EU-funded project audit: non-eligibility of expenses due to lack of documentary proof and inefficient resource management

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 16.07.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a solicitat:

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenta nr. 69739/06.11.2017, încheiat de MDRAPFE - Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman, astfel cum a fost rectificat prin Nota privind îndreptarea erorilor materiale nr. 9948/09.02.2018 înregistrata la ANOFM sub nr. x/15.02.2018, încheiata la data de 07.02.2018 de MDRAPFE - Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman precum şi anularea Deciziei MDRAPFE - Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman nr. 830/. . . . . . . . . .12.2017 privind soluţionarea Contestaţiei nr. 11285/I.C./06.12.2017 înregistrata la MDRAPFE - Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman sub nr. x/06.12.2017 formulată de ANOFM cu privire la Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenta nr. 69739/06.11.2017, decizie ce a fost transmisă prin adresa MDRAPFE - Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman nr. 76865/08.01.2018 înregistrata la instituţia noastră sub nr. x/15.01.2018;

- reevaluarea, sub aspectul eligibilităţii, a cheltuielilor în valoare de 424.736,84 RON, efectuate de ANOFM în cadrul proiectului x/S/6-1331 "S.C.O.R. - Şanse pentru Comunitatea Rurală", cod SMIS 4114, solicitate de ANOFM prin Cererea de rambursare (CR) şi obligarea paratului la plata către ANOFM a cheltuielilor constatate a fi eligibile;

- obligarea paratului la plata dobânzii legale aferente cheltuielilor nevalidate şi nerambursate în mod nelegal, calculată de la data reţinerii sumei determinată potrivit capătului de cerere nr. x şi până la plata efectivă de către parat a sumei menţionate.

2. Soluţia instanţei de fond în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 2296 din data de 20 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti - Veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercita în cauză

Împotriva sentinţei nr. 2296 din data de 20 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare să se admită cererea de chemare în judecată.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a invocat următoarele critici:

Reţinerile Instanţei de fond cu privire la argumentele ANOFM potrivit cărora Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/06.11.2017 încheiat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (MDRAPFE) - Direcţia Generala Programe Europene Capital Uman, astfel cum a fost rectificat prin Nota privind îndreptarea erorilor materiale nr. 9948/09.02.2018 înregistrata la ANOFM sub nr. x/15.02.2018, a fost încheiat cu depăşirea termenului prevăzut de lege, sunt nelegale si neîntemeiate

Făcând abstracţie de argumentele prezentate de ANOFM, instanţa de fond, cu aplicarea greşita a dispoziţiilor art. 21 alin. (23) şi (26) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 66/2011, cu modificările si completările ulterioare, a reţinut, in mod eronat, ca "din modalitatea de redactare a acestor prevederi legale, rezulta ca nerespectarea termenelor aflate in discuţie nu antrenează sancţiunea nulităţii actelor administrative".

Or, în cauză, ţinând seama de prevederile art. 2547 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare, învederăm onoratei instanţe de control judiciar, astfel cum am învederat Instanţei de fond, ca termenul de 60 de zile prevăzut expres de art. 21 alin. (26) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare nu este un termen de recomandare, ci este un termen de prescripţie, depăşirea sa atrăgând nulitatea actului.

Reţinerile instanţei de fond cu privire la argumentele ANOFM in sensul neeligibilitatii sumei de 131.717,33 RON aferentă cheltuielilor pentru inchirieri si leasing necesare derulării activităţilor Proiectului efectuate de către Partenerul 3 - Scoala Romana de Afaceri a Camerelor de Comerţ si Industrie in cadrul Contractului de finanţare, efectuate de echipa de control din cadrul MDRAPFE - Direcţia Generala Programe Europene Capital Uman fata de constatarea 7.7. din Raportul de Audit Follow Up nr. x/11.09.2016 emis de Autoritatea de Audit, sunt nelegale si neîntemeiate.

Astfel cum a arătat pe larg instanţei de fond, susţine recurenta, aspectele prevăzute la pct. 7.7 din Raportul de Audit Follow Up nr. x/11.09.2016 emis de Autoritatea de Audit nu Impuneau necesitatea efectuării unei noi verificări cu privire la încheierea şi executarea Contractului de servicii nr. x/23.12.2010, denumit in continuare Contractul de servicii, echipa de control din cadrul MDRAPFE - Direcţia Generala Programe Europene Capital Uman fiind ţinuta doar sa verifice ducerea la îndeplinire a masurilor stabilite în urma controalelor efectuate anterior încheierii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, măsuri care, astfel cum s-a arătat prin contestaţia administrativă, au fost îndeplinite. În susţinerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a reiterat şi alte aspecte care demonstrează nelegalitatea şi netemeinicia Procesului Verbal.

