Eligibility of EU-funded project expenditures and financial corrections for generic invoicing and unproven service delivery

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 21.11.2017, reclamantul Ministerul Tineretului şi Sportului, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice Fondurilor Europene - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli PODCA, a solicitat următoarele:

- Suspendarea executării Deciziei nr. 9/15.05.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Ministerul Tineretului şi Sportului împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/06.03.2017, referitoare la proiectul cu titlul "îmbunătăţirea procesului decizional la nivelul Ministerului Tineretului şi Sportului - Inovaţie şi învăţare", cod SMIS 32923;

2. Anularea în tot Deciziei nr. 9/15.05.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Ministerul Tineretului şi Sportului împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/06.03.2017, referitoare la proiectul cu titlul "îmbunătăţirea procesului decizional la nivelul Ministerului Tineretului şi Sportului - Inovaţie şi învăţare", cod SMIS 32923, cât şi a Procesului Verbal de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Corecţiilor Financiare cu nr. 22359/06.03.2017, înregistrat la Ministerul Tineretului Şi Sportului sub nr. x/08.03.2017/07.03.2017, cu consecinţa exonerării reclamantei de la plata corecţiilor financiare aplicate;

3. În subsidiar, în situaţia în care instanţa va respinge capetele 1 şi 2 din cererea de chemare în judecată, solicită să se diminueze corecţiile financiare aplicate prin actul administrativ atacat.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4915 din 27 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Tineretului şi Sportului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice Fondurilor Europene - Direcţia Constatare Si Stabilire Neregului, Serviciul Constatre şi Stabilire Nereguli Podca, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4915 din 27 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Ministerul Tineretului şi Sportului, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici de nelegalitate circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii acţiunii reclamantului.

În dezvoltarea recursului promovat recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a recurat şi soluţia de respingerea a cererii de chemare în judecată prin care acesta a solicitat suspendarea Deciziei nr. 9/15.05.2017, apreciind că instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material.

Recurentul-reclamant, în susţinerea cererii de recurs, privitor la fondul cauzei a prezentat următoarele critici:

Arată că a învederat instanţei de fond faptul că la momentul implementării proiectului şi implicit la momentul solicitării spre rambursare a sumelor aferente facturilor emise de furnizor, Ministerul Tineretului şi Sportului nu deţinea o detaliere financiară.

Mai mult, a învederat instanţei de fond faptul că această detaliere financiară a fost impusă de echipa de audit a Curţii de Conturi şi i-a fost transmisă în anul 2016, adică după un an de la finalizarea implementării contractului.

În aceste condiţii, consideră că raportarea cu privire la detalierea bugetară trebuie să aibă în vedere bugetul proiectului aprobat prin cererea de finanţare şi facturile depuse de furnizor în perioada de implementare a proiectului.

Pentru acest motiv, consideră că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de Contractul de finanţare din Fondul Social European nr. 383/20.09.2013, Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate din programele operaţionale şi Ordinul comun al ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/29.01.2009 şi al ministrului finanţelor publice nr. 634/03.04.2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul axelor prioritare 1, 2 şi 3 ale Programului operaţional "Dezvoltarea capacităţii administrative".

Prin cererea de chemare în judecată, referitor la constatările echipei de control potrivit cărora "...din cele 100 de buc, 3 buc PC nu erau instalate la data auditului, după 11 luni de la achiziţia acestora, nefiind utilizate în scopul proiectului, din răspunsul la clarificările solicitate de SCSN, înregistrat cu nr. x/12.01.2017, echipa de control a reţinut faptul că, deşi toate calculatoare au fost instalate şi predate personalului MTS, la data efectuării auditului cele 3 buc PC se aflau în magazia MTS, întrucât "personalul care a utilizat acele calculatoare plecase din cadrul instituţiei", a învederat instaţei de fond faptul că, la momentul implementării proiectului, toate echipamentele achiziţionate în cadrul acestuia erau instalate, configurate şi funcţionale, conform proceselor-verbale anterior transmise.

