Recovery of public funds for unauthorized alienation of software use and partial implementation of funded project

Şedinţa publică din data de 9 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.03.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, solicitând anularea deciziei nr. 6452/21.12.2017 şi a procesului-verbal nr. x/21.09.2017 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare relativ la proiectul "Sistem alternativ pentru Licitaţii Electronice - SALE", cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2147 din 4 iulie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei curţii de apel nr. 290 din 16 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenta-reclamantă nu şi-a structurat criticile conform temeiurilor de drept invocate, susţinând în esenţă următoarele aspecte:

- sentinţa este nemotivată corespunzător; instanţă de fond a înlăturat nejustificat concluziile raportului de expertiză şi nu a prezentat nicio motivare pentru care nu a avut în vedere critica privind contradicţia dintre scrisoarea de aprobare a proiectului, pe de o parte, şi procesul-verbal şi decizia de respingere a contestaţiei, de cealaltă parte;

- în mod greşit a fost înlăturat motivul de nelegalitate al nemotivării/motivării insuficiente a actelor administrative contestate în cauză;

- au fost incorect calificate operaţiunile încheiate cu privire la platforma de tranzacţionare realizată urmare proiectului; instanţa a folosit sintagma "înstrăinarea folosinţei", însă nu este în discuţie o înstrăinare sau o închiriere, atâta timp cât platforma de tranzacţionare nu poate funcţiona în alt mod; societatea administrează respectiva platformă, se ocupă de adaptarea acesteia, de înlăturarea eventualelor probleme şi o pune la dispoziţia celor care operează tranzacţiile, funcţionând similar platformei SEAP;

- cuantumul corecţiei financiare aplicate a fost stabilit în mod arbitrar de autoritate şi cu încălcarea principiului proporţionalităţii, contrar H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, pct. 3, partea a 3-a din Anexă care trebuia în mod obligatoriu a fi respectat, însă instanţa a respins cererea de reducere a cuantumului corecţiei financiare, fără a analiza în nicio măsură argumentele invocate şi criteriile de apreciere prevăzute de dispoziţiile legale.

II. Procedura derulată în recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate încrisuri noi.

III. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Motivul de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sancţionează situaţiile în care, prin hotărârea pronunţată, instanţa a încălcat regulile de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Recurenta- reclamantă a indicat formal acest motiv de casare fără a-l dezvolta într-o manieră care să permită identificarea neregularităţilor ce ar putea fi subsumate prevederilor 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu toate că, sub imperiul motivului de casare menţionat, se includ cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum şi a celor stabilite în interesul exclusiv al părţilor.

În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din această perspectivă, sunt vizate ipotezele de motivare insuficientă şi contradictorie a hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile sau apărările părţilor.

Din analiza considerentelor hotărârii recurate, Înalta Curte constată că motivarea primei instanţe răspunde la argumentele prezentate de părţi, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, nefiind astfel identificate contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi nici considerente străine de natura cauzei.

În conformitate cu jurisprudenţa CEDO, chiar dacă dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale impun instanţelor naţionale să-şi motiveze deciziile (cauza Boldea vs. Romania), această obligaţie nu presupune existenţa unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse spre judecată instanţei, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunţării acesteia.

Argumentele invocate de recurentă, vizând interpretarea normelor legale incidente, deduc controlului judiciar al instanţei de recurs legalitatea soluţiei instanţei de fond prin prisma dreptului substanţial, analiză pe care Înalta Curte o va dezvolta cu ocazia analizării motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţă, acest motiv de casare al hotărârii recurate nu va fi reţinut ca întemeiat.

Analizând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva criticilor forrmulate, Înalta Curte constată că este nefondat.

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.09.2017 emis de pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a fost stabilită în sarcina reclamantei A. S.R.L. obligaţia de plată a unei creanţe bugetare în cuantum de 965.844,81 RON, reprezentând 100% asistenţă nerambursabilă vizând contractul de finanţare nr. x/19.11.2013.

În motivarea procesului-verbal, autoritatea publică emitentă a reţinut în concluzie că, în ceea ce priveşte modul de implementare a proiectului, beneficiarul nu a respectat în totalitate funcţionalităţile descrise în cererea de finanţare anexă la contractul de finanţare şi nici caietul de sarcini; modificările prezentate prin adresa nr. x/24.10.2016, care conţine Anexa I Tabel 1: Matrice asocieri ale funcţiilor prevăzute în documente (CF, CS), reprezintă modificări substanţiale ce trebuiau notificate (…); în ce priveşte modul de utilizare a proiectului, A. S.R.L. a încheiat contractul privind cedarea utilizării software-ului SALE către A. S.A., contra cost, precum şi închirierea software-ului contra cost către alţi utilizatori.

