Scope of Court of Auditors' review over managerial accounting for natural mineral resources and enforcement of construction permits

Şedinţa publică din data de 23 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamanta Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a formulat contestaţie împotriva încheierii nr. 38/03.07.2019 pronunţată de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, solicitând admiterea contestaţiei, aşa cum a fost formulată, respingerea încheierii nr. 38/03.07.2019 prin care a fost respinsă în totalitate contestaţia împotriva unor măsuri din Decizia nr. 3/25.04.2019, anularea în parte a Deciziei nr. 3/25.04.2019, respectiv anularea măsurilor de la punctele 1.1, 1.7, 1.8, 1.9 şi 1.10.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 901 din 6 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 901 din 6 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurenta reclamantă a susţinut, referitor la punctul 1.1 (respectiv pct. l din Decizia nr. 3/2019 emisă de către Departamentul IV-Direcţia 2 al Curţii de Conturi a României) unde s-a constatat "(...) Nerespectarea prevederilor legale privind organizarea contabilităţii de gestiune, respectiv, în cazul apei de balneaţie şi a dioxidului de carbon, entitatea nu are organizată evidenţa cheltuielilor pe fiecare licenţă în parte, care să permită calculul costului de extragere a acestora. (...)", că deşi au fost puse la dispoziţia departamentului de control toate actele doveditoare, modalităţile şi temeiul legal în baza căruia se efectuează calculul apei de balneaţie şi a dioxidului de carbon, organul de control al Curţii de Conturi şi instanţa de fond nu au luat în seamă prevederile legale invocate din Legea minelor nr. 85/2003.

Astfel, recurenta reclamantă a subliniat că licenţele de concesiune a exploatării se acordă în condiţiile Legii Minelor nr. 85/2003, pe perimetre de exploatare, întrucât în cadrul unui perimetru de exploatare pot fi mai multe substanţe minerale utile.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, printre resursele minerale care fac obiectul acestei legi se înscriu şi gazele necombustibile, apele geotermale, gazele care le însoţesc şi apele minerale terapeutice. Or, pentru apa minerală terapeutică şi gazele necombustibile (C02 mofetic şi pentru îmbuteliere), care sunt definite ca resurse/rezerve naturale şi se livrează în mod natural, la sursă, fară a se interveni prin procedee de prelucrare pentru a putea fi livrate ca produs finit, nu sunt prevăzute costuri de producţie/preţuri de cost, stricto senso.

În stabilirea preţului la sursă sunt luate în considerare elemente precum costurile cu activitatea de extracţie, respectiv dotările aferente, salarii, chirii, taxe, redevenţe, etc.

Raportat la această încadrare specială, recurenta reclamantă a susţinut că substanţele minerale utile la care a făcut anterior referire nu pot fi comparate cu orice produs finit rezultat în urma unei activităţi de producţie. De aceea, preţul apei minerale terapeutice şi a gazelor necombustibile se calculează în conformitate cu prevederile art. IV.3 din contractele de livrare apă balneaţie şi dioxid de carbon, respectiv: "(...) pretul produsului minier se actualizează trimestrial în funcţie de variaţiile indicelui de inflaţie" comunicat de INS. Preţul actualizat este supus trimestrial aprobarii Consiliului de Administraţie al S.N.A.M. S.A..

Recurenta reclamantă a subliniat că Ministerul Economiei, sub a cărui subordonare este Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A. nu a mai transmis către Consiliul de Administraţie nicio modificare a preţului din anul 2001.

Referitor la Măsura 1.6 menţinută prin încheierea nr. 38/2019, pentru înlăturarea abaterii prezentate la punctul 7 din Decizia nr. 3/2019, recurenta reclamantă a susţinut că aceasta nu se mai justifică, întrucât SNAM S.A. a făcut demersuri de obţinere a autorizaţiilor de construcţie şi, mai mult, a achitat toate amenzile, chiar dacă a apreciat că au fost abuzive.

În opinia recurentei reclamante, instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că S.N.A.M. S.A. a acceptat execuţia lucrărilor pe amplasamente pentru care nu deţine procese-verbale de predare-primire, precum şi în alte perimetre decât cele stabilite prin contract, fără a pune la dispoziţia executantului autorizaţiile şi avizele necesare execuţiei lucrărilor.

