Transfer of state railway land to local public domain without proof of public interest

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 5.09.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Compania de Căi Ferate "CFR" S.A. Bucureşti-Sucursala Regională Timişoara în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Timişoara-Municipiul Timişoara prin Primar şi Guvernul României a solicitat anularea parţială a H.G. nr. 1016/2005, anexa 2 nr. crt. 1584 prin care s-a trecut în mod nelegal şi netemeinic imobilul înscris în CF nr. x având nr. top x în suprafaţă de 1885 mp, situat în Timişoara str. x, în proprietatea publică a Municipiului Timişoara şi revenirea la situaţia anterioară prin recunoaşterea dreptului de proprietate a Statului Român - prin CFR pentru imobilul înscris în cartea funciară nr. x nr. Top x in suprafaţă de 1885 mp.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 314 din 5 decembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Compania de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara prin Primar şi Guvernul României şi a dispus anularea numărului curent 1584 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al Judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din Judeţul Timiş.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 314 din 5 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara - Municipiul Timişoara prin primar şi Guvernul României.

Pârâtul Guvernul României critică soluţia instanţei, întrucât Hotărârea Guvernului nr. 1016/2005 a fost adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare.

Hotărârea contestată a fost adoptată, prin însuşirea de către Executiv a proiectului iniţiat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu atribuţii şi competenţe în domeniul administraţiei publice locale, la elaborarea şi adoptarea actului fiind respectate normele de tehnică legislativă prevăzute atât de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificări şi completări, cât şi de Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare aprobat prin H.G. nr. 50/2005, în vigoare la momentul adoptării.

Prin hotărârile autorităţilor publice locale, nu se delimitează proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Prin aceste acte administrative, consiliile locale/judeţene stabilesc doar regimul juridic diferenţiat (proprietatea publică sau proprietatea privată) numai cu privire la bunurile lor, voinţa juridică a includerii bunurilor în domeniul public de interes local sau judeţean aparţinând, deci, autorităţilor locale. Efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală este doar de atestare a regimului juridic al proprietăţii publice diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private, ce aparţine tot unităţii administrativ-teritoriale. De altfel, intervenţia Guvernului asupra inventarelor astfel cum au fost ele însuşite prin acte ale autorităţilor locale, în sensul adăugării sau eliminării unor bunuri ar fi reprezentat o ingerinţă în autonomia locală, consacrată prin Constituţie şi prin Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale (în vigoare la acea dată), cât şi o depăşire a atribuţiilor conferite prin Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În susţinerea prezentului recurs, reiterează pârâtul Guvernul României faptul că, aceste completări la inventarul bunurilor din domeniul public al municipiului Timişoara, au fost însuşite de Consiliul Local Timişoara prin hotărâre - act administrativ, de sine stătător, emis de o autoritate a administraţiei publice locale. Actele autorităţilor administraţiei publice locale sunt aduse la cunoştinţă publică (prin afişare în locuri autorizate şi prin publicare într-un cotidian local de mare tiraj) în condiţiile prevăzute de art. 81 din Legea nr. 24/2000, republicată şi de Legea nr. 215/2001, republicată şi pot fi contestate în faţa instanţelor judecătoreşti competente.

Concluzionează recurentul-pârât că, deşi instanţa a invocat, în motivarea soluţiei de admitere a acţiunii în anulare, dispoziţiile art. 1 şi art. 3 din Legea nr. 213/1998, consideră că s-a făcut o interpretare/aplicare greşită a legii în acest sens.

Recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Timişoara - Municipiul Timişoara prin Primar consideră că acţiunea în contencios administrativ are caracter subiectiv, astfel încât simpla enumerare a nelegalităţilor unui act administrativ, fără ca acestea să cauzeze o vătămare celui ce reclamă, conduce la constatarea caracterului nefondat al acţiunii.

Actul de atestare a bunurilor aparţinând domeniului public local, prin natura sa juridică, nu creează drepturi noi, nu stabileşte şi nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, deci nu este de natură a vătăma vreun drept. Prin astfel de acte administrative, consiliile locale stabilesc doar regimul juridic diferenţiat cu privire la bunurile lor, hotărârile neavand niciun efect asupra proprietăţii altor persoane.

Raportat la cele învederate recurentul precizează că, Hotărârea nr. 1016/2005 este temeinică si legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituţia României si ale art. 21 alin. (3) din Legea 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia. Aceasta hotărâre nu necesită vreo motivare, având in vedere că prin insusi obiectul actului administrativ, constând în atestarea apartenenţei la domeniul public, nu se impune vreo motivare mai amplă, având practic scopul de a proba un inventar al bunurilor aparţinând domeniului public al Municipiului Timişoara.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza de faţă, instanţa de contencios a fost învestită cu o acţiune ca are ca obiect anularea numărului curent 1584 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al Judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş. Anexa nr. 2 suplimentează inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului Timişoara, reclamanta solicitând recunoaşterea dreptului de proprietate al Statului Român prin CFR pentru imobilul în litigiu.

Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Compania de Căi Ferate CFR S.A. Bucureşti - Sucursala Regională de Căi Ferate Timişoara în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara prin Primar şi Guvernul României şi a dispus anularea numărului curent 1584 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al Judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din Judeţul Timiş.

În examinarea legalităţii trecerii în domeniul public al Municipiului Timişoara al bunului respectiv, instanţa de fond, în mod corect a observat că, legea permitea Guvernului să dispună această măsură doar în anumite condiţii, iar această trecere în domeniul public trebuie să fie justificată de un interes public, astfel cum rezultă din prevederile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 anterior redate, preluate de dispoziţiile art. 858 din C. civ.

Contrar susţinerilor recurenţilor, instanţa constată că nici din cuprinsul Hotărârii de Guvern nr. 1016/2005, nici din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ şi nici din cuprinsul HCL nr. 166/2003 şi a documentaţiei ce a stat la baza emiterii acesteia, nu rezultă care sunt împrejurările care au determinat calificarea terenului în litigiu ca fiind de uz sau de interes public.

De asemenea, nici din cuprinsul Hotărârii de Guvern nr. 1016/2005 şi nici din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ, nu rezultă care este cauza de utilitate publică în temeiul căreia s-a apreciat că se impune trecerea terenului respectiv din proprietatea statului în domeniul public al municipiului Timişoara.

Instanţa de control judiciar observă că interesul public care a determinat trecerea acestui teren în domeniul public al Municipiului Timişoara nu a fost probat, câtă vreme nu s-a făcut o referire la împrejurările care justifică această măsură nici în hotărârea contestată în cauză, nici în nota de fundamentare care a stat la baza emiterii acestei hotărârii şi nici în HCL nr. 166/2003 şi documentaţia ce a stat la baza emiterii hotărârii de consiliu local, fiind nerelevant asupra aprecierii legalităţii hotărârii contestate faptul că ulterior emiterii acesteia s-a emis o nouă hotărâre de consiliu local, respectiv HCL nr. 373/2013 privind alocarea unor terenuri pentru construire locuinţe modulare pe structuri metalice P+2E.

Prin urmare, correct s-a constatat că trecerea terenului în domeniul public al Municipiului Timişoara nu a fost justificată de existenţa unei cauze de utilitate publică sau de un interes public, iar în absenţa cauzei de utilitate publică sau a interesului public, această trecere a bunului în domeniul public al Municipiului Timişoara s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 1, art. 3 alin. (1) şi (4), şi ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 în forma în vigoare la data emiterii hotărârii contestate.

Mai mult decât ataât, inclusiv în Anexa însuşită de Consiliul Local prin Hotărârea nr. 166/2003 prin care s-a completat anexa la HCL nr. 245/1999 privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului Timişoara, şi în Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1016/2005, în coloana "Situaţia juridică actuală" este menţionat pentru bunul imobil de la număr curent 1584 "Statul Român prin C.F.R. cumpărare 1949", fiind astfel neîntemeiate susţinerile recurenţilor că la data emiterii HCL nr. 166/2003, respectiv la data emiterii H.G. nr. 1016/2005 nu ar fi cunoscut că terenul respectiv se află în proprietatea Statului Român, atâta timp cât acesta era înscris atât în CF x Timişoara cât şi în Anexa 2 însuşită de către Consiliul Local al Municipiului Timişoara prin Hotărârea nr. 166/2003.

De asemenea, judecătorul fondului în mod corect a reţinut că, potrivit menţiunilor din Anexa nr. 1 şi Anexa nr. 16 la H.G. nr. 1016/2005, terenul înscris la numărul curent 1584 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1016/2005, teren înscris în CF x nr. top x în suprafaţă de 1885 mp situat în Timişoara, se afla la data emiterii H.G. nr. 1016/2005, respectiv la data emiterii HCL nr. 166/2003 care a stat la baza emiterii H.G. nr. 1016/2005 în proprietatea Statului Român prin CFR, iar la data de 31.07.2018 era menţionat pe lista bunurilor cu terenurile ce alcătuiesc domeniul public al Statului aflate în concesiunea CN CFR S.A., Secţii de circulaţie interoperabile.

În concluzie, în mod judicios s-a constatat că, trecerea terenului în litigiu din proprietatea Statului prin CFR în domeniul public al Municipiului Timişoara (teren care face parte din domeniul public al Statului în concesiunea CFR conform menţiunilor din Anexa nr. 16 sus amintită) s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 1, art. 3 alin. (1) şi (4), şi ale art. 7 alin. (1), art. 8 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 în forma în vigoare la data emiterii hotărârii contestate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara - Municipiul Timişoara prin primar şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 314 din 5 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2022.