Cu toate că a învederat faptul că la data efectuării auditului cele 3 buc PC se aflau în magazia MTS din cauza fluctuaţiei de personal de la nivelul anului 2016 (au avut loc două schimbări de miniştri), pentru o perioadă determinată subscrisul nemaiavând 100 de angajaţi, motiv pentru care calculatoarele rămase de la personalul plecat fiind retrase (în vederea asigurării securităţii informaţiilor conţinute de acestea) şi depozitate în magazia MTS până la angajarea unor persoane pe posturile vacante, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Pentru acest motiv, consideră că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de Contractul de finanţare din Fondul Social European nr. 383/20.09.2013.

Prin cererea de chemare în judecată, referitor la constatările echipei de control a subliniat instanţei de fond faptul că, la momentul implementării proiectului şi implicit la momentul solicitării spre rambursare a sumelor aferente facturilor emise de furnizor, MTS nu deţinea această detaliere financiară.

De asemenea, a învederat instanţei de fond faptul că această detaliere financiară a fost impusă de echipa de audit a Curţii de Conturi şi a fost transmisă la MTS în anul 2016, adică după un an de la finalizarea implementării contractului, precum şi faptul că modificarea bugetului proiectului s-a realizat prin notificări transmise către autoritatea de management, notificări care nu au făcut obiectul unui act adiţional la contractul de finanţare.

Pentru acest motiv, consideră că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de Contractul de finanţare din Fondul Social European nr. 383/20.09.2013, Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate din programele operaţionale şi Ordinul comun al ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/29.01.2009 şi al ministrului finanţelor publice nr. 634/03.04.2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul axelor prioritare 1, 2 şi 3 ale Programului operaţional "Dezvoltarea capacităţii administrative".

Prin cererea de chemare în judecată, referitor la constatările echipei de control potrivit cărora "pornind de la constatările de ordin tehnic ale Autorităţii de audit asupra informaţiilor cuprinse în aceste livrabile, echipa de control va reţine ca fiind neeligibile următoarele cheltuieli: Analiza fluxurilor informaţionale -90.000 RON, Dezvoltare indicatori de analiză şi raportări manageriale - 228.000 RON, Analiza activităţilor legate de gestiunea resurselor financiare, materiale şi umane - 106.000 RON, Pregătirea planului detaliat de implementare a sistemului informatic integrat - 17.000 RON", recurentul susţine că a învederat instanţei de fond faptul că, la momentul implementării proiectului şi implicit la momentul solicitării spre rambursare a sumelor aferente facturilor emise de furnizor, MTS nu deţinea această detaliere financiară.

De asemenea, a învederat instanţei de fond faptul că această detaliere financiară a fost impusă de echipa de audit a Curţii de Conturi şi a fost transmisă la MTS în anul 2016, adică după un an de la finalizarea implementării contractului, precum şi faptul că modificarea bugetului proiectului s-a realizat prin notificări transmise către autoritatea de management, notificări care nu au făcut obiectul unui act adiţional la contractul de finanţare.

Pentru acest motiv, consideră că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de Contractul de finanţare din Fondul Social European nr. 383/20.09.2013, Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate din programele operaţionale şi Ordinul comun al ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/29.01.2009 şi al ministrului finanţelor publice nr. 634/03.04.2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul axelor prioritare 1, 2 şi 3 ale Programului operaţional "Dezvoltarea capacităţii administrative".

Prin cererea de chemare în judecată, referitor la constatările echipei de control potrivit cărora "se reţin ca fiind neeligibile cheltuielile pentru: Manual Management documente, Manual Sistem gestiune RU şi salarizare, Manual utilizare administratori sistem, Manual Sistem integrat pentru gestiunea imobilizărilor, Manual Buget, Financiar-Contabilitate, Manual Achiziţii, Manual Analiză economic şi suport decizional, adică pentru 7 din cele 8 manuale pentru care au fost solicitate cheltuieli distincte în raport cu cheltuielile aferente licenţelor, reprezentând (90.000,00 RON + 21.600,00 RON TVA)/8 manuale x 7 manuale = 78.750,00 RON + 18.900,00 RON TVA", am învederat instanţei de fond faptul că, în adresa transmisă de furnizor cu nr. x/25.11.2016, cu privire la detalierea facturilor transmise în cadrul proiectului, acesta a menţionat un "Serviciu" constând în "Întocmirea documentaţiei de utilizare a sistemului informatic (manuale, fluxuri de lucru)" în valoare de 90.000,00 RON.

