Funding beneficiary prevails; court upholds reimbursement of RON 10,433.86 for EU project staff salaries after rejecting salary-class breach claim.

Şedinţa publică din data de 23 martie 2022

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, anularea Deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. 13/26.06.2017 şi a Notificării privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. x, înregistrată cu nr. x/12.05.2017, cu consecinţa validării sumei în cuantum de 10.441,3 RON fără TVA.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 685 din 19 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi a anulat în parte Decizia nr. 13/26.06.2017 privind soluţionarea contestaţiei şi Notificarea nr. x/12.05.2017 privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. x

A obligat pârâtul să ramburseze reclamantului suma de 10.433,86 RON fără TVA, reprezentând cheltuieli aferente activităţii de management de proiect, linia bugetară 3.

A respins în rest acţiunea ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că instanţa de fond nu a respectat ierarhia actelor normative, dând eficienţă mai mare unui ordin de ministru, în raport de legea aplicabilă.

În opinia recurentului, nu este înfrântă prezumţia de legalitate a actului administrativ în discuţie, întrucât nu fost revocat sau anulat, aşa cum a reţinut instanţa de fond, având în vedere că s-au invocat încălcări ale aplicabilităţii Legii nr. 284/2010. Mai mult decât atât analiza legalităţii acestuia nu se impune, nefăcând obiectul acţiunii judiciare.

Recurentul a arătat că dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 prevăd că:

"personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii şi grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010."

Recurentul a contestat şi argumentul instanţei de fond referitor la inaplicabilitatea Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Finanţelor Publice nr. 42/77/2011, motivat de faptul că priveşte numai anul 2011.

Conform pct. I lit. A) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice aprobate prin Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Finanţelor Publice nr. 42/77/2011, "în aplicarea art. 33 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi a art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin act administrativ, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, corespunzător tranşelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010, pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale deţinute, stabilindu-se clasa de salarizare."

Recurentul a considerat că adoptarea de către reclamant a altor drepturi salariale decât cele cuprinse în Ordinul comun nr. 42/77/2011 este contrară Legii nr. 284/2010, astfel încât refuzul rambursării sumelor ca fiind neeligibile este temeinic şi legal.

În mod greşit s-a reţine faptul că Ordinul comun nr. 42/77/2011 ar fi avut aplicabilitate doar în anul 2011. Aplicabilitatea unui act normativ se stabileşte în funcţie de prevederile sale şi scopul legii, nu în funcţie de titlu. Chiar dacă în titlul Ordinului se vorbeşte de adoptarea unor norme de punere în aplicare a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în fapt se reglementează şi norme de punere în aplicare a unor prevederi din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

De fapt, Legea nr. 285/2010 a fost adoptată pentru a asigura trecerea de la sistemul de salarizare anterior, la cel reglementat prin Legea nr. 284/2010, iar normele de punere în aplicare a acestei legi se raportau în mod inevitabil şi la prevederile Legii nr. 284/2010.

Faptul că nu au mai fost adoptate ulterior anului 2011 norme de punere în aplicare a legilor de salarizare este explicabil prin faptul că, odată realizate reîncadrările, salarizarea şi-a urmat cursul nemaifiind necesare norme noi de punere în aplicare a legislaţiei specifice.

Totodată, după cum rezultă în mod explicit din cuprinsul prevederilor pct. 5 din Ordinul comun al ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 42/77/2011, norma nu a fost adoptată pentru punerea în aplicare, în mod exclusiv, a prevederilor Legii nr. 285/2010 care reglementa modalitatea de reîncadrare a personalului în anul 2011, ci şi în vederea punerii în aplicare a normelor generale din Legea 284/2010, ordinul făcând trimitere în mod explicit la art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010.

Recurentul a mai susţinut că cel de-al treilea considerent al instanţei de fond potrivit căruia ministerul pârât ar fi înlăturat de la aplicare un act administrativ valabil şi în vigoare (Ordinul nr. 5720/2013), aplicând un act administrativ care nu mai ar fi în vigoare în perioada supusă verificării (Ordinul comun nr. 42/77/2011) este neargumentat.

Ordinul nr. 5720/2013 a fost emis chiar în baza Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Finanţelor Publice nr. 42/77/2011 şi nu a prevăzut posibilitatea modificării de către ordonatorul de credite a claselor de salarizare stabilite anterior.

Chiar dacă Normele metodologice aprobate prin Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Finanţelor Publice nr. 42/77/2011 privesc aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, neavând caracter obligatoriu pentru anul 2013, Ordinul nr. 5720/23.12.2013, prin care s-au modificat clasele de salarizare stabilite anterior, a fost emis în baza Legii nr. 284/2010 şi a Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Finanţelor Publice nr. 42/77/2011.

Recurentul pârât a considerat că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 284/2010 potrivit cărora aplicarea prevederilor sale "se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.", dovedesc nerelevanţa celor reţinute de instanţa de fond, fiind vorba numai despre ordine act administrativ, nicidecum despre lege.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea în totalitate a acţiunii formulate de către intimatul reclamant.

4. Apărările formulate de intimat

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul reclamant Ministerul Educaţiei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Între Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional "Capacitate Administrativă", şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de finanţare nr. x/13.06.2016, având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile în cuantum de 23.275.911,19 RON, pentru implementarea proiectului intitulat "Dezvoltarea capacităţii Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice de monitorizare şi prognoză a evoluţiei învăţământului superior în raport cu piaţa muncii", cod SIPOCA 3.