De asemenea, potrivit susţinerilor recurentei reclamante, instanta de fond a reţinut faptul că aceasta nu ar fi respectat clauzele contractuale din Contractul de lucrări nr. x/04.07.2017 cu S.C. A. S.R.L., fără a avea în vedere prevederile art. 1270 alin. (1) din C. civ., potrivit căruia "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante".

Totodată, instanţa de fond a reţinut în mod eronat că S.N.A.M. S.A. nu a respectat art. 10 alin. (1) din contractul nr. x/2017, conform căruia "(...) La începerea lucrărilor achizitorul are obligaţia de a obţine toate autorizaţiile şi avizele necesare execuţiei lucrărilor. (...) ". În acest sens, recurenta reclamantă a învederat că lucrările care au fost executate la cabinele de protecţie ale forajelor se încadrează la lucrări ce pot fi executate fară autorizaţii de construire în baza art. 11 alin. (1) din Legea nr. 50/1991.

De altfel, în opinia recurentei reclamante, Curtea de Conturi a României nu deţine atribuţii de aplicare şi respectare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor în construcţii, motiv pentru care nu poate stabili dacă pentru lucrările care au fost executate, erau sau nu necesare obţinerea unor autorizaţii. Acest aspect a fost recunoscut şi de către intimata pârâtă prin faptul că aceasta a solicitat mai multor primării să dispună măsuri care să conducă la constatarea contravenţiei şi aplicare sancţiunilor pentru nerespectarea în execuţie a unor lucări de împrejmuire/construcţii. Măsura 1.6 a fost dispusă însă, anterior transmiterii adreselor către primării, acestea din urmă având atribuţii de constatare şi aplicare a contravenţiilor în domeniul construcţiilor prevăzute de Legea nr. 50/1991.

În aceste condiţii, recurenta reclamantă a considerat că intimata pârâtă Curtea de Conturi a României a indus ideea că Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A. ar fi în ilegalitate, punând totodată presiune pe reprezentanţii unităţilor teritorial administrative, de a o sancţiona. Aşadar, aceste constatări nu au fost realizate în mod obiectiv.

În plus, prin Măsura 1.6. s-a pus în vedere intimatei pârâte să informeze autorităţilor locale pentru intrarea în legalitate privind obţinerea amplasementelor pentru toate lucrările executate. Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A., anterior începerii lucărilor, a trimis adrese către toate primăriile, prin care îi informa pe reprezentanţii acestora despre efectuarea lucrărilor.

Or, în opinia recurentei reclamante, prin modul în care a procedat Curtea de Conturi a României, de a afirma că S.N.A.M. S.A. ar fi încălcat prevederile Legii nr. 50/1991 şi de a dispune măsuri în sarcina S.N.A.M. S.A., a încălcat dreptul acesteia la prezumţia de nevinovăţie.

Potrivit art. 23 alin. (11) din Constituţie rezultă că prezumarea nevinovăţiei este un principiu incident în orice relaţie sau raport juridic cu alte persoane ori cu autorităţi publice, fiind independentă de existenţa unei acuzaţii în materie penală, ceea ce înseamnă că are o sferă de cuprindere mai extinsă decât cadrul unui proces penal.

În ceea ce priveşte punctele II.9-II.10 din întâmpinare (respectiv pct. 8 şi pct. 9 din Decizia nr. 3/2019 emisă de către Departamentul IV-Direcţia 2 al Curţii de Conturi a României, recurenta reclamantă a învederat că nota justificativă privind determinarea valorii estimative a achiziţiei se regăseşte în dosarul achiziţiei sub denumirea de "Notă justificativă privind alegerea procedurii" - nota nr. x/02.10.2018, în care se estimează valoarea, ca urmare a ofertei postată în catalogul electronic publicat în SEAP de către B. S.R.L.

Nota privind determinarea valorii estimative a achiziţiei în vederea alegerii procedurii de achiziţie este în cadrul S.N.A.M. S.A redenumită "Nota justificativă privind alegerea procedurii". Conţinutul notei este în conformitate cu legislaţia achiziţiilor publice, numai titlul este prescurtat.

Recurenta reclamantă a precizat că achiziţia directă a fost realizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice şi a H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie public/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.

