Salary reclassification for court IT specialist upheld under Law No. 153/2017; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 1 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.04.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, solicitând:

a) revocarea Hotărârii nr. 8/28 februarie 2019 a Colegiului de conducere a Curţii de Apel Galaţi;

b) anularea Deciziei nr. 37/2018 şi a Deciziei nr. 38/2018 ale Curţii de Apel Galaţi privind reîncadrarea în baza Legii nr. 153/2017;

c) emiterea unor noi decizii de încadrare şi stabilire a drepturilor salariale începând cu 01.01.2018 până la data de 23.07.2018 astfel încât salariul net să rămână la nivelul drepturilor salariale nete plătite specialiştilor IT în luna decembrie 2017 în funcţie de vechimea în muncă şi în funcţie; Iar în subsidiar a solicitat:

- emiterea unor noi dispoziţii de salarizare de încadrare în funcţie şi de stabilire a drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei de specialist în domeniul informatic din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, începând cu 01.01.2018 şi până la data de 23.07.2018 (prin reîncadrarea conform art. 22, Anexa V, Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017 la nivelul similar funcţiei de specialist în domeniul informatic din cadrul DNA.);

- emiterea unei noi decizii de încadrare începând cu 01.01.2018 şi până la data de 23.07.2018 cu luarea în considerare a nivelului avut în plată la data de 31.12.2017 şi aplicarea la acest salariu brut în plată la 31.12.2017 a majorării salariale de 25% similar majorării aplicate celorlalte categorii de personal existent pe ANEXA V FAMILIA OCUPAŢIONALĂ DE FUNCŢII BUGETARE JUSTIŢIE ŞI CURTEA CONSTITUŢIONALĂ din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice aşa cum s-a aplicat şi în cazul personalului auxiliar de specialitate (grefier, grefier statistician, grefier-dactilograf) şi personalului conex (agent procedural, aprod, şofer);

d) repararea prejudiciului creat respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. c) din prezenta cerere, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit pct. c) şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 604 din 18 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 604 din 18 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. invocând critici subscrise pe motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului arată că sentinţa instanţei de fond este criticabilă având în vedere dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a Curţii Constituţionale a României, care prin Decizia nr. 872/2010.

Recurenta mai arată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea jurisprudenţei CEDO, în această cauză fiind relevantă Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 10 aprilie 1984, pronunţată în Cauza C-14/83 Sabine von Colson şi Elisabeth Kamann vs. Land Nordrhein-Westfalen cu privire la interpretarea Directivei 76/207 a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională. Având în vedere art. 6 din directivă, care, conferind candidaţilor la un loc de muncă care au făcut obiectul unei discriminări dreptul la o cale judiciară de atac, recunoaşte în favoarea acestora existenţa unor drepturi care pot fi invocate în justiţie. Prin aplicarea dreptului naţional şi în special a dispoziţiilor unei legi naţionale special adoptate în vederea aplicării Directivei 76/207, instanţa naţională este obligată să interpreteze dreptul său naţional în lumina textului şi a finalităţii directivei.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta susţine că motivarea hotărârii este superficială, analiza discriminării faţă de specialiştii în domeniul informatic din cadrul DNA s-a bazat pe aprecierile subiective preconcepute ale judecătorului, neîntemeiate pe principii juridice. Deşi reclamanta a solicitat alinierea salariului cu specialiştii în domeniul informatic din cadrul DNA, judecătorul cauzei motivează lipsa discriminării prin compararea artificială şi nereală între specialişti IT şi magistraţi.

Recurenta susţine că, verificând hotărârea atacată cu recurs, prin prisma respectării cerinţelor legale de indicare a motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, se poate constata că, în ce priveşte cererea sa, instanţa nu a luat în considerare argumentele pe care aceasta le-a indicat în cuprinsul cererii, nefiind analizate susţinerile invocate în cererea de chemare în judecată, hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-au respins susţinerile reclamantei şi cuprinde motive străine de natura cauzei.

Instanţa nu a avut în vedere Raportul comisiei bipartite constituită în baza articolului 42 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice din 2010 referitor la reforma sistemului de salarizare şi ierarhizare a posturilor din sistemul bugetar (document anexat la dosar), prin care experţii Băncii Mondiale au recomandat o ierarhizare a posturilor din sistemul bugetar pe o scară de la 1 (minim) la 9 (maxim) în baza aceloraşi criterii cuprinse în noua lege de salarizare.

