Clawback tax base validity: exclusion of VAT and distribution margins from reimbursement value under O.U.G. 77/2011

Şedinţa publică din data de 1 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 01.03.2018, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a formulat acţiune în anulare prin care a solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se dispună:

- anularea notificării nr. x/27.07.2017, transmisa reclamantei de către CNAS, prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului II al anului 2017,

- anularea adreselor nr. x/18.08.2017 şi respectiv MB/7164/30.10.2017, prin care CNAS a răspuns contestaţiei administrative formulate de reclamantă 1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1416 din 11 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta reclamantă A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, arătând în esenţă, următoarele:

Actul administrativ atacat este nelegal, întrucât, CNAS a determinat valoarea consumului de medicamente, pentru care recurenta avea obligaţia de a calcula si vira taxa clawback aferenta, conform prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, calculata conform algoritmului stabilit de prevederile art. 3 ale O.U.G. nr. 77/2011, nu prin raportare la vânzările efectuate de subscrisa, ci prin raportare la valoarea de decontare (preţul final, cu amănuntul al fiecărui medicament in parte) suportata din FNUASS si din bugetul Ministerului Sănătăţii; Or, pe langa faptul ca aceasta procedura este contrara dispoziţiilor exprese ale art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, este evident ca valoarea astfel determinata de CNAS include TVA si adaosurile distribuitorilor si farmaciilor fata de care subscrisa nu datoram contribuţia clawback. De altfel, prin întâmpinarea formulata in fata instanţei de fond, CNAS a recunoscut expres că în valoarea consumului comunicat subscrisei în vederea calculăm si virani taxei clawback se regăsesc atât TVA cat si cotele de adaos ale distribuitorilor si farmaciilor.

Nemotivarea notificării x/27.07.2017 şi imposibilitatea verificării datelor privind consumul de medicamente şi procentul "p".

În opinia recurentei-reclamante, prima instanţă în mod greşit a constatat că CNAS s-a conformat obligaţiilor legale aflate în sarcina sa prin emiterea acestei notificări, nefiind analizate aspectele invocate privind imposibilitatea verificării realităţii datelor comunicate.

A arătat că CNAS are obligaţia de a transmite debitorilor taxei clawback valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente aferentă vânzărilor debitorului, cu includerea motivelor de fapt şi de drept care au condus la stabilirea acestor valori. Or, în prezenta cauză, notificarea contestată nu cuprinde nicio explicaţie a valorilor comunicate şi niciun mecanism de control a validităţii acestor date, în realitate, notificarea fiind motivată doar în drept, nu şi în fapt.

Instanţa de fond a analizat doar aspectele care ţin de motivarea în drept, iar nu şi cele referitoare la motivarea în fapt a notificării, fiind greşite considerentele reţinute de prima instanţă, în sensul că notificarea cuprinde elementele obligatorii potrivit specificului său şi că CNAS a respectat obligaţia de motivare a actului administrativ.

Totodată, prin neindicarea clară a elementelor de calcul (care să poată fi verificate de contribuabil) se încalcă şi principiul certitudini fiscale, cată vreme taxa clawback este asimilată obligaţiei fiscale. A arătat că dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi art. 5 alin. (7) din O.G. nr. 77/2011 obligă CNAS să comunice consumul de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferent vânzărilor iar nu o valoare economică a acestora, raportată la valoarea preturilor de referinţă/decontare ale acelor medicamente.

Mai mult, o parte a datelor transmise de CNAS au fost eronate, aspecte care au reieşit din raportul de expertiză realizat în cauză.

Greşita includere a TVA în valoare de calcul.

În mod greşit a considerat instanţa de fond că sunt neîntemeiate argumentele reclamantei privind includerea TVA în datele care i-au fost comunicate, în condiţiile în care exluderea TVA din cadrul CTT şi BAT este doar aparentă şi are doar nivel declarativ. Astfel, BAT are aceeaşi valoare cu cea avută anterior modificării legislative care a impus excluderea TVA din această valoare, iar CTT este folosit pentru decontarea sumelor incluse în consum, care sunt întotdeauna purtătoare de TVA.

