Competence of appellate court for administrative silence on revolutionary status file access and opposition to material incompetence and extra petita defenses

Şedinţa publică din data de 9 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 17.12.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, obligarea pârâtului să-i soluţioneze petiţia înregistrată sub nr. x/08.08.2019, în sensul în care să-i permită să consulte dosarul administrativ personal aflat în arhiva pârâtei, să emită către reclamant un opis al documentelor din respectivul dosar şi să îl programeze pe reclamant la o audienţă pentru discutarea calităţii titularului certificatului cu seria x-S nr. x, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 10 din 20 februarie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal:

(1) a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România;

(ii) a obligat pârâtul să permită reclamantului să consulte dosarul administrativ personal aflat în arhiva pârâtei, să emită către reclamant un opis al documentelor din respectivul dosar şi să îl programeze pe reclamant la o audienţă;

(iii) a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.550 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 10 din 20 februarie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.1. Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Braşov, invocată prin întâmpinare.

Hotărârea este nelegală deoarece în speţă erau incidente dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, introduse prin Legea nr. 2/2013, în conformitate cu care " Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru problemele revoluţionarilor din decembrie 1989 sau Comisia Parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în recurs de secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel".

În acest sens, recurentul solicită să se ia act că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Braşov.

3.2. Instanţa de fond s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut (extra petita), hotărârea fiind dată cu încălcarea legii.

Recurentul susţine că intimatul a formulat trei petiţii la care instituţia pârâtă a răspuns de fiecare dată, toate fiind ataşate cererii de chemare în judecată.

La ultima petiţie înregistrată sub nr. x/04.12.2018, intimatului i s-a comunicat cu adresa de răspuns nr. x/28.12.2018, că figurează cu cerere de preschimbare pentru obţinerea calităţii de luptător remarcat prin fapte deosebite. Temeiul legal care a stat la baza răspunsului l-a constituit art. 3 alin. (2) din Lg. nr. 341/2004 modificată prin O.U.G. nr. 95/2014, astfel că nu există vreo vătămare adusă reclamantului cauzată de un refuz nejustificat.

Faptul că instanţa de fond admite acţiunea cu motivarea că intimatul în timpul procesului de fond a formulat a patra petiţie înregistrată sub nr. x/08.08.2019, prin care a solicitat cu totul altceva decât în petiţiile iniţiale, şi anume programarea în audienţă şi consultarea dosarului său, petiţie la care nu i s-a răspuns, reprezintă o gravă încălcare a legii, deoarece acesta nu a sesizat iniţial instanţa cu un astfel de petit, motiv pentru care instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut prin acţiune. De altfel, la dosarul de fond nu există nicio cerere completatoare a acţiunii

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a răspuns punctual la motivele de recurs formulate, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că prin nesoluţionarea petiţiei adresate recurentului i-a fost afectat interesul legitim privat, acela de a cunoaşte actele existente în dosarul personal, având în vedere că, încă din anul 2014 a formulat numeroase cereri şi a făcut demersuri pentru a i se schimba calitatea de luptător remarcat prin fapte deosebite în Revoluţie, în luptător rănit, răspunsurile primite fiind de fiecare dată abuzive sau neconcludente.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Procedând la o analiză punctuală a motivelor de recurs, Înalta Curte reţine, mai întâi, că acestea se circumscriu dispoziţiilor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

1. Critica ce vizează încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii, se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. şi este nefondată.

În faţa instanţei de fond, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, pârâtul a invocat excepţia de necompetenţă materială a curţii de apel raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, introduse prin Legea nr. 2/2013. în conformitate cu care "prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru problemele revoluţionarilor din decembrie 1989 sau Comisia Parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, se soluţionează în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în recurs de secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel".

Contrar susţinerilor recurentului, prin încheierea de amânare a pronunţării din 13.02.2020, instanţa de fond a analizat şi a respins excepţia necompetenţei materiale.

Cât priveşte dezlegarea dată excepţiei, instanţa de control judiciar împărtăşeşte soluţia instanţei de fond, pentru argumentele arătate în continuare.

Raportat la obiectul cererii deduse judecăţii care vizează obligarea pârâtului la soluţionarea petiţiei înregistrate sub nr. x/08.08.2019 adresate pârâtului Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, acţiunea se circumscrie prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, coroborate cu art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Aşadar, litigiul dedus judecăţii vizează un act administrativ asimilat, iar competenţa materială se stabileşte după poziţionarea emitentului actului în sistemul administraţiei publice (autorităţi centrale sau locale), conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere rangul central al autorităţii publice emitente, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competenţa materială în fond aparţine curţii de apel.

Dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, introduse prin Legea nr. 2/2013, invocate de recurentul-pârât, nu sunt incidente în cauză, întrucât litigiul nu vizează acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ, astfel încât, în mod corect curtea de apel a constatat că este competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă.

2. Nefondată este şi critica ce vizează pronunţarea asupra unui lucru care nu s-a cerut (extra petita), care se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile părţilor .

În acelaşi context, conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

În speţă, intimatul- reclamant a adresat recurentului - pârât o petiţie care a fost înregistrată sub nr. x/08.08.2019, conform rezoluţiei aplicate pe cerere, prin care a solicitat consultarea dosarului administrativ personal aflat în arhiva pârâtului, emiterea unui opis al documentelor din respectivul dosar şi programarea sa la o audienţă pentru discutarea calităţii sale de titular al certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin fapte deosebite seria x-S nr. x/03.11.2010.

Întrucât recurentul-pârât nu a răspuns în termen legal la această petiţie, intimatul-reclamant s-a adresat instanţei de contencios administrativ, solicitând obligarea autorităţii pârâte să răspundă la petiţia înregistrată sub nr. x/08.08.2019, în temeiul art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 şi art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozitivului sentinţei atacate, prima instanţă s-a pronunţat în limitele învestirii, asupra obiectului determinat de reclamant, dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi art. 22 alin. (6) C. proc. civ. fiind respectate.

În contextul în care intimatul-reclamant a făcut dovada că s-a adresat recurentului pârât cu petiţia înregistrată sub nr. x/08.08.2019, conform rezoluţiei aplicate pe cerere (înscrisul fiind depus în copie la dosarul de fond), iar răspunsul transmis cu adresa nr. x/28.12.2018 viza o altă petiţie anterioară înregistrată de reclamant cu nr. x/04.12.2018, susţinerile recurentului-pârât cu privire la obiectul acţiunii judiciare sunt lipsite de suport.

În fine, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect prevederile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 şi ale art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 în raport cu circumstanţele concrete ale cauzei.

Corelarea acestor dispoziţii legale cu întregul context normativ în care se exercită dreptul la acţiune al persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, potrivit art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conferă consistenţă concluziei la care a ajuns curtea de apel, în condiţiile în care, din probele administrate, a rezultat un efect vătămător care se află în legătură de cauzalitate cu întârzierea în formularea unui răspuns de către autoritatea publică. în contenciosul administrativ subiectiv, conduita culpabilă a autorităţii publice este sancţionată în măsura în care are ca efect o lezare a reclamantului într-un drept sau într-un interes legitim.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3,pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat şi va obliga recurentul-pârât la plata către intimatul-reclamant a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat), cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., ţinând seama de circumstanţele cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 împotriva sentinţei nr. 10 din 20 februarie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2022.