De asemenea, a subliniat faptul că furnizorul nu a precizat clar în această adresă ce manuale au fost întocmite, numărul acestora şi valoarea unitară a fiecărui manual, acesta încadrând această activitate ca serviciu de întocmire de documentaţie de utilizare a sistemului informatic şi nu ca bun (manual) predat către subscrisul.

Prin urmare, serviciul de întocmire a documentaţiei de utilizare a sistemului informatic (manuale, fluxuri de lucru) s-a referit la manualele aferente aplicaţiilor dezvoltate în cadrul proiectului.

Pentru acest motiv, consideră că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de Contractul de finanţare din Fondul Social European nr. 383/20.09.2013, Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate din programele operaţionale şi Ordinul comun al ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/29.01.2009 şi al ministrului finanţelor publice nr. 634/03.04.2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul axelor prioritare 1, 2 şi 3 ale Programului operaţional "Dezvoltarea capacităţii administrative".

Prin cererea de chemare în judecată, referitor la constatările echipei de control potrivit cărora "din documentele verificate, nu rezultă în mod neechivoc în ce constau serviciile de asistenţă tehnică în vederea susţinerii programelor informatice implementate şi serviciile de coordonare implementare sistem informatic, astfel încât să poată fi realizată legătura cu activităţile proiectului, şi nici nu au fost identificate documente din care să rezulte prestarea efectivă a acestor servicii, astfel că aceste cheltuieli cu serviciile (180.000,00 RON fără TVA + 144.000,00 RON fără TVA) nu respectă regulile de eligibilitate", am învederat instanţei de fond faptul că, la pct. 5.6.3 din Caietul de sarcini, s-a menţionat că "este necesară furnizarea unei soluţii de management al serviciilor şi asistenţă tehnică (service/help-desk)".

Tot în cadrul aceluiaşi punct 5.6.3 din Caietul de sarcini s-a stipulat faptul că "ofertantul va asista, monitoriza şi verifica activităţile derulate prin intermediul sistemului informatic în perioada intrării în producţie şi va asigura asistenţă tehnică utilizatorilor finali în această perioadă".

În consecinţă, rezultă că, în cadrul liniei bugetare aferente asistenţei tehnice în vederea susţinerii programelor informatice implementate, furnizorul a inclus serviciile de dezvoltare soluţie de management al serviciilor şi asistenţă tehnică (service/help desk) - A., aceste servicii fiind diferite şi neincluse în cele de suport tehnic.

Pentru acest motiv, consideră că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de Contractul de finanţare din Fondul Social European nr. 383/20.09.2013, Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate din programele operaţionale şi Ordinul comun al ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/29.01.2009 şi al ministrului finanţelor publice nr. 634/03.04.2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul axelor prioritare 1, 2 şi 3 ale Programului operaţional "Dezvoltarea capacităţii administrative".

Prin cererea de chemare în judecată, referitor la constatările echipei de control privind "existenţa unor cheltuieli cu activitatea de instruire neeligibile pentru 52 de persoane care nu au fost instruite (...), deşi au fost achiziţionate licenţe pentru utilizatori", am învederat instanţei de fond faptul că, în cadrul bugetului aprobat al proiectului, pentru activitatea de instruire a utilizatorilor s-a menţionat un serviciu denumit "Instruirea utilizatorilor finali ai sistemului".

Totodată, recurentul a precizat faptul că, atât la momentul cererii de finanţare, cât şî la momentul elaborării documentaţiei de atribuire, MTS a aproximat un număr de 140 de utilizatori ai sistemului informatic, în conformitate cu numărul de personal angajat, precum şi faptul că, din cauza fluctuaţiei mari de personal din cadrul MTS, la momentul implementării contractului, acesta nu a mai putut asigura acelaşi număr de persoane menţionat în cadrul documentaţiei de atribuire, motiv pentru care a înştiinţat furnizorul în scris despre acest fapt.

