Standing of state aid scheme administrator to disburse excise duty refunds
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal and upheld the lower court’s decision, thereby upholding the judgment in favor of the defendant state authority. The case concerned a company’s action to challenge a tax authority’s decision denying a partial refund of excise duties on diesel fuel and, in the alternative, to compel the National Road Authority (ARR) to pay the rejected amount of 12,920 RON. The dispute centered on whether the ARR possessed passive procedural standing as the administrator of the state aid scheme and whether the first instance court failed to discharge its duty to investigate the truth by disregarding expert findings and documentation. The Supreme Court held that while the ARR administered the state aid scheme, it lacked the legal competence to disburse excise refunds, a power exclusively vested in the Ministry of Public Finance under specific treasury regulations and the Fiscal Code; consequently, the action against the ARR for payment was properly dismissed for lack of standing, and the court found no violation of the judge’s investigative obligations as the lower court had adequately analyzed the evidence and expert reports.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 22 alin. (2) din C. proc. civ, art. 22 din C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Standing of state aid scheme administrator to disburse excise duty refunds: The case concerned a company’s action to challenge a tax authority’s decision denying a partial refund of excise duties on diesel fuel and, in the alternative, to compel the National Road Authority (ARR) to pay the rejected amount of 12,920 RON. The dispute centered on whether the ARR possessed passive procedural standing as the administrator of the state aid scheme and whether the first instance court failed to discharge its duty to investigate the truth by disregarding expert findings and documentation. The Supreme Court held that while the ARR administered the state aid scheme, it lacked the legal competence to disburse excise refunds, a power exclusively vested in the Ministry of Public Finance under specific treasury regulations and the Fiscal Code; consequently, the action against the ARR for payment was properly dismissed for lack of standing, and the court found no violation of the judge’s investigative obligations as the lower court had adequately analyzed the evidence and expert reports.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the procedural basis for the appellate court's power to either reject the appeal or annul and resolve the case, leading to the dismissal of the appeal.
Serves as the procedural ground for dismissing the cassation appeal as unfounded, specifically addressing the ground of erroneous application or non-application of substantive law.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 martie 2022
Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 1709/24.03.2017 privind aprobarea cererii de restituire a accizei, iar în subsidiar admiterea cererii rectificative nr. 236/01.08.2017 formulate împotriva Deciziei de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 1709/24.03.2017, respectiv restituirea accizei respinse la rambursare în cuantum de 12.920 RON, cu plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 191/CA/2019-P.I. din 20 decembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Rutieră Română în ceea ce priveşte solicitarea reclamantei privind restituirea accizei respinse la rambursare în cuantum de 12.920 RON.
A respins capătul de cerere privind solicitarea reclamantei S.C. A. S.R.L. de obligare a pârâtei Autoritatea Rutieră Română la restituirea accizei respinse la rambursare în cuantum de 12.920 RON, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutiera Română, ca neîntemeiată.
A obligat reclamanta la plata sumei de 10.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei reprezentând contravaloare transport şi cazare, justificate prin documentele depuse la dosar.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că instanţa de fond nu şi-a exercitat rolul său activ, încălcând dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., în sensul că nu a apreciat şi analizat, cu prioritate, argumentele invocate de societate în prezenta cauză, având în vedere atât calificarea corectă a cererii cât şi existenţa înregistrării Cererii rectificative nr. 236/01.08.2017, respectiv concluziile experţilor fiscali, care au ţinut cont de datele şi informaţiile din borderoul centralizator al alimentărilor cu motorină de la rezervoarele proprii aferente Trimestrului III/2016, respectiv facturile de achiziţie a motorinei din staţiile de distribuţie din aceeaşi perioadă.
Recurenta reclamantă a precizat că a depus toate documentele prevăzute de art. 13 din H.G. nr. 537/2014, respectiv copii ale facturilor de achiziţie, borderoul alimentări, anexa la borderoul de alimentare şi dovada plăţii facturii prin instrumentele de plată, însă prima instanţă nu a analizat documentaţia depusă în justificarea cererii de restituire a accizei, respingând în mod nelegal contestaţia formulată.
