Recusal requests after oral hearing deemed untimely; appeal rejected, recusal order upheld

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin Decizia nr. 207 din 22 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă plângerea formulată de petenta A. S.R.L. împotriva Deciziei Consiliului National de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 2375/C8/2711 din 21.12.2020, a fost admisă cererea de intervenţie voluntară formulată de către Asocierea B.-C. S.R.L., s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata-autoritate contractantă Unitatea Militară 02444 Sibiu. A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Apărării Naţionale şi a fost respinsă plângerea formulată de către B. S.R.L. în Dosar conexat nr. x/2021 ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. A fost respinsă plângerea formulată de petenta B. S.R.L. în Dosar conexat nr. x/2021 împotriva Deciziei Consiliului National de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 2375/C8/2711 din 21.12.2020 şi s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata-autoritate contractantă Unitatea Militară 02444 Sibiu.

1.2. Împotriva acestei decizii, petenta B. S.R.L. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi art. 21 din Legea nr. 554/2004, solicitând schimbarea în parte a Deciziei nr. 207 din 22 februarie 2021, în sensul admiterii plângerii formulate de B. S.R.L. şi modificării Deciziei nr. 2375/C8/2711 din data de 21.12.2020 a CNSC cu consecinţa respingerii contestaţiei formulate de A. S.R.L. şi obligării pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată. Cererea de revizuire a fost înregistrată sub nr. x/2021.

1.3 În cursul soluţionării cererii de revizuire, în şedinţa publică din data de 28.04.2021, revizuenta a formulat cerere de recuzare a judecătorilor D., E. şi F., membri ai completului C2 achiziţii contencios.

Prin încheierea pronunţată în dosarul asociat nr. x/2021, a fost anulată cererea de recuzare ca netimbrată.

La data de 28.04.2021, s-au comunicat, pe e-mail, la ora 19:59, cereri de recuzare a judecătorilor membri ai completului C2 Achiziţii, acestea fiind înregistrate în dosarul asociat nr. x/2021

Prin Decizia nr. 512 din 29 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire.

2. Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs

Prin încheierea nr. 59 din 29 aprilie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererile de recuzare a judecătorilor E., D. şi F., membri ai completului C2 achiziţii, cereri formulate de B. S.R.L. în dosar nr. x/2021.

3. Recursul

Împotriva încheierii nr. 59/2021 din 29 aprilie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuenta a formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei civile recurate şi trimiterea cauzei unui complet imparţial în vederea rejudecării fondului dosarului.

A susţinut recurenta că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 pct. 5 C. proc. civ.). A menţionat că a formulat o singură cerere de recuzare, cu privire la fiecare membru al completului de judecată, motivată atât verbal, în sedinţă publică, cât şi în scris, în cursul aceleiaşi zile, de accea taxa de timbru a fost achitată o singură dată şi cu privire la fiecare membru al completului de judecată.

A arătat că instanţa de judecată a reţinut, în mod greşit, că ar exista două cereri de recuzare cu privire la fiecare membru al completului de judecată. În realitate, completul învestit cu soluţionarea cererii de recuzare porneşte de la o premisă greşită în analiza cauzei deduse judecăţii sale, respectiv că s-ar fi formulat o altă cerere de recuzare diferită de cea formulată oral în sală. Cu toate acestea, aceiaşi magistraţi observă că motivele de recuzare sunt aceleaşi. Este cel puţin ilogic raţionamentul pe care completul învestit cu soluţionarea cererii de recuzare îşi construieşte motivarea hotărârii recuzate pentru refuzul de a judeca cererea.

În opinia recurentei, cronologia elementelor de fapt din 28.04.2021 dovedeşte caracterul iluzoriu al judecăţii cererii de recuzare:

- dezbaterile din cadrul şedinţei de judecată ce a avut loc în data de 28.04.2021 s-au finalizat în jurul orei 10:00, ulterior, la ora 12:08, reprezentantul convenţional, pentru a putea motiva cererea de recuzare în mod complet, a solicitat înregistrarea şedinţei de judecată. Urmare a solicitării de comunicare a înregistrării şedinţei de judecată, aceasta ne-a fost transmisă la ora 14:09, iar cererea de recuzare motivată în scris împreună cu dovada achitării taxei judiciare de timbru au fost comunicate către instanţa de judecată la ora 19:59, în cursul aceleiaşi zile.

