Securitate collaborator status confirmed; appeal on torture and political persecution defenses dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucuresti - sectia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate existenţa calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 565 din 8 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 565 din 8 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, pârâtul a susţinut următoarele critici:

Instanţa a reprodus in intregime nota informativa si a concluzionat ca "pârâtul a conştientizat sau ar fi trebuit sa conştientizeze posibilele consecinţe asupra persoanei la care s-a referit in cuprinsul notei informative", însă nu a luat în considerare apărările sale pentru ca "nu au fost dovedite cu probe". Instanţa de fond nu a reţinut ca acea nota informativa a fost data numai prin "constrângere " care este puţin spus, ci prin tortura psihica si fizica, aspect ce se poate dovedi prin faptul că a fost încarcerat.

Instanţa de fond nu a luat în considerare faptul ca nu a fost încarcerat pentru a deveni "colaborator al securităţii", fiind condamnat din motive politice si a avut aceleaşi condiţii ca si ceilalţi deţinuţi, nu a avut un statut special si nu a fost schingiut doar formal.

Acesta apreciază că nu i s-a luat în considerare apărarea, prin care a arătat modul cum s-a efectuat recrutarea sa. Mai arată în acest sens că a refuzat de buna voie colaborarea şi de aceea a fost ţinut mai multe săptămâni la izolare, suferind traume fizice si psihice pana a cedat. In contextul celor arătate mai sus nota ofiţerului menţionează ca i s-au dat "sarcini" si i s-a făcut "instructajul", ori acest instructaj a constat tocmai in presiunile psihice care au fost de natura sa-i anihileze conştiinţa.

Cu privire la acest aspect Curtea de Apel a reţinut greşit ca pârâtul a conştientizat posibilele consecinţe asupra persoanei la care s-a referit în cuprinsul notei informative, ori, asa cum a arătat, nota informativa i-a fost dictată şi scrisă după ce a fost ţinut la izolare mai mult timp. Instanţa a mai arătat ca susţinerile sale din cuprinsul notei depuse la dosar privind constrângerile la care a fost supus pentru a colabora cu Securitatea si ca informaţiile furnizate ar fi fost stabilite impreună cu persoana vizata nu pot fi reţinute, nefiind confirmate cu probe.

În legătură cu această situaţie, pârâtul afirmă că după 35 de ani este aproape imposibil să deţină probe în dovedirea celor arătate în apărare.

Fata de cele arătate mai sus, recurentul-pârât apreciază că situaţia relatată se incadreaza în art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 şi anume "persoana care a furnizat informaţii cuprinse in declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date in timpul anchetei si procesului, in stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru care a fost fie cercetata, fie judecata si condamnata, nu este colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele si documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propiulu dosar."

Criticile invocate de recurentul-pârât prin cererea de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziţii se încadrează criticile expuse în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa de judecată, susţinând că pârâtul A. a avut calitatea de colaborator al Securităţii, în perioada 1984-1988, fiind recrutat cu angajament, întocmit şi semnat cu numele real, numele conspirativ preluat fiind "B." (dosar nr. x, f. xv.) ca informator "pentru asigurarea cunoaşterii şi prevenirii unor aspecte de natură să influenţeze negativ starea de spirit din rândul deţinuţilor, precum şi pentru cunoaşterea intenţiilor acestora", (dosar nr. x, f. x).

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este considerat colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.".

Prima instanţă a verificat înscrisurile administrate, prin prisma condiţiilor impuse de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, concluzionând în sensul admiterii acţiunii promovate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Soluţia instanţei de fond este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, criticile din recurs privind neîncadrarea activităţii desfăşurate de pârât în prevederile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, ci în teza a II-a a acestui text de lege, deoarece a susţinut că recrutarea şi notele informative au fost făcute prin constrângere, sunt nefondate.

În cauză au fost dovedite condiţiile prevăzute de textul de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, respectiv persoana să fi furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, la dosarul cauzei a fost depus dosarul personal al informatorului "B." deschis în luna ianuarie 1984 .

