Insurers' Guarantee Fund's vehicle valuation method upheld; claimant's action dismissed as unfounded and appellate judgment quashed

Şedinţa publică din data de 1 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucuresti - sectia a VIII-a în data de 25.04.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe paratul Fondul de Garantare a Asiguratilor, solicitand instantei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, sa dispuna:

- Anularea deciziei nr. 13564/16.03.2018 emisa de paratul FGA.

- In principal, obligarea paratului la plata sumei de 33.907,86 RON (diferenţa dintre 42.332,86 RON stabilită prin devizul din 12.09.2016 şi suma de 8.425 RON achitata de parat).

- In subsidiar, obligarea paratului la plata sumei de 6.000 euro (27.960 RON, la curs BNR din 20.04.2018) reprezentând valoarea de piaţa a autovehiculului.

Obligarea paratului la plata:

- transportului autovehiculului din Romania în Grecia, în suma de 1.300 euro

- transportului reclamantei din Romania în Grecia,in suma de 500 RON

- depozitarii autovehiculului în Grecia, din septembrie 2016 pana la executarea hotararii, în suma estimata la 2.000 euro.

- lipsei de folosinta a autovehiculului, estimata la 20.000 RON.

Obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2524 din 13 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a anulat decizia nr. 13564/16.03.2018 emisă de pârâtul FGA.

A obligat pârâtul FGA la emiterea unei noi decizii prin care sa stabileasca în favoarea reclamantei dreptul la o despagubire în cuantum de 3.075 euro (echivalent în RON), reprezentând valoarea ramasa a autovehiculului avariat.

A obligat paratul FGA la plata către reclamanta a despagubirii de mai sus, din care se vor scadea sumele deja achitate pentru acelaşi dosar.

A respins acţiunea în privinţa: - transportului autovehiculului din Romania în Grecia - transportului reclamantei din Romania în Grecia - depozitarii autovehiculului în Grecia - lipsei de folosinta a autovehiculului.

A obligat paratul FGA la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 350 RON, reprezentând taxa de timbru.

A respins cererile de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecată constand în onorariu expertiza şi onorariu avocat, ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2524 din 13 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, pârâtul a susţinut următoarele critici:

Sentinţa civila nr. 2524/13.11.2019 este nelegală şi netemeinică fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 51 alin. (1) şi art. 52 alin. (3) din Norma ASF nr. 23/2014 şi cu aplicarea greşită a prevederilor art. 2 alin. (1) şi (3) şi art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 şi ale Normei ASF 16/2015.

Astfel, pentru a decide anularea deciziei FGA nr. 13564/16.03.2018, Curtea de Apel Bucureşti, reţine în principal că: "Având de comparat valorile de piaţa propuse de reclamanta şi cele propuse de parat, instanţa retine ca atat timp cat toate cele 6 valori (2 ale reclamantei si 4 ale paratului) au fost generate in urma consultarii unor site-uri de specialitate, ele sunt reale si reflecta piata auto din Grecia.

Ca atare, instanta va realiza o medie a tuturor celor 6 valori (1.500+2.500+2.500+3.600+7.000+7.500 euro): 6=4.100 euro valoare medie de piata.

Se observa ca aceasta suma coincide si cu cea mentionata in inscrisul emis de D.Antonopolous S.A. (societate grecească specializata pe comertul cu maşini, piese de schimb şi reparaţii de maşini), societate care afirma ca, datorită numarului limitat de producţie, s-ar putea ca în viitor autovehiculul sa dobandeasca valoare de colecţie cu o valoare estimata în prezent intre 4.000 euro şi 6.000 euro (I, 45).

În concluzie, instanţa reţine ca reala valoarea medie avansata de parata, respectiv 4.100 euro.

Dat fiind faptul ca potrivit art. 51, alin. (10) si 12 din Norma ASF nr. 23/2014, in cauzul daunei totale, se considera de principiu ca valoarea epavei ar reprezenta 25%, va rezulta ca despagubirile vor reprezenta maxim 75% din valoarea de piata a autovehiculului, adica 4.100 euro x 75% = 3.075 euro."

Faţă de cele reţinute de instanţa de fond, recurentul-pârât apreciază că hotararea pronunţata incalca prevedrile art. 51 alin. (1) şi art. 52 alin. (3) din Norma 23/2014.