Tehnicile de evaluare a posturilor agreate de experţii Băncii Mondiale au inclus 7 criterii: cunoştinţe şi experienţă, complexitate şi creativitate, judecată şi decizii, influenţă şi supervizare, contacte şi comunicare, condiţii de muncă, incompatibilităţi şi regimuri speciale. De asemenea s-a realizat şi comparaţia drepturilor salariale din sectorul public şi privat.

Urmare acestor evaluări, specialiştii IT au fost cotaţi cu un punctaj de 7 puncte din 9 posibile, poziţie identică cu specialiştii DNA care au fost cotaţi tot la un puncta] de 7puncte,

Astfel, concluziile grupului de evaluatori şi recomandările experţilor Băncii Mondiale sunt că munca desfăşurată de specialiştii IT din cadrul instanţelor judecătoreşti este de valoare egală cu cea a specialiştilor DNA.

Stabilirea unui sistem de salarizare separat specialiştilor din domeniul informatic din cadrul DNA mult superior specialiştilor IT (specialişti în domeniul informatic) din cadrul instanţelor şi parchetelor este lipsită de justificare obiectivă şi rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi al art. 14 din Convenţie pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existenţa unui raport acceptabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat, cu toate particularităţile lui specifice.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimata Curtea de Apel Galaţi a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte, în ceea ce priveşte situaţia de fapt care a generat starea litigioasă dintre părţi, reţine că prin decizia nr. 37/06.02.2018 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Galaţi, având în vedere că, începând cu data de 01 ianuarie 2018, salariile de bază din luna decembrie 2017 majorate cu 25 % (col. 9 din anexă) sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 menţionate în coloana 13 din anexa la decizie, s-a stabilit că începând cu data de 01.01.2018 informaticienii şefi şi specialiştii IT de la Curtea de Apel Galaţi şi tribunalele din circumscripţie beneficiază de salariile de bază stabilite pentru anul 2022, astfel cum sunt prevăzute în coloana 15 din anexa la decizie, în dreptul fiecăruia.

În privinţa reclamantei s-a reţinut că salariul de bază, majorat cu 25% este în cuantum de 14045 RON, mai mari cu 6927 RON faţă de grila de salarizare pentru anul 2022 stabilită în Anexa V la Legea nr. 153/2017, iar în raport dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 au fost stabilite drepturile salariale stabilite pentru anul 2022, în cazul reclamantei fiind stabilite drepturi salariale în cuantum de 10501 RON, cu un salariu de bază în cuantum de 7118 RON, pentru tranşa de vechime în funcţie de 15-20 ani, gradaţia 5.

Prin decizia nr. 38/06.02.2018 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Galaţi, reţinându-se că reclamanta îndeplineşte condiţiile legale de trecere în tranşa de vechime în funcţie, respectiv în intervalul de peste 20 ani, s-a dispus că, începând cu 01.01.2018, reclamanta avansează în tranşa de vechime superioară de vechime în funcţie, respectiv în intervalul peste 20 de ani şi se încadrează în gradaţia 5, coeficientul 2,17 (vechime în funcţie peste de 20 ani), prevăzut în ANEXA V, cap. II, la Legea - cadru nr. 153/2017, beneficiind de următoarele drepturi salariale: 7254 salariu de bază lunar, 1523 RON cuantum spor condiţii vătămătoare, 1860 RON cuantum spor de risc şi confidenţialitate.

Împotriva celor două decizii nr. 37/06.02.2018 şi nr. 38/06.02.2018, recurenta-reclamantă a formulat contestaţie, aceasta fiind respinsă prin Hotărârea Colegiului Curţii de Apel Galaţi nr. 8/28.02.2019.

2.2. Analiza criticilor formulate prin cererea de recurs

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurent-reclamantă prin care aceasta susţine că hotărârea recurată este superficială, deoarece analiza discriminării faţă de specialiştii din domeniul informatic din cadrul DNA s-a bazat pe arecierile subiective ale judecătorului, neîntemeiate pe principii juridice, instanţa de recurs o apreciază ca fiind o critică nefondată. Instanţa de fond a reţinut că, pentru emiterea deciziilor contestate s-au avut în vedere dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017. În ceea ce o priveşte pe recurenta-reclamantă, instanţa de fond a reţinut că reglementarea aplicabilă acesteia până la data de 23.07.2018 (când prin Legea nr. 207/2018 s-a prevăzut că specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice), este clară, fiind opţiunea legiuitorului să salarizeze specialiştii IT în cadrul categoriei personalului auxiliar de specialitate (grefierii), corespunzător de altfel categoriei profesionale din care fac parte, respectiv personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, iar nu să păstreze vechea asimilare, din punct de vedere salarial, cu indemnizaţia judecătorului cu grad de judecătorie.

