Military cadet's color blindness unfitness for military education upheld.

Şedinţa publică din data de 1 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 6 septembrie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară şi Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgenţă Sibiu, solicitând anularea Deciziei medicale nr. A 6243/41 din 24.07.2018, cu consecinţa admiterii contestaţiei sale, în sensul anulării Deciziei medicale nr. A/3188/1 din 26.06.2018, cu privire la aptitudinea pentru îndeplinirea obligaţiilor militare din INAPT în APT, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 190/CA/2019 din 18 decembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară şi Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgenţă Sibiu.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 190/CA/2019 din 18 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, reclamantul reiterează o parte a argumentelor din cuprinsul cererii de chemare în judecată, arătând în raport de sentinţa recurată următoarele:

Judecătorul fondului a interpretat greşit prevederile Ordinului M55/107/2.587/C/10.357/210/496/831/2014, care în Anexa (A) XII - afecţiuni oftalmologice, pct. 200 - discromatopsie se referă la candidaţii pentru examenul de admitere în instituţii de învăţământ pentru arma infanterie, unde indicatorul *2 inapt precizează că nu sunt admişi candidaţi pentru anumite arme, printre care şi infanterie.

Cu alte cuvinte, nu poate fi impusă situaţia reglementată de Baremul medical M55/2014 reclamantului, care a fost admis ca şi candidat pentru arma infanterie în cadrul Academiei Forţelor Terestre "Nicolae Bălcescu" Sibiu, admitere care s-a făcut prin supunerea sa prealabilă la verificarea realizării cerinţei de apt sau inapt, prin analize medicale realizate de instituţia abilitată în acest sens, agreată de instituţia de învăţământ.

În concret, judecătorul fondului a aplicat unui student admis şi în derularea studiilor, cu rezultate meritorii, ce au dus la acordarea titlului onorific de "fruntaş", o normă de considerată doar pentru admiterea ca şi candidat pentru arma infanterie.

Este adevărat faptul că la art. 1 din Ordinul nr. 55/2014 se precizează că se aprobă baremele medicale privind efectuarea examenului medical pentru admiterea în un învăţământ militar şi cele pe perioada şcolarizării elevilor şi studenţilor în unităţile de învăţământ militar, după cum la art. 2 din acelaşi ordin se stabileşte că pe perioada şcolarizării, înainte de absolvire, studenţii se expertizează după criteriile specifice instituţiei beneficiare de către comisiile de expertiză medico-militare, fără însă ca aceste reglementări să poată fi rupte din contextul Notei din Anexa A XII- boli oftalmologice, unde se precizează clar şi fără loc de interpretare că baremele indicate privesc doar persoanele care optează pentru a fi admise ca şi candidate pentru arma infanterie.

În situaţia studenţilor instituţiilor de învăţământ militar, conform art. 2 din Ordinul nr. 55/2014, expertizarea se face de comisiile de expertiză medico-militare aparţinând instituţiilor din care fac parte unităţile de învăţământ, după criteriile specifice instituţiei beneficiare. Cu alte cuvinte, atâta timp cât Comisia de expertiză medico-militară nu a făcut dovada activităţii sale conform unor cerinţe prestabilite instituţia din care face parte unitatea de învăţământ, ci în considerarea Ordinului nr. 55/2014, este evident că instanţa de fond trebuia să sesizeze şi să sancţioneze acest aspect.

Omisiunea legii de a preciza asupra aptitudinii sau inaptitudinii studenţilor de a continua studiile, ca şi consecinţa a diagnosticării cu discromatopsie, urmare a supunerii lor, pe perioada şcolarizării, expertizării de către comisiile de expertiză medico-militară nu poate fi suplinită prin adăguarea la lege, chiar şi atunci când vorbim de o instanţă judecătorească. Judecătorul are abilitatea de a interpreta si aplica legea şi nu pe aceea de a legifera.

