Loss of interest in administrative appeal due to subsequent ministerial order and inadmissibility of mislabeled appeal in judicial labor disputes

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 15.07.2019, reclamanţii A., B., C., D. Au Chemat În Judecată Pe Pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Dolj Şi Curtea De Apel Craiova, solicitând: anularea în parte a Ordinului 85/C/04.01.2019, emis de Ministrul Justiţiei şi obligarea Ministrului Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare, în care să fie acordate sporurile potrivit noii legi de salarizare, după cum urmează: sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25%; sporul pentru păstrarea confidenţialităţii, în cuantum de 5%; respectiv, reîncadrarea lor şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1.12.2015 şi obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care suntem îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii effective; obligarea pârâţilor la plata diferenţei, între remuneraţia care include VRS de 440,16 RON începând cu 9.04.2015, respectiv de 484,18 RON începând cu 1.12.2015, precum şi sporurile, aşa cum s-au solicitat şi remuneraţia efectiv plătită, începând cu 01.01.2019, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 798 din 15 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Craiova, a respins cererea împotriva pârâtei Curtea de Apel Craiova pentru lipsa calităţii procesuale passive, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Dolj pe capătul de cerere privind anularea în parte a Ordinului nr. 85/C/04.01.2019, a respins acest capăt de cerere împotriva pârâtului Tribunalul Dolj pentru lipsa calităţii procesuale passive, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei pe capătul de cerere privind plata diferenţei de drepturi salariale, a respins acest capăt de cerere împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei pentru lipsa calităţii procesuale passive, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii ca nefondată, a admis excepţia prescripţiei, a respins cererea reclamanţilor pentru perioada 9.04.2015-8.07.2016 ca prescrisă, a admis în parte cererea reclamanţilor A., B., C., D. - toţi reclamanţii reprezentaţi de A. în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, TRIBUNALUL DOLJ CURTEA DE APEL CRAIOVA, a anulat în parte Ordinul MJ nr. 85/C/04.01.2019, a obligat pe pârâtul Ministerul Justiţiei să emită un nou ordin prin care să acorde reclamanţilor, pentru perioada cuprinsă între 9.07.2016 şi data ieşirii la pensie a fiecăruia, sporul pentru risc şi solicitare neuropsihică de 25% şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de 5%, luând în calcul o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON, şi să recalculeze indemnizaţia fiecăruia în raport de aceasta., a obligat pe pârâtul Tribunalul Dolj să plătească reclamanţilor diferenţa dintre drepturile salariale calculate conform celor menţionate anterior şi drepturile salariale efectiv primite, actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei în temeiul arfc. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată, respectiv ca rămasă fără obiect.

Apreciază recurentul-pârât Ministerul Justiţiei ca neîntemeiată obligarea sa de a emite un nou ordin privind acordarea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% şi sporului pentru păstrarea confidenţialităţii de 5%.

În analiza modului de calcul şi de acordarea a sporurilor solicitate de intimaţii-reclamanţi, prima instanţă a reţinut că acestora li se aplică norma specială reglementată de dispoziţiile art. 24 din Cap. III Secţiunea III şi Anexa Vale Legii nr-153/2017, potrivit cărora în domeniul de activitate "Justiţie" sunt prevăzute sporuri în cuantum maxim total de 45%, fiind derogatorie de la norma generală prevăzută de art. 25 din Capitolul II secţiunea III a Legii nr. 153/2017.

Precizează recurentul-pârât că, legiuitorul face referire la un procent al sporurilor, stabilind doar că începând cu luna iunie 2017 se menţine în plată cuantumul sporurilor acordate pentru luna iunie 2017, iar începând cu 1 ianuarie 2018 cuantumul brut al sporurilor se majorează cu 25% faţa de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.

Aceleaşi dispoziţii referitoare la "cuantumul" sporurilor s-au păstrat şi ulterior. Astfel, de la 1 ianuarie 2019, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 11-4/2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare au fost majorate cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de baza, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018.

În acelaşi timp, alin. (2) al aceluiaşi articol a stabilit că "începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Prin urmare, ordinul a cărei anulare parţială s-a dispus de către prima instanţă a fost emis în aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016 şi a OMJ nr. 2066/C/201B, stabilindu-se recalcularea drepturilor salariale pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioada 1.12.2015-31.12.2017 la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, nefiind modificată modalitatea de stabilire a drepturilor salariale prevăzută de lege.

Aşadar, intimaţii-reclamanţi pot beneficia de sporuri cel mult la nivelul anului 2018 conform O.U.G. nr. 114/2018, cu condiţia respectării art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, care fixează doar pragul maxim pe care ordonatorul de credite trebuie să îl respecte, acesta având însă libertatea de a acorda sporuri al căror cuantum să fie chiar mai mic de un procent de 30% din suma totală a salariilor.

În concluzie, se solicită să se constate că modul de calcul al sporurilor este stabilit în mod concret prin OMJ nr. 85/C/2019, potrivit dispoziţiilor Legale prevăzute (a art. 25, art. 36 şi art. 5 din Cap, VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, astfel că în mod greşit instanţa de fond a dispus acordarea sporurilor în procente maxime cumulate.