De asemenea, a învederat instanţei de fond faptul că, din conţinutul pct. 6.1.1 Instruire din cadrul Caietului de sarcini, nu rezultă că trebuie instruite un număr de 140 de persoane distincte, ci doar 140 de utilizatori ai sistemului informatic.

Ca urmare, ţinând cont de faptul că, în conformitate cu realitatea activităţii unui minister, o persoană este utilizatorul mai multor module, furnizorul a instruit întregul personal MTS utilizator al acestui sistem informatic, în conformitate cu atribuţiile din fişa postului şi drepturile de utilizare alocate acestora, motivul de corecţie financiară invocat de echipa de control este nefondat.

Pentru acest motiv, consideră că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de Contractul de finanţare din Fondul Social European nr. 383/20.09.2013, Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate din programele operaţionale şi Ordinul comun al ministrului administraţiei şi internelor nr. 712/29.01.2009 şi al ministrului finanţelor publice nr. 634/03.04.2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul axelor prioritare 1, 2 şi 3 ale Programului operaţional "Dezvoltarea capacităţii administrative".

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii a recursului formulat de pe capătul de cerere privitor la suspendare, iar pe fond a solicitat respeingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului declarat de reclamantul Ministerul Tineretului şi Sportului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice Fondurilor Europene prin întâmpinare, apreciază că excepţia este întemeiată şi o va admite în considerarea celro ce urmează:

Recurentul-reclamant a formulat recurs şi împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de fond privitoare la cererea de suspendare a Deciziei nr. 9/15.05.2017 pe care aceasta a respins-o ca nefondată.

Recurentul-reclamant în promovarea acestui capăt de cerere a invocat prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 privitoare la procedura de suspendare a actelor administrative contestate.

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare."

Înalta Curte, în ceea ce priveşte respectarea termenului de formulare a recursului, împotriva hotărârii care priveşte suspendarea, constată că reclamantului i-a fost comunicată sentinţa la data de 09 septembrie 2019, iar cererea de recurs a fost declarată la data de 25 septembrie 2019 . Aşadar, pentru respectarea termenului de declarare a recursului împotriva soluţiei de respingere a cererii de suspendare, în raport de prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ultima zi de depunere a recursului a fost la data de 15 septembrie 2019.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că depunerea cererii de recurs privitoare la capătul de cerere care viza suspendarea Decizie nr. 9/15.05.2017 a fost depusă tardiv, considerente pentru care va admite excepţia tardivităţii invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice Fondurilor Europene.

În ceea ce priveşte fondul recursului, analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de criticile invocate de recurentul-reclamant, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu privire la situaţia de fapt, Înalta Curte reţine că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/06.03.2017 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice Fondurilor Europene - Direcţia Constatare Si Stabilire Neregului, Serviciul Constatre şi Stabilire Nereguli Podca s-au efectuat o serie de verificări asupra:

- facturarea globală de către furnizor a produselor şi serviciilor achiziţionate,fapt ce a condus,pe de o parte,la neînregistrarea corespunzătoare în contabilitatea beneficiarului a activelor fixe corporale şi necorporale achiziţionate şi,pe de altă parte,la solicitarea la rambursare a cheltuielilor fără încadrarea corespunzătoare a acestora pe linii bugetare pentru a se putea urmări decontarea lor în limita bugetului aprobat prin cererea de finanţare;

- facturarea unor cheltuieli pentru servicii pentru care din rapoartele prezentate nu rezultă realitatea prestări acestora;

- deficienţe privind funcţionarea/utilizarea modulelor sistemului integrat.