Pe de altă parte, diagnosticul din Decizia medicală nr. A 6243/41/2018, aşa cum a fost stabilit prin Decizia medicală nr. x, nu a fost confirmat de expertiza efectuată în cauză de Institutul de medicină Legală Cluj Napoca, fiind evident că diagnosticul de discromatopsie nu este identic cu cel de discromatopsie parţială, presupunând constatarea unei percepţii diferite a vederii colorate.

Potrivit celor două comisii, recurentul-reclamant ar fi inapt să continue studiile militare pe motiv că afecţiunea sa oftalmologică îl face să vadă doar în alb, negru şi nuanţe de gri, ceea ce nu corespunde realităţii.

Potrivit Comisiei de expertiză medico-militară şi Comisiei centrale de expertiză medico-militare, reclamantul a fost diagnosticat cu discromatopsie, or diagnosticul corect era cel de discromatopsie parţială. Este evident faptul că această diferenţă de diagnostic trebuie considerată de judecătorul fondului, atâta timp cât discromatopsia presupune o lipsă totală a vederii colorate, în timp ce discromatopsia parţială priveşte doar lipsa capacităţii de a distinge axa verde-roşu sau galben-albastru, ceea ce nu presupune că persoana cu această afecţiune nu distinge culorile verede, roşu, galben sau albastru.

Au fost interpretate şi aplicate greşit şi prevederile Ordinului nr. 66/2016, deoarece art. 5 alin. (1) lit b din Ordinul nr. 66 reglementează, cu privire la Comisia de expertiză medico-militară că are următoarele atribuţii: propune tipurile de aptitudine pentru a urma instituţii de învăţământ/similare din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională pentru categoriile de personal prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c), pe timpul şcolarizării în instituţiile menţionate, înainte de absolvire sau până la obţinerea primului grad, fiind evident că nu vorbeşte de gradul militar despre care reglementează art. 1 şi urm. din Legea nr. 80/1995, deoarece, pe de o parte, această lege reglementează statutul cadrelor militare, statut care nu poate fi considerat faţă de un student la o instituţie de învăţământ militar şi, pe de altă parte, pentru că, în cadrul instituţiei de învăţământ militare competenţa Comisiei este limitată la perioada urmării studiilor, înainte de absolvire sau până la obţinerea primului grad.

Primul grad, despre care reglementează art. 5 alin. (1) lit. b) nu se referă la gradul militar de ofiţer ce trebuie acordat ca urmare a absolvirii cu diplomă de licenţă a unei instituţii de învăţământ, deoarece acest din urmă grad se acordă după finalizarea studiilor şi nu pe cursul urmării lor, de autoritatea desemnată prin lege cu acordarea gradelor militare şi nu de instituţia de învăţământ. Obţinerea nu este sinonim cu acordarea, deoarece obţinerea priveşte gradele pe care studentul le poate dobândi, pentru activitatea sa meritorie în însuşirea informaţiilor şi aptitudinilor conferite de sistemul de învăţământ, cel care-1 vor distinge, pentru aceasta, de studenţii, care nu au avut aceleaşi performanţe.

Susţinerea instanţei de fond, conform căreia este realizată condiţia legalităţii deciziei nedicale faţă de competenţa Comisiei şi faţă de faptul că activitatea acesteia este conformă atunci când este constituită din 5 din cei 6 membri numiţi, respectiv că ea poate funcţiona şi decide legal dacă sunt prezent cel puţin 4 membri cu drept de vot, nu se întâlneşte cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) şi art. 10 din Ordinul nr. 66/2016, deoarece aceste norme reglementează componenţa Comisiei de Expertiză Medicală Militară şi nu nu ce a Comisiei Centrală de expertiză medico-militară.

In egală măsură, nu este consecinţa interpretării şi aplicării corecte a legii afirmaţia judecătorului fondului, aceea că legalitatea deciziilor medicale emise se realizează prin prezenţa minimului de membri pentru a fi asigurată conformitatea expertizei făcute, deoarece Ordinul nr. 66/2016 nu reglementează în acest fel, fiind practic o adăugare la lege din partea primei instanţe.