Prevederile indicate au fost avute in vedere atât de pârât cat si de către instanţa de fond, cu singura diferenţa ca instanţa de fond a hotărât ca valoarea de piata ce trebuie stabilită potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Norma nr. 23/2014 este cea rezultată din însumarea valorilor de piata prezentate de ambele părţi din cauză, respectiv atât cele ale FGA cat si cele prezentate de intimata- reclamanta, având in vedere ca ofertele de preţ ale pârtilor care au fost "generate in urma consultării unor site -uri de specialitate", "fiind reale şi reflectând piata auto din Grecia".

În mod cert valoarea de piaţă a autovehiculului în acest caz trebuie să reprezinte o medie a valorii autovehiculelor aflate pe piaţa Greciei - aceasta pentru ca norma RCA aplicabila stabileşte faptul ca, in cazul in autovehiculul avariat este înmatriculat in străinătate, atunci trebuie avuta in vedere piata auto din tara in care este înregistrata autovehiculul.

În niciun caz norma RCA nu stabileşte ca valoarea de piata a autovehiculul este cea rezultata prin însumarea valorii unor autovehicule care nu au aceleaşi caracteristici tehnice sau număr comparabil de kilometri, pentru că în acest caz ne-am îndepărta de la obiectul despăgubirii, respectiv un autovehicul având o anumita marca, o anumita valoarea fiscală, un număr propriu de kilometri parcurşi, o anumită stare reflectând întreţinerea, posibilitatea existentei/inexistentei unei noi versiuni şi existenţa/inexistenţa cazului de exclusivitate.

În critica senitnţei recurare, recurentul-pârât consideră că instanţa de fond a dat o aplicare greşita a prevederilor art. 2 alin. (1) şi (3) şi art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 şi ale art. 21 din Norma ASF nr. 16/2015.

Din aceste dispoziţii rezultă faptul că Fondul protejează creditorii de asigurări de consecinţele insolventei, nu faptul că fondul se substituie asigurătorilor, obligaţiile fondului fiind obligaţii proprii, noi, şi nu o continuare/preluare a obligaţiilor asigurătorilor faliţi, aceste obligaţii fiind limitate atât in timp - la falimentul unui asigurător cât şi ca plafon de garantare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând fondul recursului, în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză apreciindu-l ca fiind fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu privire la situaţia de fapt, Înalta Curte reţine că la data de 06.09.2016 reclamanta a deschis dosarul de dauna la asiguratorul B. S.A., având în vedere că autovehicul marca x, înmatriculat în Grecia sub nr. x, apartinand reclamantei, a fost accidentat pe DN 67 Copăcelu, la intersecţia cu str. x, de autovehiculul cu nr. de înmatriculare x, asigurat RCA la B. S.A. la data de 30.08.2016.

Initmata-pârâtă a deschis dosar de daună la asiguratorul B. S.A. la 06.09.2016 iar la data de 21.10.2016 aceasta a depus cerere de despăgubire la FGA (cererea nr. x/21.10.2016), fără a mentiona vreo sumă.

În urma acestei cereri, pârâta FGA a aprobat la plata suma de 3.061 RON. Intimata-reclamantă fiind nemulţumită de cuantumul despăgubirilor acordate, la data de 15.12.2017 a formulat o cerere de reanalizare a dosarului de dauna (cererea nr. x/15.12.2017) prin care a solicitat acordarea unei despăgubiri in cuantum de 42.322,86 RON (pe devizului intocmit de C. S.R.L. Valcea) la care sa se adauge cheltuielile ocazionate de: transportul autoturismului pe platforma în Grecia unde acesta era înmatriculat şi transportul reclamantei în ţara de reşedinţă.

În urma analizării acestei solicitări, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis Decizia nr. 13564/16.03.2018 prin care a admis doar plata sumei de 8.425 RON, respingând cererea de plata cu privire la restul sumei de 33.897,86 RON ca reprezentând diferenţa nejustificată şi, totodată, neluând în considerare căpătul de cerere cu privire la celelalte cheltuieli aferente.

Împotriva acestei decizii intimata-reclamantă a formulat contestaţie prin care a solicitat anularea sa şi acordarea integrală a sumelor solicitate prin cererea de reanalizare a cunatumului despăgubirilor.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei în ceea ce priveşte sumele solicitate de reclamantă prin cererea de reanalizare a cuantumului despăgubirilor nr. 65004/15.12.2017 şi care vizau cheltuielile de transport al autoturismului din România în Grecia, depozitarea acestuia in ţara în care era înmatriculat (Grecia) şi transportul intimatei-reclamante din Romania în Grecia, lipsa de folosinţă a vehiculului, reţinând just că reclamanta nu oferit documente justificative care să confirme plăţi pentru aceste operaţiuni.

