Extraordinary appeal for annulment of probation service employee's salary difference claim inadmissible due to untimely ordinary appeal

Şedinţa publică din data de 1 martie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual anterior formulării contestaţiei în anulare:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 04.05.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune, solicitând:

1. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP, în calitate de angajator şi ordonator terţiar de credite, să-i calculeze corect salariul pentru luna decembrie a anului 2017 prin rectificarea sumei de 342,109 RON, reprezentând valoarea de referinţă sectorială (denumită în continuare VRS) pentru personalul de probaţiune în intervalul de referinţă menţionat, şi stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcţii bugetare Justiţie, aşa cum indică însăşi CCR prin Decizia nr. 794/2016 invocată în preambulul acestui OMJ.

2. obligarea pârâţilor să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, aşa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ după cum urmează:

- începând cu data de 09.04.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON;

- începând cu data de 01.12.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017.

3. obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum şi a actualizării sumelor rezultate la rata inflaţiei.

4. obligarea pârâtului MJ să rectifice OMJ nr. 603/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta DNP:

- să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 faţă de salariul corect calculat pentru luna decembrie 2017, respectiv cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445 RON şi în acord cu indicaţiile emise în recomandarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale ca urmare a dialogului purtat cu categoriile profesionale din familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie

- să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probaţiune, în acord cu aceeaşi recomandare, şi prin raportare la un salariu calculat corect pentru luna decembrie 2017, în procentul şi în condiţiile indicate în cadrul aceleiaşi recomandări, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018;

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiţii de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiaşi legi; 5% din salariul de bază - pentru păstrarea confidenţialităţii, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispoziţiile normative, să fie calculate şi aplicate în mod individual şi progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat.

5. obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât şi a aplicării eronate a sporurilor şi creşterii salariale de 25% aplicate prin OMJ nr. 603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până la data plăţii efective.

6. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune sumele necesare plăţii despăgubirilor aferente, atâta celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât si a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4388 din data de 30 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secşia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, în parte, şi a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective.

De asemenea, a respins capetele de cerere privind anularea parţială a Ordinelor MJ nr. 542/C/05.02.2018 şi nr. 603/C/08.02.2018, în ceea ce priveşte modul de stabilire a indemnizaţiilor lunare, inclusiv a sporurilor cuvenite, prin raportare la VRS de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv VRS de 445,5 RON începând cu 01.12.2015, ca rămase fără obiect.

3. Calea de atac formulată

Împotriva sentinţei civile nr. 4388 din data de 30 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Soluţia pronunţată de instanţa de recurs

Prin decizia nr. 2501 din 15 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins recursul declarat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei nr. 4388 din 30 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

5. Calea extraordinară de atac formulată în cauză şi motivele invocate

Împotriva deciziei nr. 2501 din 15 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurenta-pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune a formulat contestaţie în anulare.

În susţinerea contestaţiei în anulare, recurenta a invocate următoare argumente:

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. "(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. deztesarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Instanţa de recurs a reţinut în mod greşit că sentinţa civilă nr. 4388 din 30 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost comunicată la data de 26.11.2018 în loc de data de 27.11.2018, aşa cum reiese de pe ştampila aplicată pe plicul în care a fost comunicată această hotărâre înregistrată la DNP sub nr. x/27.11.2018.

Cum recursul a fost formulat de recurenta-pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune la data de 13.12.2018, iar sentinţa civilă nr. 4388 din 30 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti a fost comunicată recurentei-pârâte DNP la data de 27.11.2018, reiese fără putinţa de tăgadă că recursul a fost formulat în termenul de 15 zile de la comunicare, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi numai dintr-o greşeală materială instanţa de recurs a admis excepţia tardivităţii şi a respins recursul ca tardiv formulat.

Prin urmare, decizia civilă nr. 2501 din data de 15.04.2021, pronunţată de înalta Curte de Casaţie Şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Având în vedere cele de mai sus, contestatoare a solicitat să se admită contestaţia în anulare astfel cum a fost formulată şi să se anulez decizia pronunţată în recurs, cu reluarea judecaţii.

În subsidiar, a solictat în temeiul art. 186 C. proc. civ. repunerea în termenul de recurs avându-se în vedere că pe ştampila aplicată pe plic este menţionată data de 27.11.2018, la această dată fiind înregistrată şi la Direcţia Naţională de Probaţiune.

6. Considerentele şi soluţia asupra contestaţiei în anulare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată prin contestaţia în anulare, în raport de motivele invocate şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatoarea Direcţia Naţională de Probaţiune este nefondată, pentru următoarele considerente:

În susţinerea contrestaţiei în anulare, contestatorea a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. deztesarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale". În fapt, a susţinut că sentinţa civilă nr. 4388 din 30 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal i-a fost comunicată la data de 27.11.2018 şi nu la de data de 26.11.2018, aspect ce se confirmă prin ştampila aplicată pe plicul în care a fost comunicată această hotărâre înregistrată la DNP sub nr. x/27.11.2018.

Din analiza actelor existente în dosarul instanţei de fond, în temeiul cărora a fost pronunţată sentinţa nr. 4388 din 30 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 26 noiembrie 2018, înscrisul de la fila nr. x din acest dosar, intitulat "ÎNŞTIINŢARE" confirmând acest aspect. Conţinutul acestui înscris prin care se face dovada comunicării sentinţei recurate la data de 26.11.2018 este însuşit de contestoare prin exisenţa în cuprinsul ei a ştampilei instituţiei şi a datelor de identificare a reprezentantului contestatoarei, delegat cu primirea actelor de procedură.

În aceste condiţii instanţa de recurs a reţinut în mod corect în considerentele deciziei nr. 2501 din data de 15.04.2021, că data de comunicare a sentinţei este 26.11.2018, iar ultima zi în care putea fi declarat recursul era 12 decembrie 2018, iar recursul a fost declarat la data de 13 decembrie 2018, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile.

Faţă de această constatare, Înalta Curte apreciază că, în speţă nu poate fi reţinută incidenţa motivului de contestaţie în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., considerente pentru care va respinge contestaţia în anulare formulată de Direcţia Naţională de Probaţiune, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatoarea Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva deciziei nr. 2501 din 15 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2022.