În continuare, solicită recurentul-pârât instanţei de recurs să înlăture obligaţia Ministerului Justiţiei de a emite noi ordine de salarizare cu o indemnizaţie de încadrare recalculată, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,169 RON, acest capăt de cerere rămânând fără obiect.

Astfel, la data de 29.11.2019 a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4988/C/2019, în temeiul dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prevederilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ţinând seama de faptul că, in sistemul justiţiei, prin hotărâri judecătoreşti definitive, a fost acordată valoarea de referinţă sectorială de 484,15 RON.

Împotriva aceleiaşi sentinţe Tribunalul Dolj a declarat apel.

A precizat Tribunalul Dolj că, ţinând seama că obligaţia sa este una subsidiară şi nu poate fi executată în lipsa emiterii ordinului de salarizare de către Ministrul Justiţiei, a soliciat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul admiterii excepţiei invocate.

În cazul în care se apreciază că, excepţia este neîntemeiată, a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, întrucât la data de 29.11.2019 Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 4988/C care stabileşte că, în perioada 01.12.2016 - 31.12.2017, judecătorii şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei este lipsit de interes, pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel, la data de 29.11.2019 a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4988/C/2019, în temeiul dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prevederilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ţinând seama de faptul că, in sistemul justiţiei, prin hotărâri judecătoreşti definitive, a fost acordată valoarea de referinţă sectorială de 484,15 RON.

Astfel, potrivit art. 1 din actul administrativ menţionat, "(1) în perioada 01.12.2016-31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 434,18 RON, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător.

(2) În perioada 01.01.2018 - 31.12.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii - cadru nr. 153/7017, drepturile salariate pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari se recalculează, având in vedere cele menţionate la alin.

(3) Începând cu data de 01.01.2019, în aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, cu modificările şi completările ulterioare, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate., curţilor de ape şi asistenţii judiciari se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (1) şi alin. (2).

Art. 3 Plata drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referinţă sectorială prevăzută la art. 1 se va realiza după cum urmează:

a) începând cu luna ianuarie 2020, pentru drepturile salariale aferente lunii decembrie 2019;

h) pentru perioada 01.12,2016 - 30.11.2019, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Art. 4 (1) Emiterea ordinelor ministrului justiţiei de stabilire, începând cu data de 01.12.2019, a drepturilor salariale individuale.. în acord cu art. 1 şi art. 2, se realizează ulterior, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari şi terţiari de credite.

(2) Emiterea ordinelor ministrului justiţiei de stabilire, pentru perioada 1.12.2016 -30.11.2019, a drepturilor salariale individuale, în acord cu art. 1 şi art. 2, se realizează ulterior, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari şi terţiari de credite, dar nu mai târziu de data de 31 mai 2020."

Instanţa de control judiciar apreciază că emiterea OMJ nr. 4988/C/2019 nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea sentinţei recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei interesului în susţinerea recursului, având în vedere împrejurarea că prevederile acestuia se vor aduce la îndeplinire de către curţile de apel şi tribunale, conform atribuţiilor fiecărei instituţii.

Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Aşadar, prin interes se înţelege folosul practic imediat pe care urmăreşte a-l obţine o persoană prin iniţierea/continuarea unui demers judiciar, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual (art. 33 C. proc. civ.), în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, iar acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea/continuarea acţiunii, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii sale, iar, în măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Or, în speţa de faţă, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei nu mai justifică un folos practic, legitim, şi actual în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului formulat.

În ceea ce priveşte calea de atac formulată în cauză de Tribunalul Dolj, analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii invocată de către instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială în materie, stabilesc, derogând de la norma generală de procedură civilă, că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate în primă instanţă calea de atac este recursul, declarat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

În cauză, Înalta Curte constată că Tribunalul Dolj a înţeles să declare apel împotriva hotărârii primei instanţe, şi nu recurs, deşi calea de atac a recursului a fost corect menţionată în dispozitivul sentinţei.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că se impune, cu prioritate, analizarea admisibilităţii căii de atac declarate, în raport cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ. privind principiul legalităţii căii de atac, potrivit cărora:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

De asemenea, potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

În aceste condiţii, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În ceea ce priveşte recalificarea căii de atac a apelului în recurs, Înalta Curte reţine prevederile art. 22 alin. (4) şi art. 152 din C. proc. civ., conform cărora:

"Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă" şi, respectiv, "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită."

Instanţa de control judiciar are în vedere şi Decizia nr. 19 din 24 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, prin care s-a analizat sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 457 alin. (4) din C. proc. civ., în care legiuitorul vorbeşte expres despre recalificarea căii de atac, stabilindu-se următoarele:

"Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că:

Dispoziţiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate.

În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate, instanţa de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.."

Înalta Curte constată că apelul exercitat de Tribunalul Dolj nu poate fi recalificat în recurs prin aplicarea acestei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât susţinerile din cererea de apel nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În aceste condiţii, întrucât cererea de apel nu conţine suficiente elemente care să permită instanţei să recalifice calea de atac formulată în cea prevăzută de lege, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 798 din 15 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Respinge calea de atac formulată de pârâtul Tribunalul Dolj împotriva sentinţei civile nr. 798 din 15 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2022.