Contestaţia formulată de reclamanta societatea A. S.R.L. a fost respinsă prin decizia nr. 6452/21.12.2017, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale invalidând motivele invocate în conţinutul plângerii prealabile.

Instanţa de recurs apreciază că argumentele judecătorului fondului sunt în concordanţă cu dispoziţiile legale incidente speţei iar soluţia de respingere a acţiunii este corectă.

Criticile recurentei reclamante referitoare la soluţia instanţei de fond în privinţa motivului de nelegalitate al nemotivării/motivării insuficiente a actelor administrative contestate în cauză sunt nefondate.

Motivarea actului administrativ constituie o veritabilă condiţie de legalitate a acestuia, atât de formă, sub aspectul existenţei ei, cât şi de fond, în privinţa conţinutului ei. Această cerinţă reprezintă o garanţie împotriva conduitei arbitrare şi a excesului de putere al autorităţilor publice, menită să ofere destinatarilor lui ori terţilor interesaţi o informarea corectă asupra treburilor publice şi asupra problemelor de ordin personal, iar instanţei să permită efectuarea unui control de legalitate adecvat.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competenţa emitentului, ci trebuie să conţină elemente de fapt şi de drept pentru a putea realiza scopul ambivalent anterior expus.

Considerentele deciziei administrative, mai ales aspectele de fapt, se pot regăsi şi în actele care atestă operaţiuni administrative anterioare deciziei, care în ansamblul precedurii derulate premerg, pregătesc şi fundamentează actul decizional.

Cu toate aceste nu pot fi pretinse actului administrativ exigenţe similare în privinţa motivării cu cele solicitate hotărârilor judecătoreşti, pentru că nu se poate face abstracţie de caracterul său de act juridic unilateral şi individual al acestuia, de faptul că emiterea lui este rezultatul valorificării raporturilor de putere publică a emitentului în raport de destinatarul lor, că în procedura de emitere a acestuia contenciosul îşi pierde din intensitate, chiar dacă legiuitorul a instituit obligaţia parcurgerii recursului graţios ori ierarhic.

În această notă, instanţa de control judiciar reţine, în acord cu judecătorul fondului, că actele administrative contestate demonstrează analiza autorităţii publice emitente asupra aspectelor relevante, fiind identificate faptele reţinute în sarcina reclamantei, care au fost apreciate ca fiind abateri, cât şi măsurile administrative aplicate, cu indicarea temeiurilor normative aplicabile.

Aspectele de fapt şi de drept reţinute denotă raţionamentul autorităţii publice emitente în analiza conduitei reclamantei în această procedură administrativă, raţionament care nu trebuie să presupună expunerea unui veritabil silogism judiciar, cum pretinde recurenta, fiind suficientă din perspectiva legalităţii actului administrativ indicarea temeiurilor de fapt şi de drept relevante.

Pe de altă parte, aşa cum corect a remarcat judecătorul fondului, neevidenţierea expresă a raţionamentului pentru care autoritatea a considerat că au existat încălcări ale principiilor de derulare a procedurilor de achiziţie publică nu a dus la o încălcare a dreptului la apărare al reclamantei, întrucât orice beneficiar de finanţare din fonduri publice, familiarizat cu specificul raporturilor de drept administrativ specifice, inclusiv recurgând la asistenţă juridică de specialitate, poate înţelege din lectura actelor administrative litigioase motivele de fapt şi de drept pentru care s-a constatat neregula şi s-a aplicat corecţia financiară. Or, reclamanta atât prin contestaţia administrativă cât şi prin cererea de chemare în judecată a formulat apărări concrete demonstrând că a înţeles pe deplin raţionamentul autorităţii de management instrumentatoare.

Nu sunt întemeiate nici criticile recurentei referitoare la încălcarea de către autoritatea pârâtă a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 care interzic revocarea unui act administrativ intrat în circuitul civil şi care a produs efecte juridice.