Reţinerile instanţei de fond cu privire la argumentele ANOFM in sensul neeligibilitatii sumei de 214.019,51 RON reprezentând cheltuielile cu resursa umană aferente Partenerului BNS pentru lunile iulie - octombrie 2009, efectuate de echipa de control din cadrul MDRAPFE - Direcţia Generata Programe Europene Capital Uman fata de constatarea 7,13. din Raportul de Audit Follow Up nr. x/11.09.2016 emis de Autoritatea de Audit, sunt nelegale si neîntemeiate.

Astfel cum a arătat instanţei de fond, 93% din chestionarele culese de Partenerul BNS sunt corecte, astfel ca rata de corecţie a cheltuielii efectuate de partenerul menţionat ar trebui sa fie de 7%.

Pe cale de consecinţa, reţinerile instanţei de fond potrivit cărora "In raport de numărul chestionarelor/formularelor completate greşit (fie unul fie ambele) activitatea desfăşurată este lipsită de finalitatea urmărită", sunt nefondate.

Plecând de la o premisă greşită, instanţa de fond a concluzionat, în mod nelegal şi neîntemeiat că "in mod corect paratul a reţinut faptul ca cheltuielile cu resursa umana aferente partenerului BNS pentru lunile lunie- octombrie 2009 nu respecta ultima dintre condiţiile stabilite de Regulament respectiv conditfa bunei gestionari financiare, in special din punctul de vedere al economiei si al eficientei".

Recurenta-reclamantă apreciază că menţinerea în fiinţă a actelor administrative a căror anulare s-a solicitat conduce la prejudicierea bugetului asigurărilor pentru şomaj, buget din care sunt finanţate în prezent atât masurile de protecţie socială şi de stimulare a ocupării forţei de muncă prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de alte legi speciale, cat şi masurile de protecţie sociala prevăzute de actele normative cu caracter special ce reglementează concedierile colective efectuate in diverse ramuri ale economiei naţionale.

În drept, recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitate respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la situaţia de fapt instanţa de recurs reţine sumar că, recurenta-reclamantă Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (în continuare ANOFM) a încheiat cu Ministerul Muncii Familiei şi Egalităţii de Şanse - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Opraţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) Contractul de Finanţare nr. x/21.01.2009.

În urma reverificării conform raportului de audit follow up nr. 61533/AP/11.09.2016 echipa de control a stabilit ca fiind neeligibile următoarele categorii de cheltuieli: - suma de 131.717,33 RON aferentă cheltuielilor pentru închirieri şi leasing necesare derulării activităţilor Proiectului efectuate de către Partenerul 3- Scoala Română de Afaceri a Camerelor de Comerţ şi Industrie din cadrul Contractului de finanţare, efectuate de echipa de control din cadrul MDRAPFE- Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman faţă de constatarea 7.7 din Raportul de audit follow-up nr. x/11.09.2016;

- suma de 214.019,51 RON reprezentând cheltuielile cu resursa umană aferente partenerului BNS pentru lunile iunie- octombrie 2009 efectuate de echipa de control din cadrul MDRAPFE Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman faţă de constatarea 7.13 din Raportul de audit follow-up nr. x/11.09.2016;

- suma de 79000 RON reprezentând cheltuieli subvenţii.

Procesul-verbal a fost rectificat prin Nota privind îndreptarea erorilor materiale nr. 9948/09.02.2018

ANOFM a formulat, prin adresa nr. x/06.12.2017, contestaţie administrativă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenta nr. 69739/06.11.2017, denumit în continuare Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, cale de atac administrativ-jurisdictionala respinsă prin Decizia MDRAPFE - Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman nr. 830/12.2018 transmisă prin adresa nr. x/08.01.2018 privind soluţionarea Contestaţiei nr. 11285/IC/06.12.2017 înregistrată la MDRAPFE - Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman sub nr. x/06.12.2017, formulată de ANOFM cu privire la Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Decizia a fost înaintată ANOFM prin adresa MDRAPFE - Direcţia Generală Programe Europen Capital Uman nr. 76865/08.01.2018, înregistrata la ANOFM sub nr. x/15.01.2018.

Într-o primă critică, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit apărarea s-a conform căreia, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare a fost încheiat cu depăşirea termenului prevăzut de lege, respectiv art. 21 alin. (23) şi (26) din O.U.G. nr. 66/2011. Conform textelor citate anterior:

"(23) Termenul maxim de efectuare a verificării şi de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activităţii de organizare a verificării, cu excepţiile prevăzute la alin. (25) şi (26). (…).