În cuprinsul acestui dosar se găseşte raportul din 15.08.1984 cu propunerea de recrutare ca informator a deţinutului A. din Penitenciarul Timişoara, raportul din 1.09.1984 cu propunerea de a se aproba introducerea în reţeaua informativă în calitate de informator a deţinutului A., cererea de verificare la evidenţa populaţiei, angajamentul din 28.08.1984 şi tabelul cu ofiţerii care au recrutat persoana din reţea, au ţinut legătura cu ea, au consultat sau au lucrat cu dosarul, au participat la analize, întâlniri sau alte asemenea activităţi. Totodată, dosarul personal cuprinde fişa personală, raportul cu propunerea de a se aproba transferul dosarului personal al informatorului "B.", raportul cu propuneri de clasare a materialelor privind pe A..

Înalta Curte reţine şi că la dosarul de fond este ataşat şi dosarul de urmărire informativă nr. 4997 privind pe "C." în cuprinsul căruia se găsesc o notă de analiză şi o notă informativă din conţinutul căreia se desprind informaţii despre persoana vizată, ce au un conţinut meint să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. De asemenea aceste informaţii sunt de natură să afecteze şi să încalce dreptul la viaţa privată a persoanei urmărite, în sensul prevederilor art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi a dreptului la libertatea cuvântului (art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice).

Înalta Curte constată că, aceste informaţii precum: "acesta şi-a format idei duşmănoase faţă de organele de ordine, faţă de conducerea statului", "pare totuşi fericit căci 2 copii de-ai săi sunt stabiliţi în străinătate, băiatul în S.U.A. (recent trecut din Turcia) şi o fetiţă (D.) ajunsă în Franţa, şi că de acolo va putea fi ajutat să-şi rezolve problemele. Repetă mereu că este sigur că băiatul trecut (Alin) se va întoarce într-o bună zi însoţit de alte persoane ca să-l ajute să-şi facă dreptate şi la sfârşit să-l ajute şi pe el să-şi părăsească ţara.", "Mai are foarte puţin până la ispăşirea pedepsei, după care va face tot posibilul să-şi facă dreptate, după care, cu orice preţ, va părăsi ţara. Ajuns în Occident, va face propagandă despre modul în care a fost el tratat în România, despre nedreptăţile ce i s-au făcut lui în general." date prin nota informativă din 15.02.1985 reprezintă informaţii considerate potrivnice regimului comunist totalitar, care se opunea libertăţii de exprimare şi libertăţii opiniilor, interzicând propriilor cetăţeni să exprime comentarii negative la adresa regimului politic comunist. Devoalarea acestor acţiuni de către recurentul-pârât reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţă privată al persoanelor urmărite şi putea atrage persecuţii din partea organelor represive ale regimului comunist.

Recurentul-pârât a susţinut în calea de atac că recrutarea sa de către organele de Securitate a fost una premeditată şi a avut la bază acţiuni de constrângere prin tortură, prin traume fizice şi psihice şi ţinerea sa mai multe săptămâni în izolare.

Înalta Curte constată, în acord cu opinia instanţei de fond că argumentele propuse în apărare de către recurentul-pârât nu sunt probate.

Condiţiile în care s-a realizat recrutarea pârâtului pot avea caracter exonerator prin prisma art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, doar în măsura în care s-ar dovedi că a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetat, fie judecat şi condamnat. Or, recurentul-pârât nu se află în această situaţie, în speţă.

Înalta Curte subliniază că, situaţiile de excepţie în care furnizarea de informaţii nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea, în acest caz sunt numai cele prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, iar recurentul-pârât nu a indicat şi probat intervenirea unor astfel de împrejurări.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte constată că în speţă este îndeplinită condiţia referitoare la vizarea îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului din cuprinsul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât recurentul-pârât putea şi trebuia să conştientizeze, chiar dacă era deţinut într-un Penitenciar la acel moment, că, prin furnizarea informaţiilor, asupra persoanelor denunţate exista riscul de a se desfăşura acţiuni de represalii din partea organelor statale.

Înalta Curte raportându-se la conţinutul notei informative din 15.02.1985 apreciază că în cuprinsul său existau informaţii apte să afecteze dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi a dreptului la libera exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 19 din acelaşi pact şi art. 28 din Constituţia României din 1965, astfel cum a reţinut şi reclamantul CNSAS.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 565 din 8 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2022.