Validity of extraordinary appeal based on material error in determining filing date for procedural acts dispatched by fax and specialized mail

Şedinţa publică din data de 9 martie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia contestată

Prin decizia nr. 1207 din 26 februarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu, şi a constatat nul recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) împotriva sentinţei civile nr. 3402 din 20 iulie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 12.09.2018, iar recursul a fost înregistrat la data de 01.10.2018, conform ştampilei aplicate de Registratura Curţii de Apel Bucureşti pe exemplarul cererii de recurs, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi legală de exercitare a căii de atac fiind 28.09. 2018 (zi lucrătoare).

2. Contestaţia în anulare

Decizia nr. 1207 din 26 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost atacată cu contestaţie în anulare de către Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii atacate şi rejudecarea recursului declarat în cauză.

În motivare, contestatorul a arătat că dezlegarea dată recursului declarat de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene este rezultatul unei erori materiale, în condiţiile în care, din înscrisurile deţinute de autoritatea pârâtă rezultă că recursul a fost transmis la Curtea de Apel Bucureşti la data de 27.09.2018, prin fax, şi la data de 28.09.2018 cu serviciul specializat (poşta militară), dată reţinută de însăşi instanţa de recurs ca fiind ultima zi legală de exercitare a căii de atac.

Mai mult, instanţa de recurs s-a raportat la soluţionarea excepţiei doar la documentele aflate la dosarul cauzei, fără să formuleze vreo solicitare către recurent, în sensul dovedirii datei la care a introdus cererea de recurs, în condiţiile în care, excepţia tardivităţii recursului fusese invocată din oficiu.

În situaţia în care instanţa ar fi pus în vedere recurentului, în exercitarea dreptului la apărare, să facă dovada datei declarării recursului, acesta ar fi fost în măsură să prezinte înscrisurile aferente transmiterii căii de atac la datele anterior menţionate, conform dovezii de transmitere prin fax şi a borderoului de ridicare a corespondenţei de către reprezentantul UM 0356 (poşta militară), dovezi pe care înţelege să le anexeze prezentei cereri.

Contestatorul apreciază că modalitatea de soluţionarea a cauzei s-a realizat cu încălcarea principiului rolului activ al instanţei de judecată, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, drepturi consacrate şi garantate inclusiv de art. 6 din CEDO.

În concluzie, solicită să se constate că excepţia tardivităţii recursului nu subzistă în cauză, întrucât, recursul fiind depus şi prin serviciu poştal special la data de 28.09.2018, ora 9:20, înlăuntrul termenului prevăzut de lege, nu sunt incidente dispoziţiile art. 137 şi art. 185 alin. (1) C. proc. civ. reţinute de instanţa de fond, ci sunt aplicabile dispoziţiile art. 183 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., ale căror condiţii sunt îndeplinite în cauză, în baza dovezilor de depunere a recursului prin fax şi serviciul poştal specializat, în termenul prevăzut e lege.

În dovedirea susţinerilor sale, contestatorul a ataşat la dosar, în copie conformă cu originalul, dovada transmiterii prin fax a cererii de recurs, datele de contact ale Curţii de Apel Bucureşti şi borderoul de corespondenţă (predare -primire) din 28.09.2018 al UM 0356.

3. Apărările formulate în cauză

Deşi legal citată, intimata A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând contestaţia în anulare, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este fondată şi o va admite, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive în cazurile şi condiţiile expres stabilite de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Acest motiv de contestaţie în anulare specială vizează erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale recursului, care au avut drept consecinţă soluţionarea greşită a căii de atac. Greşelile de fapt trebuie să fie unele involuntare şi nicidecum greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale.

În soluţionarea excepţiei tardivităţii recursului declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei nr. 3402/20.07.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţa de recurs a luat ca reper data înregistrării recursului la Curtea de Apel Bucureşti, respectiv 01.10.2018, în raport de care a apreciat că recursul este tardiv formulat, în condiţiile în care termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea sentinţei se împlinea la data de 28.10.2018.

Din înscrisurile depuse în probaţiune în calea de atac a contestaţiei în anulare rezultă că, cererea de recurs formulată de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene în dosarul nr. x/2018 a fost transmisă prin fax la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 27.09.2018 şi, prin serviciul poştal (poşta militară) la data de 28.09.2018, ora 09:20, înregistrată sub nr. x/27.09.2018, conform borderoului de ridicare a corespondenţei de către reprezentantul UM 0356, primind viză de înregistrare la Curtea de Apel Bucureşti la data de 01.10.2018.

Potrivit art. 183 alin. (1) C. proc. civ., Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen", chiar dacă actul va primi viză de înregistrare la instanţa judecătorească căreia îi este destinat ulterior datei de împlinire a termenului în care trebuia îndeplinit, iar alin. (3) prevede că, (…) recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată".

La aprecierea încadrării în termenul legal al declarării recursului, Înalta Curte constată ca fiind relevantă data depunerii actului procedural prin intermediul serviciilor poştale speciale ale SRI- UM 0356, respectiv, 28.09.2018, dată care se situează înlăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care se împlinea la data de 28.09.2018, ora 24:00.

Luarea în considerare a datei de 01.10.2018 (data înregistrării cererii de recurs la Curtea de Apel Bucureşti) ca fiind data la care s-a declarat recursul, reprezintă o eroare materială evidentă care vizează aspectele formale ale judecăţii, şi nu reprezintă o greşeală de judecată care nu ar putea fi abordată în contestaţia în anulare.

Se constată, astfel, că eroarea materială invocată de contestator se circumscrie prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., de natură să justifice contestaţia în anulare pendinte, dezlegarea dată de instanţa de recurs excepţiei tardivităţii recursului fiind rezultatul unei greşeli materiale, constând în neobservarea corectă a datei depunerii cererii de recurs.

De asemenea, se apreciază îndeplinită şi condiţia ca eroarea materială să fie determinantă, în sensul că, dacă ar fi fost observată, instanţa de recurs nu ar fi invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii recursului şi nu ar fi respins recursul ca tardiv formulat, aceasta cu atât mai mult cu cât, excepţia a fost soluţionată la primul termen de judecată, în lipsa părţilor, contestatorul din prezenta cauză nevând posibilitatea să facă dovada depunerii în termen a recursului.

În consecinţă, contestaţia în anulare formulată de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene este întemeiată, fiind incident motivul prevăzut în art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Ţinând seama de toate motivele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 508 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anulare, va anula decizia atacată şi va acorda termen pentru rejudecarea recursului, cu citarea părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva Deciziei nr. 1207 din 26 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Anulează Decizia nr. 1207 din 26 februarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Stabileşte termen pentru judecarea recursului la data de 07.12.2022, cu citarea părţilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2022.