Nullity of cassation appeal for failure to specify statutory grounds of illegality and reiteration of merits-based arguments

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2015 reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Iaşi plângere împotriva Deciziei nr. 28672/20.08.2014 emisă de către pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, solicitând anularea acestor acte, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi exonerarea de la plata sumelor imputate, în cuantum de 157.955,78 RON.

În subsidiar, a solicitat suspendarea actelor administrative până la "luarea unei decizii finale de către instanţa de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 71/2019 din 24 iunie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 71/2019 din 24 iunie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi rejudecând cauza să se admnită cererea de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta a prezentat o serie de apărări faţă de nerespectarea Criteriilor de Eligibilitate Generale 2, 4, 5 şi 6.

În drept recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 448 C. proc. civ. fără a indica alte motive de casare a hotărârii recurate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au depus întâmpinare la cererea de recurs prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Reclamanta a indicat un temei de drept general respectiv art. 448 C. proc. civ. fără a indica un motiv de casare dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte argumentele propuse de aceasta în susţierea recursului său, Înalta Curte apreciază că sunt apărări pe fond faţă de constatările reţinute în actul de control contestat, prin care s-a reţinut nerespectarea Criteriilor de Eligibilitate Generale 2, 4, 5 şi 6.

Recurenta-reclamanta avea obligaţia de a indica în concret motivele de nelegalitate ale sentinţei recurate şi totodată să le încadreze în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-reclamantă s-a limitat, în susţinerea cererii de recurs la prezentarea unor apărări faţă de constatările privitoare la nerespectarea de către aceasta a criteriilor generale de eligibilitate.

Or, această conduită procesuală urmăreşte în esenţă o rejudecare a cauzei din partea instanţei de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanţa de fond.

Reiterarea apărărilor exprimate deja în faţa instanţei de fond, nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs, în măsura în care această instanţă are competenţa de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinţei instanţei de fond, pe care reclamanta a omis să le precizeze în concret.

În cauză, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte concluzionează că cererea de recurs reprezintă în fapt, intenţia reclamantei de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluţia instanţei de fond o nemulţumeşte, fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 71/2019 din 24 iunie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.