- completul de judecată, în timpul şedinţei publice i-a specificat expres reprezentantului convenţional al petentei, la minutul 28:00 al înregistrării şedinţei de judecată că "ştiţi de aveţi de făcut" referitor la modul de formulare al cererii de recuzare. Această remarcă făcută de preşedintele completului de judecată a venit ca urmare a faptului că cu câteva minute înainte, în şedinţa publică prin care s-a soluţionat Contestaţia în anulare formulată de petentă, reprezentantul convenţional a formulat verbal, o altă cerere de recuzare pentru aceleaşi motive, iar preşedintele completului de judecată i-a pus în vedere următoarele "potrivit art. 41 alin. (2) din C. proc. civ., am luat act de această cerere de recuzare, se va soluţiona (...) să o timbraţi, să o formulaţi în scris".

- chiar completul de judecată învestit cu soluţionarea prezentei cauze i-a pus în vedere reprezentantului convenţional al petentei să formuleze şi în scris cererea de recuzare iar reprezentantul recurentului a afirmat că îşi va îndeplini întocmai obligaţiile procesuale.

Drept urmare, recurenta a susţinut că în cauză nu este incidentă ipoteza prevăzută de art. 44 alin. (2) C. proc. civ. potrivit căreia:

"(2) Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.", întrucât există o singură cerere de recuzare formulată cu privire la fiecare membru al completului de judecată ce a fost formulată verbal şi motivată în scris.

Raţionamentul prin care cererea de recuzare a fost respinsă ca tardivă este unul greşit, fiind interpretate in mod eronat dispoziţiile art. 44 C. proc. civ., în sensul că ar fi tardiv formulată cererea de recuzare trimisă prin intermediul e-mail-ului, deoarece ar exista două cereri de recuzare. Insă, din moment ce s-a menţionat expres că faptul că această cerere a fost formulată verbal şi ulterior, la aceeaşi dată, şi in scris, nu reprezintă intenţia petentei de a formula două cereri de recuzare distincte, ci doar îndeplinirea obligaţiei pusă în vedere de către instanţa de judecată. Procedând astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a obstrucţionat recurentului accesul liber la instanţă în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de recuzare.

Urmare a conduitei instanţei de judecată dreptul reclamantului de a formula cerere de recuzare s-a transformat într-un drept teoretic şi iluzoriu.

Acest comportament se afla în contradicţie cu dispoziţiile CEDO deoarece limitează reclamantului dreptul la instanţă de un mod general, fără nicio circumstanţiere sau detaliere şi fără a se justifica în vreun fel care este scopul acestei limitări.

In acest sens, recurenta face trimitere la cauzele Faimblat împotriva României, Lungoci împotriva României, Lupaş şi alţii împotriva României.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimaţii Ministerul Apărării Naţionale şi A. S.R.L. au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie asupra recursului

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi raportat la prevederile legale incidente, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

Pentru a răspunde criticilor formulate prin recurs, Înalta Curte are în vedere, rezumativ, contextul factual care a condus la pronunţarea încheierii recurate.

În cursul soluţionării cererii de revizuire ce a format obiectul dosarului nr. x/2021 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în şedinţa publică din data de 28.04.2021, revizuentul B. S.R.L., în calitate de lider al asocierii C. S.R.L., a formulat, verbal, cerere de recuzare a judecătorilor D., E. şi F., membri ai completului de judecată.

Prin încheierea pronunţată în dosarul asociat nr. x/2021, a fost anulată cererea de recuzare ca netimbrată.

Împotriva acestei încheieri s-a formulat recurs, respins prin Decizia nr. 4882/21.10.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La data de 28.04.2021, revizuentul a comunicat prin e-mail, la ora 19:59, cereri de recuzare pentru fiecare din cei trei membri ai completului de judecată, acestea fiind înregistrate în dosarul asociat nr. x/2021, la cererile de recuzare fiind ataşate dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru aferente acestora.

Prin încheierea nr. 59 din 29 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererile de recuzare a judecătorilor E., D. şi F., membri ai completului C2 achiziţii, cereri formulate de B. S.R.L. în dosar nr. x/2021.

Înalta Curte constată că încheierea nr. 59 din 29 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, este legală, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, în raport de situaţia de fapt în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt nefondate.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte reţine că, sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularităţi de ordin procedural, care atrag sancţiunea nulităţii în condiţiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1), pct. 1-4, 6-8 din C. proc. civ.