Recurenta apreciază în mod greşit că emiterea procesului-verbal şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei echivalează cu o revocare a Scrisorii de aprobare a proiectului nr. 2225/05.09.2013.

Aşa cum a reşinut şi instanţa de fond, autoritatea pârâtă nu a «revocat» unilateral contractul de finanţare în baza căruia a fost achitată părţii reclamante suma de 965.844,81 RON, stabilită ulterior spre restituire cu titlu de creanţă bugetară, ci a emis un proces-verbal în condiţiile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, act normativ ce defineşte la art. 3 lit. (j) şi (i) noţiunile de "(j) creanţe bugetare rezultate din nereguli - sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora;" şi "(i) activitatea de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din nereguli -activitatea prin care se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată rezultată din neregula constatată, prin emiterea unui titlu de creanţă.

Aşadar, autoritatea publică pârâtă nu a procedat la o denunţare unilaterală a contractului nr. x/332/19.11.2013, ca izvor al finanţării acordate de M.C.S.I., pentru a fi eventual relevantă în analiză chestiunea revocării din reglementarea art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ci şi-a îndeplinit o atribuţie legală potrivit O.U.G. nr. 66/2011 sub aspectul sumelor de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi a fondurilor naţionale aferente acestora.

Nu pot fi însuşite nici criticile referitoare la nelegalitatea abaterii privind situaţia modulului «Sistem integrat de achiziţii şi valorificări, ce conţine şi sistemul de tranzacţionare pe pieţele dezvoltate de către BRM», abatere care nu există întrucât sub-modului a fost conceput în cererea de finanţare cu respectarea Directivei 24/2014/UE, dar norma naţională de transpunere, Legea nr. 98/2016 şi Legea nr. 99/2016, reglementează utilizarea exclusivă a SEAP, fără a fi permisă existenţa pe piaţă a unei alte platforme, motiv pentru care acest sub-modul nu mai poate fi folosit integral aşa cum a fost prevăzut, ci doar în partea care gestionează informaţii comune relative la licitaţii.

Înalta Curte constată că în planul de afaceri aferent cererii de finanţare, recurenta a arătat că «proiectul îşi propune crearea unui sistem alternativ pentru licitaţii electronice dedicat instituţiilor publice din România, având ca scop facilitatea achiziţiilor publice prin intermediul unei soluţii on-line pentru afaceri necesară pentru piaţă. Totodată, se doreşte dezvoltarea unei platforme electronice cu caracteristici sistemice uşor updatabile concepute special spre a-i servi nevoilor autorităţilor contractante şi ofertanţilor în cadrul procesului de atribuire a contractelor rezultate în urma aplicării procedurilor de achiziţie publică.

Prin raportul de expertiză efectuat în proces s-a reţinut că aplicaţia «Licitaţii» este realizată parţial relativ la "Proceduri de achiziţie ce respectă rigorile directivelor europene în materia achiziţiilor publice» fiind estimat un grad de realizare de 65 - 70% pentru «Sistem integral de achiziţii şi valorificări (Disponibil, Licitaţii)".

Aşadar, probele administrate în cauză atestă o realizare parţială a indicatorului contractului de finanţare prin prisma aplicaţiilor specifice achiziţiilor publice.

Totodată, din probele administrate reiese că implementarea proiectului trebuia finalizată la data de 19.11.2014, respectiv 12 luni de la semnarea contractului nr. x/332/19.11.2013, interval în care beneficiarul finanţării era obligat să finalizeze toate activităţile proiectului. Or, Legea nr. 98/2016 şi Legea nr. 99/2016 au fost publicate în Monitorul Oficial al României la data de 23 mai 2016, intrând în vigoare în termen de 3 zile de la publicare.

În aceste condiţii, în mod corect a constatat instanţa de fond că apărarea recurentei-reclamante prin prisma reglementării noului pachet legislativ în materia achiziţiilor publice nu este pertinentă, de la data la care avea obligaţia de finalizare a implementării proiectului finanţat şi până la nivelul lunii mai 2016 trecând un interval de aproximativ 18 luni.

În consecinţă, cum finanţarea acordată nu şi-a găsit reflectarea în livrabilul asumat contractual, păstrarea de către partea reclamantă a sumei rambursate aferent aplicaţiei software neimplementate, infirmată inclusiv de către expert a se găsi realizată, este lipsită de temei legal, motiv pentru care se confirmă existenţa abaterii sub acest aspect cu consecinţa neregulii ce impune recuperarea finanţării corespunzătoare.