În urma controlului, autoritatea de control a constatat o serie de deficienţe precum: prin reîncadrarea corectă la linia bugetară 11.1. a sumei de 30.000,00 RON + 7.200,00 RON TVA, s-a produs depăşirea prevederilor bugetare de la această linie cu 30.000,00 RON + 7.200,00 RON TVA"; "...din cele 100 de buc, 3 buc PC nu erau instalate la data auditului, după 11 luni de la achiziţia acestora, nefiind utilizate în scopul proiectului, din răspunsul la clarificările solicitate de SCSN, înregistrat cu nr. x/12.01.2017"; "în valoarea facturii nr. x/15.12.2015 a mai fost inclusă şi suma de 36.000,00 RON fără TVA pentru:

"Instalare aplicaţii -18.000 RON" şi "configurare aplicaţii - 18.000 RON", "din constatările de ordin tehnic ale Autorităţii de audit au fost declarate neeligibile sumele privitoare la analiza fluxurilor informaţionale (90.000 RON), dezvoltare indicatori de analiză şi raportări manageriale (228.000 RON) şi analiza activităţilor legate de gestiunea resurselor financiare, materiale şi umane (106.000 RON) în total suma de 441.000 RON; cheltuieli neeligibile pentru Manual Sistem gestiune RU şi salarizare, Manual utilizare administratori sistem, Manual Sistem integrat pentru gestiunea imobilizărilor, Manual Buget, Financiar - Contabilitate, Manual Achiziţii, Manual Analiză economic şi suport decizional, adică pentru 7 din cele 8 manuale pentru care au fost solicitate cheltuieli distincte în raport cu cheltuielile aferente licenţelor, reprezentând (90.000,00 RON + 21.600,00 RON TVA)/8 manuale x 7 manuale = 78.750,00 RON + 18.900,00 RON TVA; lipsa informaţiilor privitoare la serviciile de asistenţă tehnică în vederea susţinerii programelor informatice implementate şi serviciile de coordonare implementare sistem informatic şi lipsa documentelor din care să rezulte prestarea efectivă a acestor servicii, astfel că aceste cheltuieli cu serviciile (180.000,00 RON iară TVA + 144.000,00 RON fără TVA) nu respectă regulile de eligibilitate; şi existenţa unor cheltuieli cu activitatea de instruire neeligibile pentru 52 de persoane care nu au fost instruite pentru modulele financiar-contabilitate (16 persoane), gestiune (3), resurse umane (14), salarizare (17), analiză economică (2), deşi au fost achiziţionate licenţe pentru utilizatori, din care rezultă cheltuieli neeligibile în cuantum de 45.685,64 RON fără TVA.

În ceea ce priveşte prima critică invocată de recurentul-reclamant, conform căreia instanţa de fond nu a luat în considerare că faţă de suma reîncadrată în linia bugetară 11.1 de 30.000 RON plus 7.200 RON, la momentul implementării şi solicitării spre rambursare nu deţinea detalierea financiară nu este întemeiată. Instanţa de recurs constată că opinia instanţei de fond conform căreia sumele solicitate peste bugetul stabilit în liniile bugetare nu sunt în conformitate cu prevederile contractului de finanţare, iar în conformitate cu linia bugetară 11.2 această sumă apare ca fiind neeligibilă.

În analiza celei de-a doua critici, conform căreia în mod greşit instanţa de fond a apreciat greşit că pentru cele 3 bucăţi de computere personale aflate în neutilizare s-a efectuat o cheltuială neeligibilă, în condiţiile în care recurentul nu avea angajaţi pentru ele, Înalta Curte apreciază de asemenea că este o critică nefondată.

În raport de situaţia de fapt şi de recunoaşterea recurentului-reclamant că acesle 3 PC-uri nu deserveau niciunui angajat şi erau dezinstalate, în mod corect a reţinut instanţa de fond că se confirmă ca suma solicitată pentru acestea la rambursare în cadrul liniei bugetare 9.3, reprezintă o cheltuială neeligibilă.