De asemenea, recurenta-reclamantă a susţinut că datele incluse în Anexa Notificării conţin TVA, în consecinţa, procentul "p" este aplicat unei valori ce conţine TVA. Or, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie, indiferent de forma diferită a legislaţiei clawback aplicabilă într-o anumită perioadă, calcularea contribuţiei prin raportare la o bază de calcul conţinând şi TVA echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit.

Câtă vreme contribuţia clawback aferentă trimestrului II al anului 2017 se calculează prin raportare la preţul medicamentelor incluzând TVA, această situaţie, echivalează cu impozitul la impozit, constituind o încălcare a principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie, cât şi a principiului general valabil în materie fiscală conform căruia impozitele şi taxele se aplică asupra materiei impozabile. Deopotrivă, câtă vreme procentul "p" se calculează asupra unei valori ce include TVA, se menţin considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013.

În opinia recurentei-reclamante, menţiunea în sensul posibilităţii deducerii TVA-ului nu este de natură să înlăture elementul de nelegalitate, întrucât obligaţia legală a sa este de a calcula, declara şi achita contribuţia clawback în conformitate cu datele comunicate în notificare, respectiv procentul "p" şi consumul de medicamente aferent vânzărilor sale. În aceste condiţii s-ar expune riscului de a suporta sancţiuni, inclusiv fiscale, atât timp cât administrarea şi implicit încasarea contribuţiei nu sunt în sarcina CNAS, ci a organelor fiscale. De aceea, este nevoie de comunicarea unor valori care sa nu conţină TVA, ab initio.

Caracterul discriminatoriu al taxei clawback prin raportare la includerea în valoarea de calcul a adaosurilor care nu aparţin recurentei-reclamante, respectiv nelegalitatea includerii adaosurilor celorlalţi participanţi în lanţul de distribuţie (distribuitori şi farmacie) în baza de calcul a taxei.

Recurenta-reclamantă a considerat că sunt greşite reţinerile instanţei de fond potrivit cărora, anterior, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la aceste aspecte, în sensul că nu există discriminare în materia taxei clawback.

A arătat că, în realitate, opinia Curţii Constituţionale constantă în toate deciziile pronunţate, este în sensul că nu există discriminare între deţinătorii de APP (plătitorii taxei) şi distribuitori şi farmacii (neplătitori ai taxei), câtă vreme taxa clawback se stabileşte prin raportare la valoarea vânzărilor fiecărui plătitor în parte. Or, raportarea la valoarea de compensare a medicamentelor şi consecinţele acesteia nu rezultă din lege, pentru a putea fi controlate de Curtea Constituţională, ci dintr-o interpretare şi aplicare a legii care trebuie controlată de către instanţe. În consecinţă, revine instanţelor de judecată sarcina de a verifica dacă mecanismul avut în vedere de CNAS la momentul emiterii actului atacat este conform cu dispoziţiile legale incidente. În opinia, recurentei-reclamante, acestor critici instanţa de fond nu a înţeles să le dea nicio dezlegare.

A arătat că dispoziţiile art. 3 si 5 din O.U.G. nr. 77/2011 nu prevăd în mod concret că stabilirea valorii consumului de medicamente se face prin raportare la valoarea de referinţă, respectiv la valoarea de decontare a medicamentelor, astfel încât adaosurile de distribuţie şi farmacie să facă parte din structura preţului de referinţă respectiv a preţului de decontare a medicamentelor.

Totodată, prin acţiunea introductivă, recurenta-reclamantă a arătat expres că nu contestă faptul că este singura categorie care suportă taxa, ci că este nelegal ca taxa suportată doar de recurentă să fie stabilită prin raportare şi la valori pe care nu le încasează (adaosurile comercianţilor) respectiv la un prejudiciu pe care nu îl generează în bugetul CNAS.

În plus, a susţinut că în măsura în care taxa clawback ar urma să fie stabilită prin raportare la preţurile de referinţă ale medicamentelor, ar fi vorba despre o taxă discriminatorie, care încalcă principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale şi protecţia proprietăţii şi principiul certitudinii impunerii fiscale.