Însă, în ceea ce priveşte modalitatea de calcul a valorii reparaţiilor autoturismului intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că judecătorul fondului propune o modalitate de calcul neautorizată şi nedefinită în niciunul din actele normative emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (Norma ASF nr. 23/2014 şi nr. 16/2015) şi nici în Legea nr. 213/2015, la care se raportează recurentul Fondul de Garantare a Asiguraţilor în calitatea sa de debitor de asigurare, atunci când acesta efectuează evaluarea în vederea despăgubirii pentru daunele materiale produse de accidente produse de creditorii de asigurare ai societăţilor aflate în faliment.

În conformitate cu prevederile art. 51 alin. (1) şi alin. (3) din Norma ASF nr. 23/2014:,,(1) Despăgubirile pentru vehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA." (...), (3) În cazul vehiculelor înmatriculate în alte state sau a celor care nu sunt înmatriculate permanent în România, valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabileşte pe baza valorilor de piaţă din statul în care vehiculul este sau a fost ultima dată permanent înmatriculat, precum şi în baza oricăror documente prezentate de către partea prejudiciată în dovedirea prejudiciului suferit."

În acelaşi sens, prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 reţin că: "În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă."

Iar prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Norma ASF nr. 16/2015 subliniază că:,,(1) Fondul asigură plata despăgubirilor/indemnizaţiilor către creditorii de asigurări ai asigurătorilor aflaţi în faliment, în limitele plafonului de garantare şi în condiţiile prevăzute de Legea nr. 213/2015 şi de prezenta normă.

(2) În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea documentelor justificative anexate de petent în susţinerea cererii de plată, a dosarelor de daună şi a evidenţelor preluate de la asigurător, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare."

În speţă, instanţa de recurs reţine că respingerea parţială a cererii de despăgubire de către recurentul-pârât a avut la bază argumente privitoare la lipsa documentelor justificative pentru suma solicitată în dovedirea efectuării reparaţiei, dar şi un calcul al valorii de piaţă a autoturismului avariat, în lipsa acestor documente justificative în măsura în care asupra autoturismului avariat s-a reţinut caracteristica avariei totale, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (9) lit. a) şi alin. (12) din Norma ASF nr. 23/2014.

Totodată, pentru a dispune această măsura, instanţa reţine că recurentul-pârât a făcut apel la prevederile art. 52 alin. (3) din Norma ASF nr. 23/2014, conform căruia:

"În cazul vehiculelor înmatriculate în alte state sau al celor care nu sunt înmatriculate permanent în România, valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabileşte pe baza valorilor de piaţă din statul în care vehiculul este sau a fost ultima dată permanent înmatriculat, precum şi în baza oricăror documente prezentate de către partea prejudiciată în dovedirea prejudiciului suferit." Astfel, pentru a stabili suma de despăgubire, recurentul a avut în vedere elemente precum marca autoturismului, an de fabricaţie, numar de kilometri şi preţ de piaţă al unor autoturisme propuse pentru vânzare în ţara de înmatriculare cu caracteristici apropiate.

Înalta Curte constată că, derogând de la textele actelor normative indicate anterior, judecătorul fondului, în analiza cererii de chemare în judecată a propus pentru cuantificarea valorii de depspăgubire o metodă de calcul eronată, respectiv efectuarea unei medii aritmetice a preţului tuturor celor 6 autoturisme de aceeaşi marcă, găsite pe site-urile de profil greceşti şi propuse de reclamantă în vederea cuantificării prejudiciului material.

Înalta Curte reţine că această procedură nu poate fi acceptată, în condiţiile în care raportarea judecătorului fondului nu a vizat autoturisme similare, din perspectiva nivelului de dotare şi al gradului uzurii acestora, procedându-se la decelarea unei valorii mediane, rezultate din compararea unor vehicule ce prezintă un grad de uzură net inferior celui aflat în proprietatea reclamantei şi implicit valori de revânzare superioare.

Este corectă, în schimb, procedura aplicată de recurenta-pârâtă în vederea evaluării autoturismului prin raportare la autovehicule cu grad similar de dotare şi uzură, această procedură reflectând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Norma ASF nr. 23/2014, şi apreciind că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2524 din 13 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti veche, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza, respinge acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2022.