În ceea ce priveşte analiza facturii nr. x/15.12.2015, făcută de către instanţa de fond, Înalta Curte, în acord cu raţionamenul primei instanţe apreciază că suma de 36.000 RON plus 8.640 RON TVA aferentă serviciilor de instalare şi configurare aplicaţii reprezintă o sumă finanţată dublu, considerente pentru care are caracterul unei nereguli în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la sumele declarate neeligibile, reprezentând analiza fluxurilor informaţionale (90.000 RON), dezvoltare indicatori de analiză şi raportări manageriale (228.000 RON) şi analiza activităţilor legate de gestiunea resurselor financiare, materiale şi umane (106.000 RON) în total suma de 441.000 RON, recurentul-reclamant afirmă că în concret faţă de aceste sume nu deţine o detaliere financiară la momentul implementării şi solicitării spre rambursare a sumelor. Înalta Curte, în raport de referirile instanţei de fond cu privire la această situaţie, constată că recurentul nu aduce vreo critică raţionamentului sentinţei recurate pe acest aspect. În fapt instanţa de fond reţinând acelaşi lucru, respectiv că faţă de aceste sume reclamantul nu prezintă critici punctuale, lipsa detalierii financiare şi în opinia instanţei de recurs fiind irelevantă în cauză.

Înalta Curte, faţă de critica privitoare la analiza instanţei de fond asupra neeligibilităţii sumei de 90.000 RON aferentă documentaţiei de utilizare a sistemului informatic, o apreciază ca fiind o critică nefondată. În mod corect a reţinut instanţa de fond că, cât timp nu există nicio referire concretă cu privire la documentatia(manualul) întocmită, ci cuprinde menţiunea generică "întocmirea documentaţiei de utilizare a sistemului informatic (manuale,fluxuri) ", iar recurentul nu a depus un înscris privitor la detalierea facturilor, deşi instanţa de fond i-a pus în vedere, şi această sumă are un caracter neeligibil, autoritatea de control fiind îndreptăţită să concluzioneze în acest sens.

În ceea ce priveşte analiza neeligibilităţi sumei de 324.000 RON plus 77.760 RON aferentă liniei bugetare 11.2, în acord cu opinia instanţei de fond, în condiţiile în care nu există în cuprinsul facturii de plată a unei menţiuni exprese că această sumă reprezintă o plată pentru manualul aplicaţiei A., Înalta Curte apreciază că această situaţie are caracterul unei nereguli în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, conferindu-i acestei plăţi caracterul de neeligibilitate.

Critica recurentului-reclamant confrom căreia instanţa de fond nu a avut în vedere în ceea ce priveşte neeligibiltate sumei de 45.685,64 RON, că cei 140 de utilizatori ai sistemului informatic vizaţi de instruire nu reprezintă 140 de persoane distincte, ci doar utilizatori, iar cele faţă de cele 52 persoane despre care s-a reţinut că nu au fost instruite, instanţa de fond trebuia să aibă în vedere noţiunea de utilizatori finali ai sistemului, Înalta Curte apreciază că reprezintă o critică forţată şi neconcludentă în combaterea raţionamentului instanţei de fond.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că, raţionamentul reclamantului conform căruia o persoană poate fi utilizatorul mai multor module, astfel că autoritatea de control nu trebuia să se raporteze la persoane distincte, nu a fost susţinut de probe care să ateste acest raţionament. În concluzie şi această critică este nefondată şi va fi respinsă de instanţa de recurs.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că în cauză, nu a fost aplicată o corecţie financiară, ci au fost constatate doar cheltuieli neeligibile şi excluse de la rambursare. În aceste condiţii nu se impune o diminuarea a sumelor care s-au reţinut de la rambursare. Valoarea creanţei bugetare menţionată în procesul-verbal contestat a fost stabilită în considerarea corecţiei financiare de 25 % dispusă prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/20.02.2017, calculul fiind detaliat la fila x din procesul-verbal contestată, considerente pentru care nu se poate reţine în cauză existenţa unei sancţiuni duble.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., şi constatând ca fiind neîtemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul reclamantul Ministerul Tineretului şi Sportului, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul privitor la soluţia pronunţată de instanţa de fond pe cererea de suspendare a executării a Deciziei nr. 9/15.05.2017, declarat de reclamantul Ministerul Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei civile nr. 4915 din 27 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge recursul pe fondul cauzei, declarat de reclamantul Ministerul Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei civile nr. 4915 din 27 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.