Jurisdictional conflict over statutory prorogation of territorial competence for failure to raise incompetence exception at the first hearing
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning exclusive competence to the Bucharest-based plaintiff’s case (initially filed with the Suceava Court of Appeal) to the Suceava Court of Appeal, thereby rejecting the reverse declination attempted by the Bucharest Court of Appeal. The dispute involved a public servant claiming unpaid salary differences and benefits against a national agency and the Ministry of Agriculture, where both courts declined territorial jurisdiction: the Suceava Court of Appeal initially declined based on the plaintiff's domicile in Bucharest, while the Bucharest Court of Appeal subsequently declined, arguing the initial court had violated procedural rules by raising the exception after the first hearing. Relying on Article 131 of the Civil Procedure Code and the uniform interpretation established by Decision No. 31/2019, the High Court held that the Suceava Court of Appeal became competent through "prorogation" by failing to raise the territorial incompetence exception at the first hearing where parties were legally cited and could present conclusions; the subsequent ex officio invocation by the initial court and the second court's refusal to accept the case constituted an invalid attempt to bypass this consolidated competence, leaving the Suceava Court of Appeal as the sole competent instance to adjudicate the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 131 din C. proc. civ, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ, art. 244 C. proc. civ, art. 392 C. proc. civ, art. 6 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdictional conflict over statutory prorogation of territorial competence for failure to raise incompetence exception at the first hearing: The dispute involved a public servant claiming unpaid salary differences and benefits against a national agency and the Ministry of Agriculture, where both courts declined territorial jurisdiction: the Suceava Court of Appeal initially declined based on the plaintiff's domicile in Bucharest, while the Bucharest Court of Appeal subsequently declined, arguing the initial court had violated procedural rules by raising the exception after the first hearing. Relying on Article 131 of the Civil Procedure Code and the uniform interpretation established by Decision No. 31/2019, the High Court held that the Suceava Court of Appeal became competent through "prorogation" by failing to raise the territorial incompetence exception at the first hearing where parties were legally cited and could present conclusions; the subsequent ex officio invocation by the initial court and the second court's refusal to accept the case constituted an invalid attempt to bypass this consolidated competence, leaving the Suceava Court of Appeal as the sole competent instance to adjudicate the merits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive section for the High Court to determine and stabilize the jurisdiction of the Suceava Court of Appeal in resolving the negative conflict of competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 11 martie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, la data de 15.01.2021 şi înregistrată sub nr. dosar x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. şi EE. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a Zonei Montane Suceava şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- obligarea pârâţilor la emiterea Ordinului/Deciziei de stabilire a drepturilor salariale la nivelul celor stabilite în baza sentinţei civile nr. 5571/2019 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia nr. 1356/3 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti conform referatului nr. 94226/2 noiembrie 2020 emis de MADR precum şi a sporului pentru condiţii vătămătoare de 15% potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din ordinul MADR nr. 154/30.01.2018;
- obligarea la plata diferenţei salariale începând cu data de 15.01.2018 sau, după caz, de la data ulterioară a numirii în funcţie, şi până la data executării obligaţiei;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din data de 20.05.2021 Tribunalul Suceava a dispus disjungerea şi formarea unui număr de 19 dosare cu acordarea termenului la acestea pentru data de 10.06.2021 pentru reclamanţii care nu îşi au domiciliul în judeţul Suceava, pentru reclamanta CC. formându-se dosarul nr. x/2021.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 393 din 10 iunie 2021, Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, privind pe reclamanta CC., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a Zonei Montane Suceava şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Suceava a constatat că obiectul cererii de faţă înregistrată, sub dosar nr. x/2021, priveşte un funcţionar public cu domiciliul în judeţul Bucureşti, după cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel că, raportat la acest domiciliu, cererea nu intră în competenţa sa teritorială, ci în competenţa Tribunalului Bucureşti a cărui rază teritorială se află situat domiciliul.
2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 5763 din 8 octombrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta CC., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională a Zonei Montane, Suceava, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în favoarea Tribunalului Suceava şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare acestui conflict.
A reţinut Tribunalul Bucureşti, că Tribunalul Suceava şi-a declinat competenţa cu încălcarea regulilor de procedură stabilite de art. 131 din C. proc. civ., în sensul că a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, ulterior primului termen de judecată, în care părţile legal citate au putut pune concluzii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere considerentele expuse în cele ce urmează.
Înalta Curte urmează a dezlega regulatorul de competenţă în raport cu soluţia adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Din considerentele deciziei mai sus menţionate rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa materială şi poate declina competenţa instanţei iniţial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului al apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.
A stabilit Înalta Curte că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen şi va trebui să-i trimită acesteia dosarul.
De asemenea, s-a reţinut că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.
În cauză, Tribunalul Suceava, prima instanţă sesizată, a fost învestită de un număr de 31 de reclamanţi, printre care şi reclamantul din prezenta cauză, fiind înregistrat dosar nr. x/2021, având ca obiect "litigiu funcţionari publici/drepturi băneşti."
La primul termen de judecată stabilit în dosar nr. x/2021, în data de 15.04.2021, Tribunalul Suceava nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, constatând în schimb că cercetarea judecătorească este finalizată în baza art. 244 C. proc. civ. şi potrivit art. 392 C. proc. civ. a reţinut cauza pentru soluţionare pe fond.
Din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea pentru data de 22.04.2021.
La termenul din data de 22.04.2021, considerând că în cauză se impun noi lămuriri, a dispus redeschiderea dezbaterilor şi citarea părţilor pentru data de 20.05.2021.
Prin încheierea din data de 20.05.2021 Tribunalul Suceava a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava pentru soluţionarea cauzei în contradictoriu cu reclamanţii care nu îşi au domiciliul sau reşedinţa în raza de competenţă a acestei instanţe şi a dispus disjungerea şi formarea a unui număr de 19 dosare cu acordarea termenului la acestea pentru data de 10.06.2021 şi pentru ceilalţi reclamanţi care îşi au domiciliul în judeţul Suceava, instanţa a constatat că este competentă a le soluţiona cererea acordând cuvântul în dezbaterea fondului.
Potrivit dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ.:
(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.
Modificările aduse prin dispoziţiile art. 130 şi 131 din C. proc. civ., au urmărit implementarea principiului accelerării judecăţii, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., prin stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă materială, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune şi concluzii.
Reţinând că la primul termen de judecată stabilit în dosar nr. x/2021, în data de 15.04.2021, la care părţile au fost legal citate, Tribunalul Suceava nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, constatând în schimb că cercetarea judecătorească este finalizată şi a reţinut cauza pentru soluţionare pe fond, Înalta Curte va constata că a operat prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Suceava, pentru neinvocarea excepţiei în termenul legal.
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta CC. şi pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia Naţională a Zonei Montane, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2022.