Nu sunt fondate nici criticile referitoare la nelegalitatea reţinerii abaterii ce vizează transferul prin închirierea/înstrăinarea sub orice formă a obiectivului finanţat în perioada de 3 ani după finalizarea proiectului, din perspectiva unei incorecte calificări a operaţiunilor încheiate cu privire la platforma de tranzacţionare.

Instanţa de recurs remarcă faptul că recurenta-reclamantă reia toate aspectele de fapt învederate prin cererea de chemare în judecată, fără să aducă veritabile critici împotriva hotărârii recurate.

Societatea reclamantă A. S.R.L. în calitate de proprietar, a încheiat cu societatea Bursa Română de Mărfuri S.A. în calitate de utilizator, contractul pentru servicii de utilizare on-line a unui program software nr. 04/01.02.2016, prin care partea reclamantă s-a obligat să presteze «servicii de tip Software-as-a-Service (…): 2.1.1 Servicii online de tip software-as-a-service pentru platforma SALE GAZE începând cu 15.08.2015; 2.1.2 Servicii online de tip software-as-a-service pentru platforma SALE REMIT începând cu 15.12.2015; 2.1.3 Servicii online de tip software-as-a-service pentru platforma SALE GAZE începând cu 15.03.2016; 2.1.4 Servicii online de tip software-as-a-service pentru platforma SALE LICITAŢII începând cu 30.04.2016», în schimbul unei preţ de 1.000 RON/lună fără TVA + 2.000 RON/lună fără TVA + 3.000 RON/lună fără TVA + 3.000 RON/lună fără TVA.

Totodată, se constată că societatea reclamantă în calitate de proprietar a încheiat şi cu societăţile B. S.R.L. şi MA-DA Proiect S.R.L., în calitate de utilizator, contractele pentru servicii de utilizare on-line a unui program software nr. 45/23.12.2016 şi nr. 20/05.04.2017, prin care a cedat dreptul de utilizare a programului software "SALE" pentru un preţ lunar de 5.000 RON fără TVA, respectiv pentru un preţ anual de 500 RON.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul a arătat că «Platforma web este pusă la dispoziţia următoarelor categorii de utilizatori: - Bursa Română de Mărfuri, care supervizează şi administrează funcţionarea platformei web, operează pe piaţa bursieră în cadrul şedinţelor de tranzacţionare, respectiv că A. organizează la nivelul pieţei la disponibil ringuri de tranzacţionare specifice pentru principalele categorii de mărfuri fungibile. (…) Accesul în piaţa bursieră se face: varianta 1 - prin înregistrarea societăţilor comerciale ca membru afiliat, caz în care acestea devin propriul lor broker pe piaţa la disponibil (…) varianta 2 - prin intermediul societăţilor de brokeraj pe mărfuri. (…) Se transmite bursei ordinul de vânzare sau cumpărare, care conţine cerinţele iniţiatorului, utilizând modulele Disponibil şi Licitaţii, precum şi Baza de date cu informaţii despre societăţi (…) Bursa Română de Mărfuri, prin Comisia de Cotaţii, stabileşte cotaţii pentru mărfurile (activele) tranzacţionate în cadrul ringurilor gestionate de piaţa la disponibil, obiectiv realizabil utilizând modulele Disponibil, Licitaţii şi Baza de date cu informaţii despre societăţi. (…) Pentru tranzacţionarea de tip en-gros a energiei sau gazelor naturale se foloseşte subsistemul Tranzacţionare Energie (…)»

Or, recurenta -reclamantă a încheiat cu societatea Bursa Română de Mărfuri S.A., asociatul unic al societăţii A. S.R.L. în termenul de 3 ani după finalizarea proiectului, un veritabil acord contractual prin care a înstrăinat folosinţa obiectivului finanţat în sensul art. 10 alin. (31) din contractul de finanţare.

Aşadar, prin cererea de finanţare, partea reclamantă a transmis ideea existenţei unei legături directe între exploatarea de către societatea A. S.R.L. a programului informatic şi societăţile private care doresc să desfăşoare achiziţii prin metode de tip licitaţie electronică.