Prin Notificarea nr. x/12.05.2017 privind suma autorizată prin cererea de rambursare nr. x, autoritatea pârâtă a comunicat beneficiarului că nu au fost validate următoarele cheltuieli:

- suma de 10.433,86 RON, reprezentând cheltuieli aferente activităţii de management de proiect, linia bugetară 3 - Cheltuieli de personal pentru echipa de management a proiectului, respectiv pentru plata salariilor şi contribuţiilor aferente, reprezentând diferenţa dintre suma solicitată de beneficiar şi suma cuvenită, aferentă claselor de salarizare, întrucât nu au fost aplicate prevederile Ordinului nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, încălcându-se astfel prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) şi f) din H.G. nr. 399/2015;

- sumele de 7,45 RON fără TVA şi 1,42 RON TVA, reprezentând cheltuieli aferente activităţii de management de proiect, linia bugetară 7 - Cheltuieli generate de administraţie, întrucât reprezintă costuri suplimentare aferente facturii nr. x/03.01.2017.

Cererea de rambursare a sumei de 10.433,86 RON a fost respinsă întrucât s-a apreciat că cheltuielile de salarizare în discuţie încalcă prevederile legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fodnurile publice precum şi dispoziţiile Ordinului comun nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Împotriva acestei notificări, la data de 31.05.2017, beneficiarul a formulat contestaţie, care a fost respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 13/26.06.2017.

Soluţionând acţiunea reclamantului, curtea de apel a admis în parte acţiunea Ministerului Educaţiei Naţionale şi a anulat în parte Decizia nr. 13/26.06.2017 privind soluţionarea contestaţiei şi Notificarea nr. x/12.05.2017 privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. x, reţinând că reclamantul a justificat eligibilitatea cheltuielilor în cuantum total de 10.433,86 RON, respinse la rambursare.

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de recurs reţine că prin art. I din Ordinul MEN nr. 5720/2013 s-a modificat pct. 2 din Regulamentul privind plata drepturilor salariale pentru personalul care este nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare aprobat prin Ordinul nr. 4666/2011, în sensul că:

"Personalul care este nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare beneficiază, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, de o majorare a salariului de bază de până la 25 de clase de salarizare suplimentare pe perioada cât îşi desfăşoară activitatea în aceste condiţii şi proporţional cu timpul alocat realizării activităţilor pentru fiecare proiect, astfel: până la 10 ore/lună se acordă 2 clase de salarizare - 5% din salariul de bază; între 11 şi 30 ore/lună se acordă 8 clase de salarizare - 20% din salariul de bază; între 31 şi 50 ore/lună se acordă 13 clase de salarizare - 32,5% din salariul de bază; între 51 şi 70 ore/lună se acordă 16 clase de salarizare - 40% din salariul de bază; între 71 şi 100 ore/lună se acordă 19 clase de salarizare - 47,5% din salariul de bază; între 101 şi 143 ore/lună se acordă 21 clase de salarizare - 52,5% din salariul de bază; peste 144 ore/lună, dar fără a depăşi durata maximă a timpului de lucru, prevăzută de normele legale în vigoare, se acordă 25 clase de salarizare - 62,5% din salariul de bază".

Raportat la dispoziţiile anterior citate, reclamantul a justificat eligibilitatea cheltuielilor în cuantum total de 10.433,86 RON reprezentând cheltuieli aferente activităţii de management de proiect, linia bugetară 3 - Cheltuieli de personal pentru echipa de management a proiectului, respectiv pentru plata salariilor şi contribuţiilor aferente.

Sunt nefondate criticile recurentului pârât în sensul că nu sunt incidente dispoziţiile Ordinului MEN nr. 5720/2013, întrucât, prin emiterea acestui ordin, MEN ar fi încălcat prevederile legale în materia salarizării personalului plătit din fonduri pubice, precum şi dispoziţiile pct. 5 din Ordinul comun nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010.

Instanţa judecatorească este obligată să statueze asupra celor solicitate de părţi, fără a putea depăşi cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acţiunii civile, atât sub forma cererilor în justiţie cât şi a apărărilor. Întrucât în prezenta cauză instanţa nu a fost învestită cu analiza legalităţii Ordinului MEN nr. 5720/2013 şi în condiţiile în care pârâtul nu a probat că ordinul în discuţie ar fi fost revocat de autoritatea emitentă sau anulat de o instanţă de judecată, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate şi este obligatoriu a fi aplicat şi respectat atât timp cât este în vigoare.

Nu pot fi primite nici susţinerile recurentului pârât privind aplicabilitatea Ordinului comun nr. 42/77/2011, având în vedere că sumele respinse de la rambursare privesc anul 2016, iar Ordinul comun priveşte salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevederile pct. 5 din Ordin având caracter de recomandare pentru anii ulteriori, aşa cum rezultă şi din adresa nr. x/17.06.2013 emisă de unul dintre emitenţii săi, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, aflată la dosarul de fond.

Raportat la faptul că sumele în discuţie se încadrează în limitele prevăzute prin Ordinul nr. 5720/23.12.2013, act ce reglementează o metodologie de calcul pentru acordarea claselor de salarizare suplimentare, emiterea sa realizându-se în condiţiile Legii-cadru nr. 284 din 2010 pentru salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, refuzul recurentului de a rambursa sumele pretinse de către intimat apare ca fiind nelegal.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva sentinţei nr. 685 din 19 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2022.