Draftul caietului de sarcini a fost elaborat de către firma de consultanţă. Ulterior, în momentul în care conducerea a decis atribuirea contractului de livrare, caietul de sarcini a fost preluat şi completat cu datele limită de depunere şi cuantumul garanţiei de returnare a avansului şi a fost însuşit de către angajaţii S.N.A.M. S.A, fiind un livrabil care a fost realizat, într-un prim draft, de către firma de consultanţă, acceptat şi plătit de către S.N.A.M. S.A., livrabilul devenind, aşadar, proprietatea societăţii în temeiul art. 10 din contractul de prestari servici nr. x/3.10.2018.

În anul 2014, la demararea acestui proiect, a fost înregistrată în contabilitate subvenţia pe care S.N.A.M. S.A. o avea de încasat de la Organismul Intermediar Regional POSDRU. În urma cererilor de plată, S.N.A.M. S.A. a încasat sume ce reprezentau subvenţia de încasat în urma derulării acestuia.

Pentru buna desfăşurare a proiectului şi în baza Procesul Verbal de Constatare nr. 350/27.01.2017 şi a Notei de constatare nr. x/04.04.2017, S.N.A.M. S.A. a restituit Organismului Intermediar Regional POSDRU suma de 46.217.93 RON.

Astfel, aceste cheltuieli sunt nedeductibile şi au fost suspuse impozitării la calculul impozitului pe profit.

Recurenta reclamantă a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere niciunul dintre aspectele anterior învederate.

În ceea ce priveşte măsura dispusă la punctul II.11 din Decizia nr. 3/2019, privind constatarea de la punctul 10 din decizie, menţinută prin încheierea nr. 38/2019, recurenta reclamantă a precizat următoarele:

Referitor la S.C. C. S.R.L., Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A., prin Serviciul Juridic, a întreprins acţiunile necesare pentru punerea în executare a sentinţei civile nr. 677/2016.

SNAM S.A. a formulat două cereri de legalizare a sentinţei civile nr. 2672 din 12.12.2016, respectiv a sentinţei civile nr. 677/2016, aceste hotărâri legalizate fiind comunicate de instanţă.

Ulterior s-a luat legătura cu un executor judecătoresc şi a fost formulată Cererea de punere în executare a titlului executoriu, constând în sentinţa civilă nr. 677/2016.

Cererea de punere în executare a fost admisă de către Biroul Executorului Judecatoresc D. prin încheierea din data de 29.03.2019, fiind astfel format dosarul de executare silită nr. x/2019.

Prin încheierea civilă nr. 1348/2019 pronunţată de către Judecătoria Gherla în dosarul nr. x/2019, instanţa a admis cererea formulată de petentul D. şi a încuvinţat executarea silită pornită în dosarul executional nr. x/2019 ca urmare a cererii formulate de către Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A.

Recurenta reclamantă a menţionat că aceste aspecte au fost comunicate către Curtea de Conturi a României, Departamentul IV Direcţia 2 şi prin obiecţiunile depuse la Raportul de control nr. x/29.03.2019.

În aceste condiţii, recurenta reclamantă a apreciat că în Decizia nr. 3/25.04.2019 s-a reţinut în mod eronat faptul că aceasta nu a îndeplinit măsurile necesare pentru punerea în executare a titlului executoriu, iar instanta de fond în mod nejustificat nu a cenzurat aceste constatări.

Referitor la S.C. E. S.A., recurenta reclamantă a fost informată de F. S.R.L., că împotriva debitoarei S.C. E. S.A. s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în forma generală, ca urmare a încheierii din data de 19.04.2012 a Tribunalului Bucureşti în dosarul nr. x/2012.

La data de 15.05.2012, cu nr. de înregistrare 3573/15.05.2012, Societatea Naţională a Apelor Minerale a formulat cerere de admitere a creanţei, prin care a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei S.C. E. S.A., cu suma de 1.177.585.95 RON.

La data de 08.05.2012, între Societatea Naţională a Apelor Minerale şi S.C. G. S.R.L. s-a perfectat Contractul de Cesiune de Creanţă nr. x Obiectul acestui contract l-a constituit cesionarea de către creditorul cedent (SNAM S.A.) în favoarea cesionarului, a creanţei în valoare de 951.886,83 RON, pe care creditorul cedent a înregistrat-o la data de 17.04.2012 faţă de debitorul cedat S.C. E. S.A., societate ce se afla în insolvenţă începând cu data de 17.04.2012. De la data semnării acestui contract, cesionarul a preluat în mod irevocabil creanţa transmisă şi a devenit creditorul debitorului cedat. Cesionarea creanţei care a făcut obiectul prezentului contract s-a realizat cu titlu oneros, în schimbul unui preţ stabilit de creditorul cedent şi cesionar la valoarea nominală a creanţei transmise, adică la suma de 951.886,83 RON, menţionându-se la acea dată că plata se va realiza cu bilete la ordin cu o scadenţă de maxim 6 luni.