În realitate, comunicarea consumului de medicamente la valoarea de referinţă/decontare a medicamentelor este greşită câtă vreme în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Aspecte privind determinarea corectă a consumului aferent fiecărui plătitor de contribuţie

În mod eronat, prima instanţa a reţinut ca notificarea comunicată este legală. În realitate, recurenta a susţinut că modalitatea de efectuare a raportărilor şi respectiv de stabilire a consumului de medicamente este clar reglementată de dispoziţiile legale în vigoare. Astfel, conform art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, CNAS avea obligaţia să le comunice atât valoarea procentului "p" cât şi consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7), iar nu valoarea pecuniară a acestui consum, determinată prin raportare la preţurile de referinţă/decontare a medicamentelor din Fondul Naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aşa cum în mod greşit a fost reţinut în speţă. A mai subliniat faptul că nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă acest mod de raportare a consumului.

Subsecvent, in conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, CNAS are obligaţia de a transmite plătitorilor contribuţiei valoarea aferenta consumului centralizat de medicamente (...) conform datelor inregistrate in platforma informatica a asigurărilor sociale de sănătate. Datele comunicate de CNAS plătitorilor sunt obţinute in urma raportărilor efectuate de casele teritoriale de asigurări, care la rândul lor primesc datele necesare de la farmaciile cu circuit inchis sau deschis, unităţile cu paturi si centrele de dializa. Raportarea datelor necesare se face in conformitate cu dispoziţiile Ordinului nr. 1518/03.11.2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente. La o simpla analiza a prevederilor conţinute in anexele Ordinului nr. 1518/03.11.2011 se poate observa ca datele comunicate de casele teritoriale precum si unităţile implicate în activitatea de raportare sunt date extinse privind cantitatiie de medicamente consumate, pacienţii cărora ie-au fost prescrise/administrate, medicii care au prescris medicamentele, valoarea de achiziţie a medicamentului, etc. In consecinţa, CNAS primeşte toate datele necesare, la nivel de detaliu, pentru a putea transmite consumul trimestrial fiecărui contribuabil in parte, susţinerile in sensul ca nu are competentele si datele necesare in vederea identificării acestor elemente fiind eronate.

Dimpotrivă, transformarea acestor date fizice intr-un corespondent in valoarea pecuniara, prin raportare la valoarea de deconta re/referinţa a medicamentelor este realizata de CNAS, deşi nu exista niciun text normativ care sa prevadă o astfel de prerogativa.

In acest context, apreciază greşite concluziile instanţei de fond in sensul ca datele transmise subscrisei ar fi corecte si efectuate in conformitate cu dispoziţiile legale.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului şi casarea Sentinţei atacate, iar pe fond, admiterea acţiunii în anulare formulată împotriva notificării nr. x/27.07.2017 şi a adreselor nr. x/18.08.2017 şi respectiv MB/7164/30.10.2017.

1.4. Apărarea formulată în cauză

În cauză, recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, nu a depus întâmpinare, însă şi-a exprimat poziţia procesuală prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 01 martie 2022, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursurilor în şedinţă publică, la data de 18 ianuarie 2022, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte starea litigioasă dintre părţi, instanţa de recurs reţine că reclamanta A. S.R.L. a supus instanţei de contencios administrativ şi fiscal legalitatea actelor administrative reprezentate de notificarea nr. x/27.07.2017 emisă de CNAS, prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului II al anului 2017, precum şi de adresele nr. x/18.08.2017 şi respectiv MB/7164/30.10.2017, prin care CNAS a răspuns contestaţiei administrative. Instanţa de fond cu privire la această cererea a respins-o, apreciind-o ca fiind neîntemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante referitoare la nemotivarea notificării x/27.07.2017 şi imposibilitatea verificării datelor privind consumul de medicamente şi procentul "p", instanţa de control judiciar constată că notificarea contestată cuprinde atât temeiul de drept în baza căruia a fost emisă, cât şi indicarea elementelor obligatorii stabilite de legea cadru în materie O.U.G. nr. 77/2011, respectiv indicarea modalităţii de calcul a contribuţiei şi valoarea procentului "p", în raport de care recurenta poate stabili dacă în cazul său au fost sau nu respectate dispoziţiile legale incidente.

Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 2 din Ordinul comun MS/CNAS nr. 1518/890 din 3 noiembrie 2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente, furnizorii de servicii medicale răspund de corectitudinea şi exactitatea datelor raportate caselor de asigurări de sănătate.

Prin urmare, acest mecanism este unul care are la bază raportări însuşite şi asumate pentru corectitudinea lor de către furnizorii de servicii medicale, validate de casele de asigurări de sănătate şi transmise CNAS, iar aceste date au fost transmise recurentei aşa cum au fost comunicate CNAS.

Critica privind lipsa motivării notificării nu este fondată, cu atât mai mult cu cât, în chiar cuprinsul actului normativ incident în cauză, O.U.G. nr. 77/2011, se arată care este cuprinsul notificărilor "Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuţia, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include şi TVA suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate" (art. 5 alin. (7).

Ca atare, formularul notificării fiind aprobat prin normele juridice incidente citate mai sus, nu se poate concluziona că este afectat de viciul nemotivării, în condiţiile în care autoritatea nu a făcut decât să respecte şi să pună în aplicare prevederile legale ce reglementează taxa claw back.

A doua critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate a vizat includerea TVA în valoarea de calcul, critică pe care Înalta Curte o va respinge ca nefondată.

În acest sens, constată Înalta Curte că începând cu trimestrul IV 2012 s-a revenit asupra formulei de calcul a contribuţiei trimestriale, O.G. nr. 17/2012 (art. 7) reglementând că modalitatea de calcul a contribuţiei se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţă, unde CTt şi BAt nu includ TVA.

Totodată, prin Decizia nr. 39/2013, Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională calcularea contribuţiei la o bază de impunere ce are în compunere o altă taxă, respectiv este neconstituţională includerea TVA în baza de impunere a contribuţiei claw-back. Însă, Curtea Constituţională nu a stabilit că CNAS are obligaţia de a deduce TVA-ul din valoarea consumului individual, ci a apreciat doar că această contribuţie trimestrială nu poate fi calculată la valoarea consumului individual care să cuprindă TVA, iar potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, obligaţia de a calcula contribuţia îi revine deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţă, în speţa de faţă recurentei-reclamante, aceasta având obligaţia de a deduce TVA-ul înainte de a calcula contribuţia trimestrială.

Prin urmare, se observă că formula de calcul menţionată în notificarea contestată, respectă în totalitate atât prevederile legale ale art. 7 din O.G. nr. 17/2012 cât şi Decizia CCR nr. 39/2013, având în vedere că CTt şi BAt, componente de calcul ale contribuţiei, nu includ TVA.

Mai mult, dispoziţiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 69/2014, menţionează în mod expres faptul că stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, după deducerea TVA-ului din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Astfel, obligaţia de deducere a TVA revine recurentei-reclamante şi nicidecum CNAS.

Nu pot fi reţinute nici criticile de nelegalitate referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei clawback prin raportare la includerea în valoarea de calcul a adaosurilor care nu aparţin recurentei-reclamante, respectiv nelegalitatea includerii adaosurilor celorlalţi participanţi în lanţul de distribuţie (distribuitori şi farmacie) în baza de calcul a taxei.

Se observă că, în fapt, recurenta-reclamantă a urmărit prin demersul său judiciar, nu înlăturarea actului administrativ pentru aceea că a fost emis cu nesocotirea normelor legale interne, ci înlăturarea însăşi a normei legale interne care a permis, în accepţiunea sa, existenţa unei situaţii discriminatoare între anumite categorii de persoane impozabile.

În deplin acord cu instanţa de fond, instanţa de control judiciar reţine că problema adaosurilor distribuitorilor/farmaciilor a fost supusă analizei Curţii Constituţionale care a pronunţat Decizia nr. 484/2014, prezentând relevanţă sub aspectul analizat pct. 36 şi 37 ale deciziei.

Pe lângă această decizie pot fi reţinute şi Deciziile nr. 665/2014 şi Decizia nr. 789/2015 ale Curţii Constituţionale.

În motivarea acestor decizii, instanţa de contencios constituţional a avut în vedere, în esenţă, că nu poate fi reţinută o încălcare a principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie, atâta timp cât în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui "just echilibru" între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. La punerea în aplicare a politicilor statale, mai ales a celor sociale şi economice, această marjă de apreciere vizează atât aprecierea cu privire la existenţa unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi alegerea modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc".

