Inadmissibility of appeal against final decision on annulment of definitive appellate judgment

Şedinţa publică din data de 9 martie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 09.03.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică Teleorman, obligarea pârâtei să efectueze operaţiunea administrativă de a ţine la locul de muncă evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de reclamant, cu evidenţierea orei de începere şi a celei de sfârşit al programului de lucru, precum şi de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidenţă, ori de câte ori se solicită acest lucru.

1.2. Prin sentinţa nr. 265 din 20 mai 2018, Tribunalul Teleorman a admis în parte excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtă, respectiv pentru efectuarea operaţiunii solicitate pentru perioada ulterioară destituirii reclamantului şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea ca lipsită de interes pentru această perioadă, respingând cererea, în rest, ca nefondată.

1.3. Prin decizia nr. 6806 din 3 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 265 din 20 mai 2018 a Tribunalului Teleorman, ca nefondat.

1.4. Împotriva deciziei nr. 6806 din 3 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal recurentul-reclamant A. a formulat contestaţie în anulare.

2. Hotărârea atacată

Prin decizia nr. 565 din 16 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a admis excepţia tardivităţii motivelor suplimentare de contestaţie în anulare invocate prin notele scrise depuse la 16.09.2019, cu consecinţa anulării acestora;

- a respins contestaţia în anulare formulată de recurent - reclamant A. împotriva deciziei nr. 6806/03.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcţia de Sănătate Publică Teleorman, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 565 din 16 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Direcţia de Sănătate Publică Teleorman a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului întrucât vizează o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 pct. 5 C. proc. civ. şi, în subsidiar, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, care vizează însăşi existenţa căii de atac în reglementarea procesual- civilă, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

În conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, iar pct. 5 al aceluiaşi articol prevede că sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

În speţă, calea de atac a recursului a fost declarată împotriva unei decizii pronunţate în soluţionarea unei contestaţii în anulare - cale extraordinară de atac formulată împotriva unei hotărâri definitive pronunţată de instanţa de recurs, decizie ce nu este supusă, prin lege, căii de atac a recursului.

Astfel, prin decizia nr. 6806 din 3 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 265 din 20 mai 2018 a Tribunalului Teleorman, ca nefondat, hotărârea instanţei fiind definitivă.

Prin decizia nr. 565 din 16 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 6806/03.12.2018, pronunţată în recurs de aceeaşi instanţă.

Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 şi pct. 5 C. proc. civ., cu dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., cum hotărârea ce a făcut obiectul contestaţiei în anulare este definitivă, reiese că şi decizia nr. 565 din 16 septembrie 2019, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Pentru considerentele prezentate, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 565 din 16 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2022.