Review of Judicial Inspection resolutions: nature of hierarchical appeal and sufficiency of reasoning for cassation

Şedinţa publică din data de 1 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată şi soluţia instanţei de fond

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor Inspecţiei Judiciare din lucrarea nr. C20-1020, respectiv rezoluţiei inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare, a rezoluţiei de clasare şi trimiterea cauzei pentru completarea verificărilor.

2. Hotărârea instanţei de recurs

Prin sentinţa civilă nr. 658 din 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 658 din 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că este nemulţumit de hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, apreciind că aceasta deşi are o motivare amplă, această motivare este contradictorie.

Acesta afirmă că odată se motivează că se poate desfiinţa rezoluţia inspectorului judiciar dacă încalcă spiritul legii, legislaţia în vigoare, iar despre cele arătate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată se motivează o singură frază.

Mai susţine recurentul-reclamant că deşi nu a cerut să se modifice alte hotărâri judecătoreşti din alte dosare, instanţa a precizat în cuprinsul hotărârii că se poate face revizuire dacă magistraţii sunt sancţionaţi.

Acesta apreciază că inspectorul judiciar trebuia să pronunţe o Rezoluţie pe fond şi ulterior să emită o altă rezoluţie la plângerea sa. În acest sens apreciaz recurentul-reclamant că au fost încălcate prevederile art. 41 -54 din C. proc. civ., respectiv persoana din magistratură nu revine niciodată asupra soluţiei chiar dacă aceasta este greşită.

În drept, criticile propuse de recurentul-reclamant se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor-pârâţi

Initmata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate de reclamant şi a apărărilor formulate de către intimata-pârâtă, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul recurentului-reclamant este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine că, recurentul a formulat o contestaţie împotriva Rezoluţie IJ c20-1176 şi a Rezoluţiei c20 -1020 prin care a apreciat că aceste acte administrative sunt nelegale, deoarece ambele au fost semnate de către şi soluţionate de către acelaşi şef al Inspecţiei Judiciare.

Instanţa de fond a reţinut în esenţă, la pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată că, reclamantul unei acţiuni împotriva rezoluţiilor Inspecţiei judiciare nu se află într-o cale de atac specială împotriva soluţiei pe fondul raporturilor juridice primare, iniţiale, ci este într-o acţiune prin care sesizează nereguli procedurale serioase ori interpretări iraţionale pe fond şi urmăreşte în final o eventuală sancţionare a magistraţilor care au soluţionat cererea lor iniţială.

A mai arătat instanţa de fond că, rezoluţia inspectorului şef prin care a fost respinsă plângerea emisă conform art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 este o formă de recurs ierarhic specific în materia contenciosului administrativ, iar rezoluţia iniţială de clasare este supusă confirmării sau infirmării inspectorului şef, fiind supusă plângerii care este soluţionată de inspectorul-şef. Confirmarea rezoluţiei iniţiale de inspectorul şef este condiţie procedurală ulterioară obligatorie pentru valabilitatea acesteia, pe când rezoluţia inspectorului şef de admitere/respingere a plângerii este un aspect care ţine de recursul ierarhic. Inspecţia Judiciară este organizată în secţii, servicii, birouri care emit diverse acte specifice. Inspectorul şef este organ plasat pe o poziţie superioară de organizare şi ordonator de credite, conform art. 65, 66 din Legea nr. 317/2004, prin urmare poate fi considerat organ ierarhic superior, atunci când se stabileşte natura plângerii depuse contra rezoluţiei unui inspector judiciar: recurs ierarhic, nu recurs graţios.

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamant întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. conform căruia instanţa de fond nu a motivat, ori a motivat contradictoriu hotărârea pronunţată, Înalta Curte apreciază că nu se confirmă temeinicia sa, având în vedere raţionamentul mai sus, preluat din argumentaţia oferită de instanţa de fond.

Instanţa de recurs reţine că în temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanţa este obligată să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia pronunţată, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererea reclamantului.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În speţă, Înalta Curte, analizând raţionamentul juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate de către instanţa de fond, prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că, instanţa de fond a avut în vedere la pronunţarea sentinţei toate elementele de fapt şi de drept şi le-a valorificat în raport de probatoriul propus de părţile litigante. Instanţa de fond nu identifică argumente insufieciente, ori contradictorii în cuprinsul sentinţei recurate şi nici argumente aşa cum afirmă prin cererea de recurs recurentul, astfel că susţinerile sale în acest sens nu sunt fondate.

Înalta Curte subliniază că pronunţarea unei soluţii care respectă îndeaproape cerinţele tehnice procedurale instituite art. 425 C. proc. civ. şi care prezintă în mod clar raţionamentul juridic al judecătorului, inclusiv în situaţia în care soluţia ar umra a a fi reformată de către instanţa de control judiciar, nu se circumscrie motivului de casare prevăzut de pct. 6 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ.

În speţă, instanţa de fond a efectuat o analiză temeinică şi legală a cauzei, explicând pe larg procedura care se defăşoară în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul prevederilor art. 451 alin. (1)-(3) din Legea nr. 317/2004 şi a subliniat că, natura rezoluţiilor faţă de care s-a formulat cerere de chemare în judecată au fost emise în cadrul unei proceduri administrative interne, deoarece se aflau încă în marja controlului de legalitate a inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare.

În ceea ce priveşte legalitatea celor două rezoluţii atacate, Înalta Curte apreciază de asemeni că, instanţa de fond a reţinut în mod corect că instanţa de contencios administrativ şi fiscal poate efectua un control al legalităţii din perspectiva verificării competenţei organului disciplinar şi a formalităţilor procedurii, ori a respectării normelor materiale ierarhic superioare şi a spiritului legii sau al actelor normative disciplinare, în raport cu prevederile art. 451 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.

Or, în raport cu faptul că în cuprinsul apărărilor exprimate de recurentul-reclamant prin cererea de chemare în judecată, reluate parţial şi în cuprinsul cererii de recurs acesta nu a prezentat argumente concrete privitoare la nelegalitatea acestor rezoluţii, soluţia instanţei de fond de respingere ca neîntemeiată a cererii este temeinică şi legală şi nu necesită o reformare din partea instanţei de recurs.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, şi nici un alt motiv de casare, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 658 din 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2022.