De altfel, nelegalitatea soluţiei instanţei de fond, din perspectiva motivului de asare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se impune a fi analizată de instanţa de control judiciar si din perspectiva faptului că judecătorul primei instanţe nu a verificat legalitatea actelor atacate faţa de prevederile Ordinul nr. M 69/2017 privind numirea Comisiei centrale de expertiză medico-militară, atâta timp cât regula suficientei prezenţe a 4 din membrii comisiei la luarea hotărârii nu poate fi suficientă, deoarece Decizia Comisiei centrale de expertiză medico-militară este emisă în soluţionarea unei contestaţii, ca si primă etapă a procesului civil, în procedura administrativ-jurisdictională.

Internarea contestatorului şi realizarea unei expertize elaborate şi de laborator este o condiţie a realizării indirecte a accesului la justiţie, a dreptului la un proces echitabil, atât timp cât, faţă de decizia medicală a Comisiei de expertiză medicală, a fost reglementată ca şi etapă prealabilă accesului, la justiţie, o refacere a expertizării, iar această reexaminare a avut ca şi rezultat anularea Deciziei medicale nr. A 3188/1 din 26.06.2018 a SMU SIBIU.

Pentru toate aceste aspecte, recurentul-reclamant solicită admiterea căii de atac şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a depus întâmpinare faţă de recursul declarat de reclamant, prin care a solicitat respingerea lui ca fiind nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate de reclamant şi a apărărilor formulate de către intimatul-pârât, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine că, recurentul-reclamant A. a deţinut calitatea de student al Acedemiei Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu Sibiu, iar prin Decizia Medicală nr. A3188/1 din 26.06.2018, privind evaluarea capacităţii de muncă de către Comisia de expertiză medico militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgenţă Sibiu, a acestuia, s-a stabilit pentru acesta diagnosticul discromatopsie şi astigmatism miopic 0,5 D compus. În urma acestei concluzii medicale, recurentul-reclamant a fost declarat inapt pentru a urma instituţiile militare de învăţământ.

Împotriva acestei decizii medicale, recurentul-reclamant a formulat contestaţie, soluţionată prin Decizia Medicală nr. A 6243/41 din 24.07.2018.

Prin Decizia Medicală nr. A 6243/41 din 24.07.2018, în baza Raportului de expertiză medico militară nr. 541/935 din 23.07.2018, s-a concluzionat că examinările medicale susţin diagnosticul menţionat, recurentul-reclamant având discromatopsie şi astigmatism miopic compus şi este inapt pentru a urma instituţiile militare de învăţământ.

Decizia Medicală nr. A 6243/41 din 24.07.2018, a fost emisă în baza Raportului de expertiză medico militară nr. 541/935 din 23.07.2018 .

În ceea ce priveşte prima critică susţinută prin cererea de recurs, conform căreia instanţa de fond a interpretat greşit prevederile Ordinului M55/107/2.587/C/10.357/210/496/831/2014, care în Anexa (A) XII - afecţiuni oftalmologice, pct. 200 - discromatopsie se referă la candidaţii pentru examenul de admitere în instituţii de învăţământ pentru arma infanterie, unde indicatorul *2 inapt precizează că nu sunt admişi candidaţi pentru anumite arme, printre care şi infanterie şi nu la situaţia recurentului care este deja admis la şcoala militară, Înalta Curte apreciază că reprezintă o critică neîntemeiată.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 2 din Ordinul nr. 66/2016, "(...) sunt supuse evaluării capacităţii de muncă, în vederea stabilirii aptitudinii faţă de îndeplinirea serviciului militar/în poliţie/în sistemul administraţiei penitenciare/pentru a urma instituţii de învăţământ din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau, după caz, a gradului de invaliditate de către comisiile de expertiză medico-militară de la art. 1 următoarele categorii de persoane: ... c) candidaţii pentru admiterea în unităţile/instituţiile de învăţământ din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, după caz, elevii liceelor militare şi ai şcolilor militare/şcolilor de agenţi de poliţie/de penitenciare sau studenţii unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare; (...)"