Iar în ceea ce priveşte analiza condiţiilor cu caracter discriminator, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect că prin Decizia nr. 818/03.07.2008 a Curţii Constituţionale a României s-a statuat că instanţele judecătoreşti nu au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii şi să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecăţii.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că este nefondată critica, nefiind relevate argumente contradictorii ori străine de natura pricinii, care să se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel fiind, hotărârea recurată respectă condiţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., respectiv a avut în vedere stabilirea situaţiei de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată, fără a se putea reţine elemente contradictorii în privinţa considerentelor sentinţei.

În consecinţă, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. Ca urmare, acest prim motiv de casare este nefondat.

Referitor la criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că şi acestea sunt nefondate.

Subsumat acestui motiv de casare, Înalta Curte, constatând legală soluţia pronunţată de prima instanţă, va proceda la substituirea parţială a motivării acesteia în sensul analizării aspectelor deduse judecăţii, prin prisma Deciziei nr. 31 din 17 mai 2021, pronunţate ulterior hotărârii recurate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pe care o va aplica în cauză.

Astfel, recurenta-reclamantă este încadrată ca specialist IT în cadrul Curţii de Apel Galaţi.

Sub un prim aspect, analizând Decizia nr. 31/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa de recurs constată că această decizie se referă în mod expres la personalul specialist IT, stabilind că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie.

Prin actele administrative a căror anulare s-a solicitat în prezenta cauză s-au stabilit drepturile salariale cuvenite recurentei-reclamante prin raportare la grila de salarizare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie de 0-3 ani, fără a se lua în considerare vechimea în specialitate.

Instanţa de recurs constată că pretenţiile deduse judecăţii de către recurenta-reclamantă au făcut obiectul analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 31/2021 din data de 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27/07/2021 şi obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 şi a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

Prin decizia de unificare a practicii judiciare anterior evocată s-a reţinut că faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie, denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95).

De asemenea, prin aceeaşi decizie, relevant pentru critica invocată de recurenta-reclamantă privitoare la modul în care se aplică calculul drepturilor sale salariale în raport de personalul IT din cadrul DNA s-a reţinut că:

"96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa muncii desfăşurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradaţia rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradaţia rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeaşi lege.

97. Nu se poate interpreta că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la "vechimea în funcţie", se aplică şi acestei categorii profesionale, întrucât o astfel de interpretare ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis în acest context."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice:

"(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4", iar la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea - cadru nr. 153/2017 se află funcţia de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcţie şi o ierarhizare pe orizontală raportată la gradaţie, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcţie de "0-3 ani".

În Nota nr. 1 şi nr. 3 la Capitolul I lit. A) şi B) se prevede că "Prin vechime în funcţie, în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", respectiv că "indemnizaţia de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradaţiei." Prin urmare, singura referinţă relevantă pentru stabilirea salariilor specialiştilor IT este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcţie de "0-3 ani" cu variaţiile date de gradaţiile diferite.

Astfel, specialiştii IT, deşi asimilaţi indirect, prin trimiterea la salarizarea specialiştilor din cadrul PÎCCJ, din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variaţiile salariului de bază în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" şi gradaţiilor corespunzătoare acesteia, întrucât nu pot acumula vechime, conform Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), în) funcţiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

În ceea ce priveşte referirile recurentei-reclamante la existenţa unei eventuale discriminări între specialiştii IT şi alte categorii de specialişti din sistemul judiciar, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 428/4.07.2019, Decizia nr. 75/18.02.2020, Decizia nr. 126/10.03.2020) că prevederile art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor.

De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiştilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor reprezintă opţiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispoziţiile art. 16 din Constitutţie privind egalitatea în drepturi. Prin Decizia nr. 408/13 iunie 2017, Curtea Constituţională a statuat că reprezintă dreptul şi obligaţia autorităţii legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul personalului plătit din fonduri publice, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat.

În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005 pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în cauza Wieczorek împotriva Poloniei paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei paragraful 57).

În ceea ce priveşte invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. de către recurentă sub pretextul încălcării autorităţii de lucru judecat din partea instanţei de fond, în sensul că aceasta nu a respectat considerentele Deciziei nr. 872/2010 pronunţată de Curtea Constituţională, prin raportare la prevederile art. 430 C. proc. civ., Înalta Curte o apreciază ca fiind o critică neîntemeiată.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 604 din 18 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 604 din 18 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2022.