa. Nominalizarea, "comitetele directoare ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune" acoperă atât Comitetele Directoare Teritoriale, cât şi Comitetul Director Central, astfel că este nefondată critica recurentului, conform căreia există doar un singur Comitet Director al Radiodifuziunii Române.

În ceea ce priveşte constatarea efectivă a stării de incompatibilitate, intimata-pârâtă a reţinut prin raportul de evaluare că recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate prin deţinerea simultană a calităţii de membru în Comitetul Director şi deţinerea funcţie de consilier local.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003:,,(1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu:

a) orice altă funcţie publică de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator ori a altor situaţii prevăzute de Constituţie; (…)"

Or, faţă de textul de lege exprimat anterior, recurentul-reclamant, A., membru al Comitetului Director al Studioului Teritorial Iaşi al Radiodifuziunii Române, pentru a nu se afla în stare de incompatibilitate nu trebuia să mai deţină o altă funcţie de autoritate publică. În ceea ce priveşte calitatea de consilier local a recurentului-reclamant, în acord cu raţionamentul instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că această funcţie este una de autoritate publică prin raportare la prevederile art., 25 din Legea nr. 215/2001, în vigoare la data efectuării procedurii de verificare de către Agenţia Naţională de Integritate a recurentului.

Faţă de aceste constatări, instanţa de recurs apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect legalitatea Raportului de evaluare nr. x/05.03.2019.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 101/2019 din data de 17 septembrie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.