(26) Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit, conform regulamentului prevăzut la art. 24."

În acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că termenul prev. de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 nu este prevăzut sub sancţiunea decăderii, fiind un termen de recomandare.

Potrivit disp. art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, termenul maxim de efectuare a verificării şi de emitere a proceselor-verbale de contestare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activităţii de organizare a verificării, cu excepţiile prevăzute la alin. (25) şi (26). În condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (24) din O.U.G. nr. 66/2011, termenul poate fi prelungit în mod corespunzător, dar nu mai mult de 90 zile.

Nerespectarea termenului nu atrage nelegalitatea actului, avându-se în vedere că nu există şi nici nu a fost invocată de către parte vreo vătămare în acest sens. În plus, atunci când legiuitorul prin O.U.G. nr. 66/2011 a înţeles să arate care este sancţiunea în ipoteza nerespectării unui termen, a arătat în mod expres acele situaţii incidente. Astfel, contestaţia administrativă se formulează în termen de maximum 30 de zile, iar sancţiunea nerespectării termenului este decăderea, potrivit art. 47 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011.

Ca urmare, argumentul în sensul că art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 se completează cu dreptul comun, respectiv cu prev. art. 185 din C. proc. civ. din materia termenelor de decădere, este nerelevant, cât timp din ansamblul reglementărilor cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011 nu rezultă voinţa legiuitorului de a califica acest termen ca fiind unul de decădere. Aşa cum s-a reţinut deja, acolo unde legiuitorul a dorit calificarea termenului ca fiind de decădere, a realizat acest lucru; per a contrario, acolo unde a omis să o facă, nu se poate prezuma o asemenea calificare, mai ales că sancţiunile trebuie să fie explicit prevăzute de lege, iar nu prezumate.

Pe de altă parte, statul membru UE are posibilitatea ca, pentru recuperarea ajutorului nerambursabil să emită, pe plan naţional, norme de procedură diferite de cele care îi incumbă Comisiei Europene prin Regulamentul CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11.07.2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, ce are ca obiect stabilirea normelor generale de reglementare ale celor trei fonduri, dar fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice ale Regulamentului (CE) nr. 1080/2006, ale Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 şi ale Regulamentului (CE) nr. 1084/2006 (art. 1 alin. (1).

Astfel, statul membru are dreptul să stabilească termene proprii, în acord cu sistemul de drept aplicabil şi cu ceea ce îi este specific, iar natura juridică a acestora se interpretează în conformitate cu prevederile legale naţionale şi jurisprudenţa dezvoltată de instanţele judecătoreşti. De asemenea, jurisprudenţa CJUE nu poate privi normele de procedură internă, iar o instanţă de judecată nu poate aplica mutatis mutandis, norme din cadrul unor Regulamente - hotărâri ale CJUE care nu au o aplicabilitate directă în speţa dedusă judecăţii.

Ca urmare, natura juridică a termenului prev. de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 se stabileşte raportat la normele procedurale interne, art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. nefiind aplicabil şi pentru motivul că emiterea procesului/notei de constatare a neregulilor nu reprezintă un drept pentru autoritatea competentă, ci o obligaţie; neîndeplinirea acestei obligaţii în termenul legal nu poate atrage consecinţe favorabile pentru chiar cei ce urmau a fi sancţionaţi prin actul ce trebuia emis, deoarece textul ar fi interpretat împotriva raţiunii ce a stat la baza emiterii acestuia, raţiune care a fost aceea de disciplinare a activităţii de control şi nicidecum exonerarea de răspundere a beneficiarilor de fonduri nerambursabile.

În ceea ce priveşte critica recurentei-reclamante privitoare la reţinerea de către instanţa de fond ca fiind corectă concluzia pârâtului prin care stabilea neeligibilitatea sumei de 131.717,33 RON aferentă pentru închirieri şi leasing necesare derulării activităţilor Proiectului efectuate de către Partenerul 3 - Scoala Romana de Afaceri a Camerelor de Comerţ si Industrie in cadrul Contractului de finanţare, Înalta Curte apreciază că acestea sunt deasemenea nefondate.

Prin procesul-verbal s-a stabilit faptul că cheltuielile de închiriere şi leasing aferente contractului de servicii nr. x/23.12.2010 au fost solicitate la rambursare de partenerul Scoala Română de Afaceri a Camerelor de Comerţ şi Industrie prin cererile de rambursare nr. x, 4, şi 5 valoarea totală fiind de 137.717,33 RON.

