Loss of right to appeal an interlocutory intervention order due to violation of the 5-day peremptory deadline under Art. 64(4) CPC

Şedinţa publică din data de 8 martie 2022

Deliberând asupra prezentei cauze şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 26 aprilie 2021 pronunţată de 26 aprilie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia nulităţii cererii de intervenţie accesorie pentru lipsa semnăturii şi, pe cale de consecinţă, a anulat cererea de intervenţie accesorie formulată de către A..

Totodată, instanţa a amânat judecarea cauzei la data de 07.06.2021 - C3 Recurs Achiziţii publice (11-12), pentru când: se va comunica numitului A. încheierea de şedinţă pronunţată cu privire la cererea de intervenţie accesorie, se va verifica dacă încheierea a rămas definitivă sau s-a exercitat calea de atac, se vor pune în discuţia părţilor excepţiile şi recursurile din prezenta cauză.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, intervenietul A. nu s-a conformat dispoziţiei instanţei de la termenul anterior ca autorul cererii de intervenţie să depună la dosarul cauzei cererea de intervenţie semnată, obligaţie care nu era necesară a fi pusă în vedere prin citarea sau comunicarea unui alt act al instanţei dat fiind că numitul A. nu avea calitate de parte iar cererea de intervenţie a fost de intervenţie voluntară în dosar, având obligaţia în calitatea sa de potenţial intervenient să urmărească cursul dosarului în care el însuşi a formulat cerere de intervenţie.

A mai reţinut instanţa că cererea de chemare în judecată este formulată anterior modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 şi dispoziţiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ. iar, pentru verificarea rămânerii definitive a încheierii de şedinţă pronunţată cu privire la cererea de intervenţie accesorie a amânat cauza.

De asemenea, mai reţine instanţa că soluţia pronunţată asupra cererii de intervenţie este cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare pentru autorul cererii de intervenţie care este lipsă de la dezbateri, căruia i se va comunică încheierea, urmând ca la termenul următor să se verifice dacă încheierea a rămas definitivă sau s-a exercitat calea de atac.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva acestei încheieri a promovat recurs intervenientul A., in condiţiile art. 483 C. proc. civ.

În argumentarea memoriului de recurs, recurentul critică încheierea atacată, apreciind că instanţa de fond a încălcat normele de procedură ce vizează complinirea lipsurilor unei cereri în ceea ce priveşte semnarea, potrivit art. 63 C. proc. civ.

Arată că instanţa de fond a încălcat regulile de procedură imperative, respectiv citarea părţii căreia ar fi trebuit să i se pună în vedere obligaţiile ce le avea de împlinit.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, fiind comunicată, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi excepţia tardivităţii, solicitând admiterea excepţiilor astfel cum au fost formulate.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul în raport de excepţia tardivităţii recursului promovat de intervenient şi invocată din oficiu,a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare,Înalta Curte urmează să o admită, şi să respingă recursul, ca fiind tardiv formulat, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Dispoziţiile legale aplicabile

"Art. 64 - (…)

(4) încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanţă, respectiv numai recursul la instanţa ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunţată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanţei competente să soluţioneze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. Întâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie.

(…)

Prin urmare, legea pretinde exercitarea căii de atac în termenul menţionat, termen legal imperativ, care are ca punct/moment de plecare data comunicării hotărârii, moment de la care se calculează termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru formularea cererii de recurs deduse judecăţii, ce se calculează potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când au început, nici ziua când s-au sfârşit acestea).

În cauză, se reţine că termenul imperativ prevăzut de lege pentru declararea recursului este de 5 zile de la comunicare, către partea lipsă.

În situaţia nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că încheierea instanţei de fond a fost comunicată recurentului la data de 5 mai 2021 şi, în aplicarea prevederilor legale anterior redate, reiese că termenul pentru exercitarea recursului s-a împlinit la data de 11 mai 2021. Or, conform datei menţionate pe plicul de expediere,(data poştei) recursul a fost exercitat la data de 14 mai 2021, cu mult peste termenul prevăzut de lege.

Prin urmare, recursul a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ şi de decădere prevăzut de art. 64 alin. (4) din C. proc. civ.

Or, neexercitarea dreptului procesual- în speţă, a recursului- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Având în vedere această situaţie, cât şi dispoziţiile art. 185 C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părţii din dreptul de a exercita această cale extraordinară de atac, conform art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., afară de cazul când legea dispune altfel -ceea ce, în cauză, nu se poate reţine-, sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei -ceea ce, în cauză, nu s-a susţinut-, Înalta Curte urmează a da eficienţă textului de lege sus- evocat şi, pe cale de consecinţă, a admite excepţia tardivităţii invocată din oficiu şi a respinge recursul declarat de intervenientul A., ca fiind tardiv formulat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul formulat de intervenientul A. împotriva încheierii din 26 aprilie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 martie 2022.