Annullment of appeal for failing to articulate statutory grounds of illegality in agricultural subsidy dispute

Şedinţa publică din data de 1 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 10.02.2017 şi înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava, a solicitat anularea în tot a Deciziei cu nr. de înregistrare x/25.10.2016, emisă de prim - pârâtă şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 163/P/ll. 07.2016, emisă de secund - pârâtă, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2013, încheiat la data de 31 mai 2016 şi pe fondul cauzei anularea şi acestui ultim act menţionat, deoarece le consideră netemeinice şi nelegale.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 96 din 5 noiembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a APIA Suceava, cu privire la capătul de cerere vizând anularea Deciziei nr. x/25.10.2016.

A respins contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. x/25.10.2016, în contradictoriu cu APIA Suceava, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Suceava.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 96 din 5 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi în rejudecare să se admită cererea sa de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a prezentat situaţia de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părţi şi a reiterat motivele pe care şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată. Acesta a subliniat că instanţa de fond, la pronunţarea soluţiei nu a făcut nicio referire la expertizei care s-a efectuat în cauză.

În drept, recurentul-reclamant nu a indicat vreunul din motivele de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ. în susţinerea cererii sale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicit să respingă recursul ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs invocată din oficiu, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii. În critica sentinţei recurate, reclamantul a precizat că instanţa de fond nu a utilizat la raţionamentul juridic care a stat la baza soluţiei pronunţate expertiza topo-cadastru, ci a preferat să dea prioritate exclusiv constatărilor făcute de către echipa de control al APIA.

Înalta Curte apreciază că această critică nu se circumscrie niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant A. s-a limitat, în susţinerea cererii de recurs la prezentarea situaţiei de fapt şi la reluarea apărărilor exprimate în faţa instanţei de fond.

Or, această conduită procesuală urmăreşte o rejudecare a cauzei din partea instanţei de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanţa de fond.

Reiterarea apărărilor exprimate deja în faţa instanţei de fond, nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs, în măsura în care această instanţă are competenţa de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinţei instanţei de fond.

Totodată, se subliniază că instanţa de recurs nu poate efectua o readministrare a probatoriului, iar nemulţumirea recurentului privitoare la faptul că instanţa de fond nu a utilizat expertiza topo-cadastru la pronunţarea hotărârii recurate, nu reprezintă o critică care să justifice formularea unei căi extraordinare de atac în măsura în care această conduită procesuală din partea instanţei de fond nu se circumscrie concret unui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenţia reclamantului de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluţia instanţei de fond îl nemulţumeşte, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 96 din 5 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2022.