Recurenta reclamantă a mai arătat că, la data de 23.10.2012, i-a fost transmis un Acord de Cesiune Contract de Vânzare-Cumpărare încheiat între S.C. E. S.A. şi S.C. H. S.A. (înregistrat la SNAM S.A. sub nr. x/23.10.2012).

În acordul anterior mentionat se prevedea că S.C. E. S.A. era de acord să cesioneze contractul de vânzare nr. x/29.09.2010 încheiat cu SNAM S.A. a produsului minier - apă minerală naturală carbogazoasă către S.C. H. S.A., iar aceasta din urma era de acord să preia în totalitate atât drepturile, cât şi obligaţiile ce revin S.C. E. S.A. în baza contractului nr. x/29.09.2010, inclusiv datoriile acumulate până la data de 22.10.2012.

Prin Adresa înregistrată la SNAM S.A. cu nr. 8331/21.11.2012, transmisă către Tribunalul Buzău la dosarul nr. x/2012, Societatea Natională a Apelor Minerale a comunicat faptul că: "debitul în valoare de 1.101.886,83 RON a fost achitat de S.C. E. S.A., respectiv S.C. G. S.R.L. prin bilete la ordin în perioada 01.06.2012 - 19.10.2012."

În data de 29.04.2013, având nr. de înregistrare la SNAM S.A. 3261/29.04.2013, a fost formulată o Cerere completatoare la cererea de admitere a creanţei, prin intermediul căreia s-a solicitat admiterea cererii completatoare şi obligarea debitoarei S.C. E. S.A. la plata sumei de 94.729,43 RON, datoria debitoarei suplimentându-se faţă de valoarea menţionată în cererea initială cu suma menţionată. Valoarea creanţei initiale (1.177.585,95 RON) a fost achitată de debitoare cu bilete la ordin. Valoarea suplimentară de 94.729,43 RON este reprezentată de: facturi neachitate, pentru perioada 01.10.2012 - 31.10.2012 (x/01.10.2012 şi x/31.10.2012) în valoare de 52.235,65 RON; penalităţi pentru facturile achitate cu întârziere, calculate la data de 22.04.2013, în valoare de 37.385,86 RON; penalităţi pentru facturile achitate parţial sau neachitate, calculate la data de 22.04.2013, în valoare de 5.107,89 RON.

Recurenta reclamantă Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A. a învederat că a depus toate diligenţele necesare pentru recuperarea creanţei, reuşindu-se astfel recuperarea sumei de 1.220.079,73 RON.

Restul creanţei în cuantum de 52.235,65 RON nu s-a putut recupera în niciuna dintre cele două proceduri de insolvenţă deschise împotriva debitoarelor S.C. E. S.A., respectiv S.C. H..

În concluzie, recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta reclamantă Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea măsurilor dispuse la punctele 1.1; 1.7; 1.8;1.9; 1.10 din Decizia nr. 3/25.04.2019 emisă de Departamentul IV din cadrul Curţii de Conturi a României, precum şi a încheierii nr. 38/03.07.2019 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României.

Instanţa de fond, prin sentinţa civilă nr. 901 din 6 decembrie 2019, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Recurenta reclamantă Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A. a formulat recurs, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte măsura de la pct. I.1 din Decizia nr. 3/25.04.2019, referitoare la obligaţia Societăţii Naţionale a Apelor Minerale S.A. de a dispune măsuri şi a urmări intrarea în legalitate privind organizarea contabilităţii de gestiune la specificul activităţii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, recurenta reclamantă a susţinut, în esenţă, că pentru apa minerală terapeutică şi gazele necombustibile (CO2 mofetic şi pentru îmbuteliere), care sunt definite ca resurse/rezerve naturale şi se livrează în mod natural, la sursă, fără a se interveni prin procedee de prelucrare pentru a putea fi livrate ca produs finit, nu sunt prevăzute costuri de producţie sau preţuri de cost, stricto sensu, în stabilirea preţului la sursă fiind luate în considerare elemente precum costurile cu activitatea de extracţie, respectiv dotările aferente, salarii, chirii, taxe, redevenţe, etc.

