Annulling appeal for non-payment of judicial stamp duty in challenge to university evaluation report
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as untimely stamped, resulting in the dismissal of the appeal and leaving the Court of Appeal’s decision intact; the case involved a dispute where a plaintiff challenged the legality of an evaluation report regarding a university and sought the return of academic records from the Ministry of Education. The Court ruled that the appellant failed to satisfy the mandatory requirement to pay the judicial stamp duty prior to filing the appeal, despite being notified of the obligation. The decision was based on Article 197 of the Code of Civil Procedure and Article 24 of O.U.G. No. 80/2013, which stipulate that failure to provide proof of payment for the required tax renders the appeal null and void.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 148 alin. (6) C. proc. civ, art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 197 din C. proc. civ; Annulling appeal for non-payment of judicial stamp duty in challenge to university evaluation report: The Court ruled that the appellant failed to satisfy the mandatory requirement to pay the judicial stamp duty prior to filing the appeal, despite being notified of the obligation. The decision was based on Article 197 of the Code of Civil Procedure and Article 24 of O.U.G. No. 80/2013, which stipulate that failure to provide proof of payment for the required tax renders the appeal null and void.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the direct legal basis for annulling the appeal due to the lack of judicial stamp duty.
Establishes the procedural requirement that failure to provide proof of payment of the tax results in the cancellation of the request or appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 1 martie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale, Consiliul De Etică Şi Management Universitar-Entitate iară Personalitate Juridică Din Cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa, instanţa de judecată, să constate nelegalitatea raportului de evaluare întocmit de Consiliul de Etică şi Management Universitar (CEMU) privind Universitatea de Vest din Timişoara şi să dispună anularea acestuia; să oblige pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale la aplicarea sancţiunii adecvate prevăzute de Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 Universităţii de Vest din Timişoara pentru încălcarea prevederilor legale care conturează regimul juridic al răspunderii publice în ceea priveşte instituţiile de învăţământ superior şi să oblige pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale să determine Universitatea de Vest la restituirea dosarului ce conţine Diploma de Bacalaureat şi Foaia matricolă ale reclamantului prin Poşta Română sau prin curier.
2. Sentinţa instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3/2020 din 10 ianuarie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Consiliul de Etică şi Management Universitar-entitate Iară personalitate juridică din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale.
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale, şi Consiliul de Etică şi Management Universitar-entitate fără personalitate juridică din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, ca inadmisibilă.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare să se admită cererea de chemare în judecată.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu în şedinţa de judecată, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "(l) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) In cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a norme/or de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.", iar dispoziţiile art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:
"Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi dispoziţiile art. 197 din acelaşi cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."
De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva-modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată.
Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligaţia recurentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.
În ceea ce îl priveşte pe recurent, prin rezoluţia din 20.02.2020, comunicată la data de 28.02.2020 i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
În aceste condiţii recurentul avea obligaţia să se conformeze obligaţiei instituite de către instanţa de recurs, privind plata taxei judiciare de timbru.
Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deşi a fost legal citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x ds. recurs, recurentul-pârât nu a respectat cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 197 din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului ca netimbrat.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea, reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 3/2020 din 10 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 3/2020 din 10 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2022.