Iar în conformitate cu prevederile art. 1 din Ordinul nr. 55/2014 acest ordin vizează aprobarea baremelor medicale privind efectuarea examenului medical pentru admiterea în unităţile de învăţământ militar şi cele pe perioada şcolarizării elevilor şi studenţilor în unităţile de învăţământ militar.

Cum în cauză, recurentul-reclamant avea la data emiterii Deciziei Medicale nr. A3188/1 din 26.06.2018 calitatea de student al Academiei Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu Sibiu, emiterea deciziilor contestate s-a făcut în considerarea calităţii acestuia şi în raport de baremele medicale stabilite prin Ordinul nr. 55/2014, infirmă critica recurentului astfel că aceasta este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte modalitatea greşită în care a interpretat instanţa de fond compunerea Comisiei de Expertiză Medicală Militară, Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Ordinul MAPN nr. 66/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară:,,(1) Comisia de expertiză medico-militară îşi desfăşoară activitatea o dată sau de două ori pe săptămână, în prezenţa a cel puţin 4 membri, iar hotărârile se iau cu votul majorităţii membrilor, urmând ca în procesul-verbal de şedinţă să se consemneze situaţia în care hotărârea nu a fost luată cu unanimitate de voturi, menţionându-se opinia separată în cadrul procesului-verbal. Procesul-verbal de şedinţă se înregistrează la spitalul în care funcţionează comisia. În situaţii speciale, comisia se poate întruni şi în şedinţe extraordinare ce sunt consemnate în ordinul/dispoziţia de zi pe unitate."

Cât priveşte competenţa şi activitatea Comisiei Centrale de expertiză medico-militară, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară (Anexa Ordinului nr. 66/2016) se reţine că:,,(5) Comisia centrală de expertiză medico-militară îşi desfăşoară activitatea o dată sau de două ori pe săptămână, în prezenţa a cel puţin 4 membri, iar hotărârile comisiei se iau cu acordul majorităţii membrilor. Opiniile separate se consemnează în procesul-verbal al şedinţei şi pe decizia medicală. În situaţii speciale, comisia se poate întruni şi în şedinţe extraordinare ce sunt consemnate în ordinul/dispoziţia de zi pe unitate al/a fiecărei direcţii medicale, după caz."

În raport de temeiurile care au stat la baza constituirii celor două comisii de expertiză medico-militară şi la faptul că din înscrisurile utilizate în probatoriu rezultă că în cadrul acestor comisii au făcut parte numărul minim de specialişti stabilit de regulament, Înalta Curte constată că şi această critică privitoare la nelegalitatea modalităţii de constituire a celor două comisii este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte apărarea emisă în cuprinsul cererii de recurs privitoare la faptul că instanţa de fond nu a interpretat legalitatea actelor contestate în raport de prevederile Ordinului nr. 69/2017 privind numirea Comisiei Centrale de expertize medico-militară, nu poate fi luată în considerare de către instanţa de recurs, în condiţiile în care această poziţie procesuală a fost exprimată pentru prima dată în faţa instanţei de recurs.

Critica recurentului-reclamant conform căreia pentru o soluţionare justă a cauzei se impunea internarea sa şi efectuarea unei experitze medicale elaborate este deasemenea o critică neîntemeiată, în condiţiile în care instanţa de fond a încuviinţat efectuarea unei expertize medico-legale, care a fost efectuată de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a asigurat părţilor un proces echitabil prin încuviinţarea probei cu expertiza medico-legală, iar concluziile Raportului de expertiză medico legală nr. 4003/II/m/26 din 26.06.2019 emis de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca, din care a rezultat că recurentul-reclamant prezintă diagnosticul miopie mică şi discromatopsie parţială prezintă relevanţă în cauză. Astfel, nici această critică invocată de recurentul-reclamant nu poate fi primită din perspectiva evoluţiei procesuale şi a probelor încuviinţate şi administrate în cauză.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, şi nici un alt motiv de casare, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 190/CA/2019 din 18 decembrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2022.