Prin adresa nr. x/24.08.2017 s-a solicitat recurentei-reclamnte "listele cu persoanele participante precum şi perioadele pentru care s-a asigurat transportul la locaţiile de desfăşurare a activităţilor proiectului". Recurenta-reclamantă a solicitat prelungirea termenului de comunicare a informaţiilor, iar intimatul a revenit cu adresa nr. x/11.09.2017, iar la data de 20.09.2017, recurenta a transmis un număr de 5 dvd-uri conţinând chestionarele proiectului şi actele beneficiarilor, fără a depune însă lista persoanelor participante precum şi perioadele pentru care s-a asigurat transportul la locaţiile de desfăşurare a activităţilor proiectului.

Faţă de această situaţie de fapt, în mod corect a reţinut că nu s-a făcut dovada caracterului eligibil al cheltuielilor în cuantum de 137.717,33 RON.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că, în conformitate cu prevederile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2):

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare;

b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare."

În speţă, în ceea ce priveşte argumentul pentru care a fost reţinută ca neeligibilă suma de 131.717,33 RON, respectiv nedepunerea documentelor justificative solicitate (listele cu persoanele participante precum şi perioadele pentru care s-a asigurat transportul la locaţiile de desfăşurare a activităţilor proiectului), această situaţie echivalează că neîndeplinirea condiţiei de la art. 2 lir. b) din H.G. nr. 759/2007.

În ceea ce priveşte critica conform căreia reţinerea de către instanţa de fond ca fiind neeligibilă a sumei de 214.019,51 RON de către pe baza argumentelor prezentate de intimatul-pârât prin actul de control este nelegală şi neîntemeiată, Înalta Curte apreciază că şi această critică este nefondată şi va fi respinsă ca atare.

Astfel, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiat argumentul recurentei-reclamante conform căruia, din totalul de 5908 chestionare stabilite au fost identificate ca fiind scanate 5681 iar din acestea sunt greşit completate doar 392, astfel că rata de corecţie ar trebui să fie de doar 7%.

În aplicarea metodologiei de eşantionare, intimatul-pârât a avut în vedere rata de corectitudine a ambelor formulare (atât formularul grupului ţintă cât şi chestionarul operatorului de interviu), astfel s-a reţinut că dintr-un număr total de 350 de eşantioane din 15 judeţe verificate a reieşit că rata de corectitudine este de 55% în condiţiile în care 45% dintre formularele de grup ţintă şi chestionarele completate de operatorii de intreviu (teren) au fost incorect completate.

Or, în conformitate cu prevederile art. 172 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene:,,(1) Costurile eligibile sunt costurile suportate efectiv de beneficiarul unei subvenţii, care îndeplinesc următoarele criterii:

(a) sunt suportate pe durata acţiunii sau a programului de lucru, cu excepţia costurilor legate de rapoartele finale şi certificatele de audit;

(b) sunt indicate în bugetul general total estimat al acţiunii sau al programului de lucru;

(c) sunt necesare pentru punerea în aplicare a acţiunii sau a programului de lucru care face obiectul subvenţiei;

(d) pot fi identificate şi verificate, în special fiind înregistrate în contabilitatea beneficiarului şi stabilite în conformitate cu normele contabile aplicabile în ţara în care este stabilit beneficiarul şi cu practicile curente ale beneficiarului de contabilizare a costurilor;

(e) respectă cerinţele legislaţiei fiscale şi sociale aplicabile;

(f) sunt rezonabile, justificate şi respectă cerinţele bunei gestionări financiare, în special din punctul de vedere al economiei şi al eficienţei."

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că şi în ceea ce priveşte legalitatea stabilirii caracterului neeligibil al sumei de 214.019,51 RON reprezentând cheltuielile cu resursa umană aferente Partenerului BNS pentru lunile iulie - octombrie 2009, efectuate de echipa de control din cadrul MDRAPFE - Direcţia Generata Programe Europene Capital Uman fata de constatarea 7,13. din Raportul de Audit Follow Up nr. x/11.09.2016 emis de Autoritatea de Audit s-a concluzionat că în mod corect de către instanţa de fond, aceste cheltuieli nu respectă ultima condiţie, respectiv să aibă un caracter rezonabil şi să fie justificate şi să respecte cerinţele bunei gestionări financiare, în special din punct de vedere al economiei şi al eficienţei. În aceste condiţii, instanţa de recurs apreciază că sentinţa recurată a fost pronunţată fără a fi încălcate normele de drept material, aceasta având un caracter temeinic şi legal, considerente pentru care, niciuna dintre criticile susţinute de recurenta-reclamantă nu este întemeiată.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă împotriva sentinţei civile nr. 2296 din data de 20 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti - Veche, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.