Din această perspectivă, contribuţia trimestrială la care sunt obligaţi deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceştia beneficiază de un real avantaj, şi anume, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii medicamentelor având, aşadar, o exclusivitate în a se îndestula din cele două fonduri.

Ca urmare, având în vedere vasta jurisprudenţă a instanţei de contencios constituţional potrivit căreia, au caracter obligatoriu nu numai dispozitivul, ci şi considerentele deciziilor acesteia, Înalta Curte apreciază că nu sunt întemeiate nici argumentele recurentei-reclamante referitoare la nelegalitatea includerii adaosului comercial practicat de farmacii şi distribuitori în calculul contribuţiei clawback.

A mai susţinut recurenta-reclamantă că dispoziţiile legale incidente impun CNAS să comunice debitorilor taxei consumul aferent vânzărilor fiecărui debitor în parte, iar nu valoarea economică a acestui consum raportată la preţurile de referinţă şi că instanţa de fond nu a înţeles să dea acestor critici nicio dezlegare.

Înalta Curte reţine că valoarea de compensare este exprimată de legiuitor în art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 şi art. 5 alin. (7) din acelaşi act normativ prin sintagma "valoarea consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii". Suportarea valorii acestui consum de medicamente reprezintă decontarea valorii medicamentelor incluse în programele naţionale de sănătate, a medicamentelor cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi medicamentelor utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, medicamente pe care plătitorii contribuţiei le au în portofoliu şi le declară trimestrial C.N.A.S.

Aşadar, în condiţiile în care s-ar accepta opinia recurentei, este evident că nu s-ar mai putea stabili procentul "p", de vreme ce, în cuprinsul formulei de calcul, se include valoarea consumului de medicamente, iar nu consumul.

Legiuitorul nu a stabilit că această contribuţie trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Or, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale DAPP-urilor, acest consum fiind cunoscut doar de către furnizorii de servicii medicale şi medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 77/2011.

De asemenea, norma legală reprezentată de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, adică a medicamentelor suportate din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, este valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienţi prin farmacii spitale şi centre de dializă.

Acest lucru rezultă din modul de centralizare a datelor prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, care prevede că farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamente raportează consumul de medicamente, casele de asigurări de sănătate raportând mai departe CNAS consumurile astfel centralizate. CNAS centralizează consumul de medicamente şi îl comunică DAPP. În plus faţă de consumurile individuale, CNAS determină şi valoarea consumului total trimestrial în vederea determinării valorii procentului "p".

Aşadar, valoarea consumului de medicamente se determină în funcţie de valoarea de compensare a medicamentelor şi nu în funcţie de preţul de vânzare practicat de deţinătorul de APP în lanţul de distribuţie. În acest context, este de menţionat faptul că existenţa intermediarilor în lanţul de distribuţie al medicamentelor este impusă prin lege, farmaciile şi distribuitorii fiind intermediari în circuitul medicamentelor de la deţinătorul de APP la pacienţi.

Este evident că, în accepţiunea O.U.G. nr. 77/2011, vânzările realizate de către recurenta-reclamanta nu au relevanţă în stabilirea, calcularea şi declararea contribuţiei trimestriale, legiuitorul reglementând expres că la calculul contribuţiei trimestriale se au în vedere datele aferente valorii consumului din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, respectiv medicamentele eliberate asiguraţilor.

Avându-se în vedere aceste considerente, constată Înalta Curte că este corectă determinarea valorii consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie plecând de la valoarea de compensare din preţul final al acestor medicamente, iar faptul că, atât preţul de referinţă cât şi preţul de decontare se stabilesc prin raportare la preţul de vânzare cu amănuntul, în structura căruia nu intră doar preţul de producător, ci şi adaosul de distribuitor, nu este un aspect de nelegalitate, deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor şi influenţa adaosurilor, pe care le pot negocia, pentru plata unei contribuţii într-un cuantum mai redus.

Având în vedere toate aceste considerente, recursul formulat de recurenta-reclamantă apare ca fiind nefondat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. şi de ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1416 din 11 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2022.