Insurer insolvency guarantee: limits on reevaluating statutory moral damages and strict adherence to appeal deadlines

Şedinţa publică din data de 1 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 11.03.2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, au formulat contestaţie împotriva Deciziei de respingere parţiala a cererii de plata a despăgubirilor nr. 19226/19.02.2019, solicitând anularea deciziei si admiterea cererii de despăgubire, astfel cum aceasta a fost formulata de prin cererea de despăgubire din data de 25.05.2016, respectiv, obligarea paratei la plata diferenţei dintre sumele solicitate si cele acordate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 534 din 4 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată promovată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

A anulat parţial decizia nr. 19226/19.02.2019, în ceea ce priveşte neaprobarea la plată a unei despăgubiri suplimentare în valoare de 56.121 RON pentru fiecare reclamant.

A obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei suplimentare menţionate.

A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată şi a respins cererea în rest, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

3.1. Împotriva sentinţei nr. 534 din 4 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A. şi B. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, şi în rejudecare să se admită în tot cererea de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, reclamanţii au invocat următoarele critici:

Cu toate că recurentul a dezvoltat o serie de argumente privitoare la modul calcul realizaz prin raportare la Deciziile menţionate în Tabelul inserat în Ghidul elaborat de F.P.V.S. şi venitul mediu pe economie, în ceea ce priveşte modul de calcul şi de evaluare a daunelor morale solicitate, Curtea de Apel, în mod greşit a apreciat că: "este firesc ca, la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, Fondul de garantare a asiguraţilor sa ţină seama de criterii determinante, iar încadrarea pe praguri valorice, agreate printr-o procedură interna, are în vedere şi practica instanţelor de judecată în situaţii similare. Chestiunea actualizării sumelor din aceste ghiduri nu este esenţială, deoarece majoritatea sumelor sunt stabilite în valută, iar decizia finală aparţine instanţelor de judecată, care pot ţine cont de toate circumstanţele. Astfel de proceduri interne erau folosite şi de asigurătorul C., sunt folosite şi de către lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţă formulate şi depuse de către creditori pentru înscrierea la masa credală, având ca scop soluţionarea transparentă, rapida şi echitabilă a cererilor de despăgubire formulate de creditori (...)."

Faptul ca Instanţa de fond a îmbrăţişat acelaşi raţionament folosit de către intimata pârâtă pentru stabilirea cuantumului daunelor morale reprezintă în accepţiunea recurenţilor o încălcare gravă a drepturilor lor de a le fi evaluate daunele morale în mod corect şi echitabil şi, totodată, o încălcare gravă a dispoziţiilor legale care reglementează materia daunelor morale, principiile de drept naţionale şi convenţionale.

Prin urmare, raportarea la acest Ghid pentru stabilirea cuantumului daunelor morale este nelegală, se încalcă principiile de drept naţionale şi convenţionale, nu reprezintă o evaluare corectă a cuantumului, acesta având o valoare foarte mică, vădit disproporţionată raportat la prejudiciul moral clamat de către recurenţi.

Evaluarea prejudiciului suferit trebuia să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de terţele persoane păgubite determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situaţiei date, legătura de rudenie cu victima accidentului, relaţiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în timpul vieţii de victima accidentului şi altele asemenea), dar şi a practicii judiciare în materie.

Daunele morale solicitate de către recurenţii reclamanţi nu sunt supuse evaluării conform unor criterii obiective prestabilite, ci sunt rezultatul analizei instanţei de judecată căreia îi revine obligaţia de a stabili cuantumul prejudiciului prin raportarea coroborată a tuturor circumstanţelor speţei.

Pentru realizarea acesteia, instanţa de judecată trebuia să procedeze la analiza aspectelor esenţiale care vizează importanţa socială a valorii lezate prin săvârşirea faptei ilicite, ţesătura de afectivitate existentă între victimă şi terţele personae prejudiciate, repercusiunile produse acestora din urmă în plan familial, afectiv şi moral.

În drept, recurenţii-reclamanţi au indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ. apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi în rejudecare să se respingă în tot cererea de chemare în judecată.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-pârât a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicit să se respingă recursul reclamanţilor ca fiind nefondat.

Intimaţii-reclamanţi A. şi B. au depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicit să se respingă recursul pârâtului ca fiind nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

1. Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate de reclamanţi şi a apărărilor formulate de către intimatul-pârât, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul recurenţilor-reclamanţi este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine că, la data de 15.10.2012, a avut loc un accident de circulaţie din culpa conducătorului autoutilitarei cu nr. de înmatriculare x care rula pe DN 58 B din direcţia localităţii Berzovia către localitatea Bocşa, judeţ Caras-Severin, in zona km 23+800m, in afara localităţii Bocşa, pe un sector de drum in aliniament, nu a mai avut posibilitatea de ghidare a autoutilitarei, deplasandu-se doar pe trei dintre cele patru roti, pătrunzând pe contrasens, unde a intrat in coliziune cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare x, care circula regulamentar. In urma evenimentului, a rezultat decesul numiţilor D., E. si F..

