Nullity of appeal for failure to develop grounds challenging dismissal of constitutional exception against judicial disciplinary dismissal

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 10.08.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta IJ DIN CSM au formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 1253A/13.04.2020 pronunţată în dosarul nr. x al IJ din CSM şi a Rezoluţiei din 22 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x - 877 prin care a fost clasată şi confirmată clasarea cererii reclamanţilor de exercitare a acţiunii disciplinare împotriva magistratei C. de la Judecătoria Vălenii de Munte.

La data de 04.06.2021, reclamanta A. a depus excepţie de neconstituţionalitate a art. 99 lit. ş) din Legea 303/2004 pentru încălcarea art. 21, art. 124 şi art. 15 din Constituţia României.

2. Hotărârea Curţii de Apel

Prin încheierea din 6 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 99 lit. ş) din Legea 303/2004.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 6 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au formulat recurs, susţinând că încheierea este netemeinică şi nelegală, întrucât critica de neconstituţionalitate a art. 99 lit. ş) din Legea nr. 303/2004 îndeplineşte condiţiile cerute pentru sesizarea Curţii Constituţionale, respectiv:

- este o dispoziţie dintr-o lege;

- dispoziţia criticată este în vigoare;

- dispoziţia criticată are legătură cu soluţionarea cauzei;

- pe aspectele invocate, dispoziţia criticată nu a fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimata Inspecţia Judiciară a solicitat respingerea recursului ca nefundat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013, iar prin rezoluţia din data de 13 decembrie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 13 ianuarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părţii care formulează recurs obligaţia de a expune motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sub sancţiunea nulităţii, stipulată în alin. (3) al aceleiaşi dispoziţii legale.

De asemenea, prin intermediul art. 489 C. proc. civ., legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte reţine că obiectul unei astfel de căi de atac este acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cauza de faţă, prin încheierea din 6 octombrie 2021, instanţa a reţinut că excepţia invocată nu are legătură cu dosarul dedus judecăţii, modalitatea de soluţionare a excepţiei invocate neavând niciun impact juridic cu privire la modalitatea de soluţionare a acţiunii în fond.

Observând cererea de recurs formulată împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 99 lit. ş) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte reţine că, în cuprinsul acesteia, recurenţii nu au indicat niciun argument prin care să fie adusă vreo critică soluţiei pronunţate, limitându-se doar la a declara, formal, recurs, cu o trimitere generică la considerentele cererii iniţiale de sesizare formulate în faţa primei instanţe.

În aceste condiţii, se constată că susţinerile recurenţilor nu permit analizarea sentinţei atacate din perspectiva dispoziţiilor legale invocate şi nici a celorlalte motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac exercitate.

Sub acest aspect este important a se mai reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată de instanţa de fond, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală. Totodată, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu poate fi limitat la o simplă indicare a motivelor de casare incidente în cauză şi la reluarea apărărilor formulate în faţa instanţei de fond, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate acesteia, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept.

Or, simpla nemulţumire a părţii faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ., cu indicarea concretă a criticilor formulate în raport de soluţia recurată.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură concretă cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligaţiei reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Deoarece recurenţii nu au formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la enumerarea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, pe care nu le-au structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva încheierii din 6 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.