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991 şi prevederilor OMF nr. 1826/2003, Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A. are obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, inclusiv contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii, care să asigure colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe activităţi, secţii, faze de fabricaţie, centre de costuri, centre de profit, după caz, precum şi calculul costului de producţie.

Or, în perioada 2016 - 2018, recurenta reclamantă nu a avut organizată contabilitatea de gestiune, în sensul că nu a avut organizată evidenţa cheltuielilor pe fiecare licenţă încheiată cu Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, respectiv nu a calculat costul de extragere al apei de balneaţie şi dioxidului de carbon şi nici preţul de vânzare. Cu alte cuvinte, aşa cum în mod corect a reţinut judecătorul fondului, din evidenţa contabilă ţinută de recurenta reclamantă nu rezultă suficiente elemente pentru calculul costului de extragere/livrare pentru apa de balneaţie şi dioxidul de carbon. În aceste condiţii, respectiv în lipsa unui cost de extragere, deciziile de aprobare a preţului actualizat nu dispuneau de suficiente coordonate care să permită stabilirea preţurilor într-o modalitate care să acopere costurile.

Aspectele invocate de recurenta reclamantă referitoare la specificul activităţii, respectiv la faptul că preţul de vânzare a apei minerale naturale de balneaţie şi a dioxidului de carbon pentru balneaţie este indexat cu rata inflaţiei şi aprobat prin deciziile Consiliului de Administraţie, nu înlătură obligaţia acesteia de a respecta prevederile legale anterior menţionate, în scopul determinării costurilor unitare, cu atât mai mult cu cât, aşa cum rezultă din raportul de control, aceste resurse sunt livrate terţilor.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect intanţa de fond a reţinut că măsura dispusă la pct. I.1 din Decizia nr. 3/25.04.2019 este legală şi temeinică.

În ceea ce priveşte măsura I.6, pentru înlăturarea abaterii prezentate la punctul 7 din Decizia nr. 3/2019, referitoare la neurmărirea respectării clauzelor contractuale, ceea ce a condus la acceptarea execuţiei unor lucrări, în alte condiţii decât cele stabilite prin contract, recurenta reclamantă a susţinut că aceasta nu se mai justifică, întrucât SNAM S.A. a făcut demersuri de obţinere a autorizaţiilor de construcţie şi, mai mult, a achitat toate amenzile, chiar dacă au fost abuzive.

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond şi contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, că aceasta a acceptat execuţia lucrărilor pe amplasamente pentru care nu deţine procese-verbale de predare-primire, precum şi în alte perimetre decât cele stabilite prin contract, fără a pune la dispoziţia executantului autorizaţiile şi avizele necesare execuţiei lucrărilor.

În acest sens, se observă că în cazul lucrărilor de împrejmuire la zăcământul Valea Secu, forajul F1 bis SNAM, respectiv la zăcământul Moara Dracului, forajul F2, recurenta reclamantă S.N.A.M. S.A. a acceptat execuţia de lucrări de împrejmuire pe amplasamente pentru care nu deţinea procese-verbale de predare-primire a amplasamentului.

De asemenea, deşi lucrarea de împrejmuire efectuată în perimetrul Moara Dracului nu a făcut obiectul contractului nr. x/2017, recurenta reclamantă a procedat la recepţia acesteia (conform procesului-verbal de recepţie nr. x din 04.12.2017).

Totodată, recurenta pârâtă a emis ordine de începere a lucrărilor în alte perimetre decât cele stabilite prin contractul nr. x/04.07.2017, respectiv în perimetrele Moara Dracului şi Poiana Vinului, şi a procedat la recepţia lucărilor (conform proceselor-verbale nr. x/04.12.2017 şi nr. y/04.12.2017) deşi, aşa cum s-a menţionat, execuţia acestora nu a făcut obiectul contractului.

Înalta Curte constată, deopotrivă, că aspectele invocate în cererea de recurs, respectiv că lucrările care au fost executate la cabinele de protecţie ale forajelor se încadrează la lucrări ce pot fi executate fară autorizaţii de construire în baza art. 11 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, sunt nefondate, în condiţiile în care unităţile administrativ teritoriale din zonele unde au avut loc lucrările au aplicat amenzi contravenţionale pentru executarea de către S.N.A.M. S.A. de lucrări fără a deţine autorizaţie de construire pentru cabinele de protecţie a forajelor.