Recurenta a mai apreciat că în mod greşit prima instanţă a înlăturat concluziile experţilor fiscali contabili care au efectuat cele două expertize dispuse în cauză şi care au stabilit că baza de calcul determinată pe baza documentelor puse la dispoziţie de societate este 105.753,17 litri.
Contrar reţinerilor instanţei de fond potrivit cărora se impunea ca experţii fiscali contabili să aibă în vedere doar datele şi informaţiile din borderoul centralizator al alimentărilor cu motorină de la rezervoarele proprii în Trimestrul III/2016, respectiv facturile de achiziţie a motorinei din staţiile de distribuţie în Trimestrul III/2016 şi nu şi documentele aferente unui alt trimestru - Trimestrul II/2016, recurenta reclamantă a reiterat concluzia experţilor care au stabilit că "obiectivul expertizei, încuviinţat de instanţă, a fost limitat ca perioadă de timp la Trimestrul III/2016. Extinderea perioadei de verificare şi stabilirea bazei de calcul a accizei, la alte trimestre decât decât Trimestrul III/20I6, nu este de competenţa experţilor, doar instanţa poate dispune extinderea perioadei de timp la alte trimestre".
Recurenta a contestat şi soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei în ceea ce priveşte solicitarea de restituire a accizei respinse la rambursare în cuantum de 12.920 RON, invocând dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 537/2014 care prevăd că Administrator al schemei de ajutor de stat este Autoritatea Rutieră Română.
În final, recurenta reclamantă a criticat cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite de prima instanţă, apreciind că sunt prea mari în condiţiile în care autoritatea pârâtă avea posibilitatea să exercite apărarea în cauză cu costuri mai mici.
4. Apărările formulate de intimat
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Autoritatea Rutieră Română a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Referitor la critica vizând soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Rutieră Română în ceea ce priveşte solicitarea de restituire a accizei respinse la rambursare în cuantum de 12.920 RON, Înalta Curte o consideră a fi nefondată.
Este adevărat că pârâta Autoritatea Rutieră Română are calitatea de Administrator al schemei de ajutor de stat, însă nu are dreptul de a restitui sumele reprezentând accize, drept ce aparţine exclusiv Ministerului Finanţelor Publice.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (15) din Anexa la Ordinul MFP nr. 1449/2014, plăţile către beneficiarii legali a sumelor determinate conform deciziilor de aprobare a cererilor de restituire a accizei, se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Trezorerie şi Contabilitate Publică, după verificarea deciziilor pentru conformitate cu dispoziţiile legale incidente.
Restituirea sumelor reprezentând diferenţa dintre nivelul standard al accizelor şi nivelul accizelor diferenţiat prevăzut la art. 176 alin. (6) din Codul fiscal, se acordă de la bugetul de stat şi reprezintă conform dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 537/2014 ajutor de stat, iar conform dispoziţiilor art. 2 alin. (6) din H.G. nr. 537/2014 Ministrul Finanţelor Publice are calitatea de ordonator principal de credite pentru deschiderea de credite, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor legale aferente schemei de ajutor de stat instituite prin prevederile hotărârii anterior menţionate.
Prin urmare, pârâta ARR nu are competenţe legale să efectueze plata accizelor, motiv pentru care în mod corect instanţa de fond respins această solicitare ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la critica vizând nerespectarea dispoziţiilor art. 22 din C. proc. civ., respectiv a obligaţiei judecătorului de a afla adevărul, instanţa de recurs observă că prin sentinţa recurată judecătorul fondului a analizat atât înscrisurile depuse de reclamantă, cât şi concluziile rapoartelor de expertiză tehnică realizate în cauză, nefiind identificate omisiunile susţinute de reclamantă cu privire la probatoriul administrat.
Hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluţia şi argumentarea o nemulţumesc pe recurentă, criticile privind în fapt fondul cauzei şi nu pretinsă încălcare a normelor referitoare la obligaţiile judecătorului în cursul procesului.
Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.
6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta UAT Oraşul Eforie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 191/CA/2019-P.I. din 20 decembrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2022.