Din analiza cererii de recurs, rezultă că recurenta susţine că instanţa a încălcat normele de procedură pornind de la o premisă greşită, potrivit căreia în cauză s-ar fi formulat o altă cerere de recuzare diferită de cea formulată verbal în sală, deşi a formulat cererea verbal în timpul şedinţei de judecată şi, ulterior, în scris, pentru îndeplinirea obligaţiei puse în vedere de către instanţă, astfel că raţionamentul prin care cererea de recuzare a fost respinsă ca tardivă este greşit, fiind interpretate eronat dispoziţiile art. 44 din C. proc. civ.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte reţine, în raport de situaţia de fapt prezentată, că este corectă constatarea instanţei de fond, în condiţiile în care s-a formulat cerere de recuzare verbal, în şedinţă publică, la data de 28.04.2021, soluţionată în aceeaşi zi, iar ulterior soluţionării cererii de recuzare formulate verbal în şedinţă publică s-au formulat cererile de recuzare soluţionate prin încheierea recurată.

Revizuenta a formulat verbal, în şedinţa publică din 28 aprilie 2021, cerere de recuzare a membrilor completului de judecată, soluţionată prin încheierea nr. 57 din 28 aprilie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2021. În aceeaşi zi, la ora 19:59, a comunicat prin email cereri de recuzare, soluţionate prin încheierea nr. 58 din 29 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs.

Susţinerile recurentei privind faptul că s-a pus în vedere formularea şi în scris a cererii de recuzare nu conduc la aplicarea greşită a prevederilor art. 44 din C. proc. civ.. Prin încheierea din 28 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, cererea de recuzare a fost soluţionată, iar cererile de recuzare soluţionate prin încheierea recurată prin prezentul recurs au fost depuse ulterior.

Astfel cum în mod corect a arătat şi prima instanţă, este permisă, potrivit dispoziţiilor art. 44 din C. proc. civ., formularea unei cereri de recuzare înaintea începerii oricăror dezbateri. Numai în mod excepţional cererea poate fi formulată după acest moment, dar numai pentru motive ivite sau cunoscute, de partea care formulează cererea, după începerea dezbaterilor. Or, în cauză, cererile de recuzare soluţionate prin încheierea recurată au fost formulate după închiderea dezbaterilor, fiind invocate motive care vizează exclusiv motive ivite anterior începerii dezbaterilor.

Înalta Curte nu reţine nici incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Or, în cauză, Înalta Curte Curte constată că hotărârea recurată cuprinde, în mod evident, argumentele pe care se întemeiază soluţia de respingere a cererii de recuzare, chiar dacă aceste argumente o nemulţumesc pe recurentă, nu au fost încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., neputând fi identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat, astfel că sunt nefondate criticile formulate de recurentă.

Nici susţinerile recurentei privind obstrucţionarea accesului liber la instanţă în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de recuzare, în sensul că, urmare a conduitei instanţei de judecată, dreptul reclamantei de a formula cerere de recuzare s-a transformat într-un drept teoretic şi iluzoriu, nu pot fi primite, având în vedere că recurenta a beneficiat de dreptul de a formula cererea de recuzare, care a fost soluţionată printr-o hotărâre care la rândul ei a fost analizată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă în calea de atac a recursului de faţă, fiind respectat şi principiul dublului grad de jurisdicţie, nemulţumirea recurentei faţă de soluţia pronunţată neputând echivala cu încălcarea dreptului de acces la instanţă, astfel cum a fost invocat, cu trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului.

În concluzie, Înalta Curte constată că încheierea recurată este legală, motivele invocate de recurentă prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Având în vedere această soluţie, în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., faţă de culpa procesuală a recurentei-revizuente, care a formulat recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, ceea ce a necesitat din partea intimatei-pârâte A. S.R.L. achitarea unor cheltuieli pentru asistenţă juridică, Înalta Curte reţine caracterul întemeiat al cererii de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, formulată de intimată, urmând a o admite, conform dovezii depusă de aceasta în dosarul de recurs.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi 453 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de petentă ca nefondat şi va obliga recurenta la plata către intimata A. S.R.L. a sumei de 1600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de B. S.R.L. în calitate de lider al Asocierii şi C. S.R.L. (Asocierea) împotriva încheierii de respingere a recuzării nr. 59/2021 din 29 aprilie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta B. S.R.L. la plata către intimata A. and A. S.R.L., a sumei de 1600 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.