Or, contractul încheiat cu Bursa Română de Mărfuri S.A., dat fiind şi modul efectiv de executare a acestuia, prin permiterea utilizatorului de a deţine controlul funcţionalităţii platformei informatice, implică o substituire a societăţii utilizatoare în rolul descris în cererea de finanţare pentru societatea proprietară a programului software, astfel că nu A. S.R.L. este cea care prestează serviciile de care sunt interesate societăţile private care doresc să desfăşoare achiziţii prin metode de tip licitaţie electronică, ci societatea Bursa Română de Mărfuri S.A..

De aceea, în mod corect a reţinut instanţa de fond că a intervenit o «înstrăinare» de către partea reclamantă a folosinţei obiectivului finanţat către un terţ în interiorul termenului de interdicţie, motiv pentru care art. 10 alin. (31) din contractul de finanţare fundamentează existenţa unei nereguli ce permite retragerea integrală a finanţării acordate.

Este legală şi raportarea abaterii la dispoziţiilor. pct. 3 din Partea a 3-a din Anexa H.G. nr. 519/2014, situaţia descrisă implicând o nerespectare a cerinţelor privind asigurarea unei bune gestiuni financiare, cu aplicarea principiilor economicităţii, eficacităţii şi eficienţei, câtă vreme partea reclamantă a acceptat să cedeze exploatarea unui activ patrimonial în beneficiul unei societăţi terţe şi cu nerespectarea scopului avut în vedere la dezvoltarea acelui program informatic finanţat din fonduri publice.

În aceste condiţii, este lipsită de pertinenţă critica recurentei reclamante cum că ar fi supusă unei răspunderi obiective, în lipsa culpei sale şi pe fondul unei analize eronate în precedent a cererii de finanţare de către prepuşii autorităţii publice pârâte.

Astfel, exploatarea în concret a platformei informatice nu este identică descrierii efectuate în conţinutul cererii de finanţate, inclusiv al planului de afaceri aferent, întrucât lipseşte relaţia directă de afaceri dintre societatea A. S.R.L. şi societăţile private care doresc să desfăşoare achiziţii prin metode de tip licitaţie electronică, ci aceasta este desfăşurată de către asociatul unic al reclamantei - Bursa Română de Mărfuri S.A., societatea căreia i-a fost cedată exploatarea efectivă a platformei informatice în discuţie.

În acelaşi sens, chiar dacă în conţinutul contractului de finanţare s-a prevăzut în sarcina societăţii finanţate să existe un număr de 5 «IMM-uri care realizează tranzacţii prin aplicaţia informatică», sensul acestei clauze nu implică dreptul recurentei- reclamante de a înstrăina obiectivul finanţat, nici în limita folosinţei sale, existând o interdicţie expresă în art. 10 alin. (31) din contract. În consecinţă, realizarea tranzacţiilor prin aplicaţia informatică exclude exploatarea acesteia în formele avute în vedere de art. 10 alin. (31) din contractul de finanţare, presupunând orice alt mod de implicare a acelor IMM-uri în tranzacţionare.

Nu pot fi valorificate nici criticile recurentei relative la reindividualizarea corecţiei aplicate, prin aplicarea uneia într-un procent mai redus.

Într-adevăr, aşa cum susţine reclamanta prin H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, pct. 3, partea a 3-a din Anexă, se prevede în cazul neregulii reţinute în sarcina reclamantei, nerespectarea cerinţelor privind asigurarea unei bune gestiuni financiare, cu aplicarea principiilor economicităţii, eficacităţii şi eficienţei, că valoarea corecţiei financiare ce se aplică va fi determinată prin aplicarea principiului proporţionalităţii şi luând în considerare gravitatea abaterii, prejudiciul provocat sau posibil să fie provocat fondurilor europene şi fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Prin urmare, autoritatea de control are o mai mare marjă de apreciere în determinarea şi individualizarea corecţiei de aplicat în cazul constatării acestei nereguli, decât în situaţia altora, în care corecţia este individualizată, prin instituirea unui singur nivel procentual, sau a două sau mai multe, situaţie în care marja de apreciere a autorităţii de control variază între pragurile astfel stabilite.

Însă, aşa cum s-a reţinut de instanţa de fond, se constată că nu sunt relevate şi identificate argumente care să justifice înlăturarea aplicării sau reducerea corecţiei financiare impuse părţii reclamante, ci, dimpotrivă, prin prisma impactului concret al abaterii în discuţie, se impune menţinerea, astfel că nu există vreun temei pentru a dispune reindividualizarea.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 2147 din 4 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2022.