În acest context, în mod corect a reţinut Curtea de Conturi că recurenta reclamantă S.N.A.M. S.A. nu şi-a respectat obligaţia de a pune la dispoziţia executantului toate autorizaţiile şi avizele necesare execuţiei lucrărilor, conform clauzelor prevăzute de art. 10 alin. (1) din contractul nr. x/2017.

Aşadar, contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, Curtea de Conturi nu a stabilit dacă pentru lucrările care au fost executate era sau nu necesară obţinerea unor autorizaţii, aceste aspecte fiind constatate de primăriile din zonele unde au fost efectuate lucrările, întrucât acestea au atribuţii de constatare şi aplicare a contravenţiilor în domeniul construcţiilor, potrivit dispoziţiilor din Legea nr. 50/1991.

În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, Înalta Curte reţine că această prezumţie acţionează sub forma menţionată numai în raportul juridic de stabilire a răspunderii penale, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii.

În concluzie, aspectele invocate de recurenta reclamantă nu sunt de natură să atragă nelegalitatea sau netemeinicia constatărilor Curţii de Conturi cu privire la măsura dispusă la pct. I.6 din Decizia nr. 3/25.04.2019.

În continuare, Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei reclamante referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia măsurilor de la pct. II.9 - II.10 din Decizia nr. 3/2019, dispuse pentru înlăturarea abaterilor consemnate la pct. 8 şi 9 din decizie, sunt nefondate.

Astfel, se obervă că la pct. 8 din Decizia nr. 3/2019, s-a reţinut, în esenţă, că recurenta reclamantă a efectuat cheltuieli nejustificate în sumă de 55.000 RON prin achiziţia de servicii de consultanţă în managementul contractelor de livrare, în condiţiile în care activitatea Departamentului Comercial Administrativ din cadrul societăţii nu a fost externalizată, iar în cadrul acestui departament era încadrat personal de specialitate, respectiv 2 persoane aveau stabilite, prin Regulamentul de organizare şi funcţionare şi prin fişele de post, atribuţii privind gestionarea contractelor de livrare.

În cererea de recurs, reclamanta a susţinut, în esenţă, că a achiziţionat serviciile de consultanţă în urma unei proceduri de achiziţie publică, în conformitate cu prevederile Legii nr. 98/2016 şi a H.G. nr. 395/2016, respectiv că un prim draft al caietului de sarcini a fost întocmit de către S.C. B. S.R.L., fiind acceptat şi plătit de către S.N.A.M. S.A. şi devenind, aşadar, proprietatea societăţii în temeiul art. 10 din contractul de prestari servici nr. x/3.10.2018.

Înalta Curte reţine că încheierea contractului în urma derulării unei proceduri de achiziţie publică, respectiv realizarea primului draft al caietului de sarcini de către S.C. B. S.R.L., nu determină nelegalitatea sau netemeinicia tuturor aspectelor reţinute de Curtea de Conturi.

În acest sens, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, inexistenţa unei necesităţi reale pentru achiziţionarea serviciilor de consultanţă în managementul contractelor de livrare, având în vedere, pe de-o parte, situaţia contractelor de îmbuteliere şi de balneaţie, potrivit căreia în anii 2016, 2017 şi 2018 numărul de contracte de livrare a fost constant, respectiv 20 de contracte de îmbuteliere şi 16 contracte de balneaţie, iar pe de altă parte, existenţa a doi angajaţi în cadrul Departamentului Comercial Administrativ al S.N.A.M. S.A care au avut, în perioada derulării contractului, atribuţii privind gestionarea contractelor de livrare. În plus, societatea B. S.R.L. nu are înscrise în obiectul de activitate serviciile contractate, din informaţiile înscrise pe site-ul O.R.C. rezultând că această societate desfăşoară activităţi de contabilitate şi audit financiar, respectiv consultanţă în domeniul fiscal.

Prin urmare, aşa cum în mod corect a reţinut echipa de audit, recurenta reclamantă nu a justificat angajarea cheltuieilor în sumă de 55.000 RON şi nici plata acestora, în condiţiile în care serviciile Departamentului Comercial Administrativ nu au fost externalizate şi nu au fost prezentate documente din care să rezulte serviciile prestate de societatea B. S.R.L..

În ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. II.10 din Decizia nr. 3/2019, privind constatarea de la pct. 9 din decizie, referitoare la majorarea nejustificată a cheltuielilor în sumă de 46.217 RON reprezentând corecţii financiare aplicate în cadru verificării proiectului P.O.S.D.R.U. 135/5.2/S/132077 din cauze imputabile S.N.A.M. S.A., recurenta reclamantă a reiterat susţinerile din cererea de chemare în judecată, respectiv că pentru buna desfăşurare a proiectului a restituit Organismului Intermediar Regional POSDRU suma de 46.217.93 RON, aceste cheltuieli fiind nedeductibile, dar suspuse impozitării la calculul impozitului pe profit.

Înalta Curte constată, aşa cum în mod corect a reţinut Curtea de Conturi în actele contestate, că recurenta reclamantă a majorat, în mod nejustificat, cheltuielile cu suma de 46.217 RON. Cu alte cuvinte, aceste cheltuieli reprezintă corecţii financiare aplicate în cadrul verificării proiectului P.O.S.D.R.U./135/5.2/S/132077, din cauze imputabile recurentei reclamante S.N.A.M. S.A., conform Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 350/27.01.2017 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 1442/04.04.2017.

În aceste condiţii, restituirea sumei de 46.217,93 RON către Organismului Intermediar Regional POSDRU nu exclude recuperarea acesteia.

Mai mult, având în vedere că suma a fost evidenţiată ca debit în contabilitate, se impune luarea măsurilor în vederea recuperării acesteia.

În ceea ce priveşte măsura dispusă la punctul II.11 din Decizia nr. 3/2019, privind constatarea de la punctul 10 din decizie, referitoare la neurmărirea recuperării creanţelor în sumă de 441.792 RON datorate de S.C. C. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., societăţi aflate în faliment, recurenta reclamantă a susţinut, în esenţă, că a depus toate diligenţele necesare pentru recuperarea creanţelor, prezentând, în mod detaliat, acţiunile întreprinse.

Înalta Curte constată, contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, că demersurile pentru recuperarea creanţei în sumă de 389.557,27 RON de la S.C. C. S.R.L. au fost efectuate cu mare întârziere, fiind începute în perioada controlului efectuat de către Curtea de Conturi.

Astfel, se observă că recurenta reclamantă a solicitat eliberarea copiilor legalizate ale sentinţelor civile nr. 2672 din 12.12.2016 şi nr. 677 din 21.03.2016 în timpul controlului efectuat de Curtea de Conturi, respectiv în data de 07.03.2019, la mai mult de 2 ani de la data pronunţării titlurilor executorii.

De asemenea, Cererea de punere în executare a titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 677/2016 a fost formulată tot în cursul lunii martie 2019.

Or, având în vedere că demersurile pentru recuperarea creanţei au fost începute, aşa cum s-a menţionat anterior, la mai mult de 2 ani de la data pronunţării titlurilor executării, în timpul controlului efectuat de Curtea de Conturi, precum şi faptul că nu există dovezi că executarea silită a fost urmată de satisfacerea creanţei, efectuarea acestora nu constituie un element care să invalideze aspectele constatate de Curtea de Conturi.

Referitor la creanţa în sumă de 52.235,65 RON pe care recurenta reclamantă o avea faţă de S.C. E. S.R.L., Înalta Curte constată că, în baza acordului de cesiune nr. x/23.10.2012, S.C. H. S.A. a fost de acord să preia în totalitate, drepturile şi obligaţiile care îi reveneau S.C. E. S.A. din contractul de vânzare-cumpărare produs minier apă minerală naturală nr. 5631/29.09.2010. Astfel, creanţa în sumă de 52.235,65 RON pe care SNAM S.A. o avea faţă de S.C. E. S.R.L. a fost cesionată către S.C. H. S.A., această din urmă societate având obligaţia de a achita respectiva sumă de bani recurentei reclamante.

La momentul deschiderii procedurii insolvenţei societăţii H. S.A., recurenta reclamantă a formulat cerere de înscriere la masa credală pentru suma de 960.156,54 RON, în care nu a fost cuprinsă şi suma de 52.235,65 RON. Aşadar, acest debit a rămas nerecuperat.

În aceste condiţii, nu sunt întemeiate susţinerile recurentei reclamante potrivit cărora a depus toate diligenţele pentru recuperarea creanţei în cuantum de 52.235,65 RON, măsurile dispuse de Curtea de Conturi fiind legale şi temeinice.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Societatea Naţională a Apelor Minerale S.A. împotriva sentinţei civile nr. 901 din 6 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2022.