La momentul producerii evenimentului rutier, vehiculul cu număr de înmatriculare x era asigurat RCA la C. S.A., cu poliţa nr. x.

Urmare a avizării daunei a fost constituit dosarul de dauna nr. x.

Prin decizia nr. 19226/19.02.2019, F.G.A. a procedat la analizarea documentelor depuse de petenţi şi a stabilit faptul că se justifică acordarea reclamantului A. a sumei de 295 RON daune materiale si 43.879 RON daune morale, in total 44.174 RON cu titlu de despăgubiri, iar reclamantei B. suma de 43.879 RON daune morale.

Recurenţii-reclamanţi, nemulţumiţi de despăgubirea oferită de către Fondul de Garantare prin decizia nr. 19226/19.02.2019 au formulat cerere de chemare în judecată, prin care au solicitat: A., fiul defunctei, suma de 405.278 RON, cu titlu de daune morale şi suma de 843 de RON cu titlu de daune materiale; iar B., fiica defunctei, suma de 406.121 RON, cu titlu de daune morale.

Instanţa de fond a analizat cererea dedusă judecăţii şi a apreciat că se impune suplimentarea despăgubirilor morale acordate reclamanţilor, până la valoarea sumei de 100.000 RON.

În critica sentinţei recurate, recurenţii-reclamanţi, prin cererea de recurs au invocat, în esenţă, o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului.

Raportându-se la motivul de casare invocat de recurenţii-reclamanţi în cauză din perspectiva criticilor care vizează în principal modalitatea de cuantificare a prejudiciului nepatrimonial stabilit de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată, temeinică şi legală şi nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă în speţă.

De principiu, cuantumul despăgubirilor morale stabilit de instanţa de fond, conform circumstanţelor particulare, reprezintă o chestiune ce ţine de temeinicia hotărârii şi nu de nelegalitate şi este necenzurabilă pe calea de atac a recursului.

Cu toate acestea, analizând recursul din perspectiva normelor de drept apreciate a fi fost încălcate, Înalta Curte reţine că rolul Fondului de Garantare, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, este acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, acesta garantând, potrivit art. 2 alin. (3) din lege, plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, potrivit art. 5 din lege.

Recurenţii-reclamanţi sunt creditori de asigurare, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) din Legea nr. 213/2015 şi au dreptul să primească despăgubiri morale, în urma insolvenţei asigurătorului C., ca efect al producerii evenimentului rutier din data de 30.10.2014.

În ceea ce priveşte cuantificarea şi acordarea daunelor morale solicitate de creditorii de asigurare este important a se reţine, pentru început, că fiecare cauză comportă particularităţile sale din perspectiva gradului de severitate al atingerilor aduse drepturilor nepatrimoniale protejate de lege şi de aceea nu poate fi stabilit un cuantum fix, general valabil pentru orice situaţie în care sunt vătămate drepturile cu conţinut nepatrimonial.

Întinderea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, instanţa acordă despăgubiri apte să constituie o indemnizaţie pentru satisfacţie echitabilă. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil a fi echivalate material.

Aşadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenţia însă ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora este diferit de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

În cauză, prima instanţă a făcut o corectă apreciere a cuantumului lor, în raport de circumstanţele particulare relevate de probatoriul administrat în speţă.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 49 pct. 1 lit. f) din Ordinul CSA nr. 14/2011 (în temeiul căruia a fost emisă decizia contestată), daunele morale se acordă "în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România". În literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească, s-a reţinut constant că, în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Aşadar, în stabilirea cuantumului daunelor morale se au în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, despăgubirile trebuind să fie rezonabile, juste şi echitabile, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi identificat vreun motiv de nelegalitate al soluţiei de fond prin care s-a dispus plata unei despăgubiri suplimentare până la valoarea sumei de 100.000 RON pentru prejudiciul moral suferit de reclamanţi.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au suferit o serie de consecinţe negative ale accidentului auto înnurma căruia mama lor a decedat, indicate în cuprinsul sentinţei recurate, ceea ce face ca acordarea daunelor morale în raport de valoarea pragului din procedura internă la care s-a raportat pârâtul să fie inadecvată situaţiei relevate în speţă.

Totodată, instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei, aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie, o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de persoana păgubită şi altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei.

Având în vedere aceste criterii, Înalta Curte constată că instanţa de fond, anulând parţial Decizia nr. 19226/19.02.2019, în mod corect a mărit cuantumul despăgubirilor solicitate de la suma de 43.879 RON la suma de 100.000 RON pentru fiecare dintre reclamanţi, ţinând seama în evaluarea gravităţii suferinţei produse de importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, de intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate.

Prin urmare, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul recalamanţilor A. şi B., ca nefondat.

2. În ceea ce priveşte recursul pârâtului Fondul de Garantare, analizând termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)". Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută".

Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 534 din data de 04 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată pârâtului la data de 18 decembrie 2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanţei de fond.

Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 03 ianuarie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă la poştă la data de 06 ianuarie 2020 .

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 06 ianuarie 2020, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 03 ianuarie 2020.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 534 din 4 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 534 din 4 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Anulează recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 534 din 4 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2022.